Cum alegem arma de vanatoare ?

Alegerea unei arme de vanatoare necesita timp, rabdare si ceva experienta.De ce spun asta?
Trebuie tinut seama de mai multi factori:
- zona in care vanam, ca particularitati si relief;
- tipul / tipurile de vanat care ne intereseaza;
- bugetul de care dispunem;
-conformatia tragatorului;
- nu neaparat in ultimul rand fiabilitatea si estetica armei.


Este clar ca daca locuim sau vanam exclusiv in zona muntoasa, unde 95% din vanat face parte din categoria vanatului mare trebuie sa ne orientam catre o arma cu tevi ghintuite, glontul fiind sfant intr-o asemenea zona. Aici insa, mai ales ca incepatori, vanatorii trebuie sa cunoasca efectul sau mai bine zis efectele unei arme cu glont. Cum ar fi: ricoseul mult mai periculos decat la armele lise ( chiar cand la acestea se foloseste proiectil unic ) si faptul ca glontul este inca periculos dupa ce a parcurs unul sau doi kilometri. Deci, atentie mare!
Dupa cum se stie, majoritatea vanatorilor detin o arma lisa, multi dintre ei renuntand sa achizitioneze o arma cu tevi ghintuite, datorita unor motive ce tin de conceptia fiecaruia. Multi chiar blameaza achizitia unei arme cu tevi ghintuite de catre un incepator, in principal din motivele enuntate mai sus.
Pentru zona de campie putem opta pentru o arma cu tevi lise, datorita faptului ca in aceasta zona predomina vanatul cu pene si vanatul mic in general. Legal, se poate folosi – cu alice- la orice vanat cu pene sau vanat marunt cu par si cu proiectil unic la caprior si mistret. Dar aici trebuie tinut seama de faptul ca, la distanta mai mare de 50m atat precizia cat si energia ( efectul omorator ) al proiectilului unic tras din teava lisa scad semnificativ, asa ca – desi legal- e nerecomandat, fiind mai etic sa folositi glontul la acele distante.
Armele cu tevi lise.
Calibrul nu se exprima prin diametrul tevii ci printr-o cifra conventionala. Arma de calibrul 12 are un diametru mai mare decat una de calibru 16 sau 20. Cand greutatea se masura cu livra, armurierii din acele vremuri au luat o teava cu diametru interior oarecare iar dintr-o livra de plumb au confectionat proiectile sferice care sa se potriveasca exact in aceasta teava. Au constatat ca intr-o teava cu diametrul de 18,5 mm au rezultat 12 gloante. Astfel acest fel de a numerota calibrele a ramas ca un etalon pana in ziua de astazi.

Armele cu tevi lise se impart in mai multe categorii, cele mai importante fiind:
1. Armele cu doua tevi alaturate in plan orizontal ( juxtapuse )
2. Armele cu doua tevi suprapuse vertical ( sau bock)
3. Armele semiautomate
4. Armele cu sistem tip „pompa”
5. Armele basculante cu un singur foc.

Dintre toate acestea cele mai raspandite sunt armele cu tevi juxtapuse, urmate de bock-uri, apoi de semiautomate, urmate de restul.
Pentru un incepator este recomandata o arma clasica, juxtapusa sau bock. Spun astea deoarece armele lise semiautomate au unele avantaje dar au si dezavantaje si anume: mecanismul functioneaza numai daca tubul este uniform sertizat si nu are nici o umflatura, nu exista posibilitatea alegerii unui cartus cu alice de o anumita marime, ci vanatorul este obligat sa traga cartusul care vine la rand in magazie, pe cand la pustile baculante cartusul de poate schimba foarte repede.

Desi detin un bock trebuie sa recunosc ca au fost momente in care mi-as fi dorit o semiautomata datorita faptului ca nu am reusit sa dau focul perfect astfel incat vanatul sa pice in foc.
Cel mai important este, in masura in care se poate, sa tragem cateva focuri cu acea arma pentru a vedea cum ni se potriveste, deoarece sunt multe cazuri in care patul pustii nu ne vine cum trebuie, conform proverbului „teava pustii conduce alicele dar cel care face sa nimereasca tinta este patul”.
In majoritatea cazurilor epolarea trebuie sa fie una instinctiva fara a avea nevoie de alte ajustari ale poztitiei armei. Intr-un cuvant este foarte important sa poti duce pusca la ochi intr-o clipa, iar acest lucru nu se poate face decat in momentul in care patul pustii ni se potriveste. De aceea la cumpararea unei pusti trebuie acordata mare atentie patului acesteia.
Exista formule de calcul ale lungimii optime a patului in functie de talia tragatorului.
Cel mai bun test care se poate face este sa legem un punct fix situat la cca 10 m de noi, inchidem ochii si ducem arma la ochi ca si cum am vrea sa tragem, apoi fara sa ne miscam deschidem ochii, iar daca teava este indreptata in directia punctului ochit inseamna ca arma ni se potriveste.
Este la fel de important ca in momentul in care epolam sa vedem catarea si sina pe toata lungimea ei.
Un alt test usor de realizat pentru a vedea daca o arma vi se potriveste este urmatorul: asezati talpa patului in scobitura cotului si duceti degetul aratator ( indexul) pe tragaci. Daca arma are doua tragace- cum au cele mai vechi- primul tragaci ( sau singurul in cazul armelor cu un singur tragaci) trebuie sa se pozitioneze perfect intre primele doua falange ale degetului aratator. In caz contrar, patul este prea lung sau prea scurt si arma nu e potrivita tragatorului. In acest caz, cea mai simpla si mai sigura varianta in Romania este sa alegeti o alta arma care vi se potriveste perfect sau macar satisfacator ( diferenta neglijabila). Exista desigur si varianta ajustarii patului de catre un armurier, dar e destul de costisitoare si delicata in Romania datorita numarului mic de adevarati specialisti in stare sa faca bine aceasta operatiune. In cele mai multe cazuri, exceptand pe acela in care de arma se ocupa cine trebuie, va veti alege cu o arma de lungimea potrivita dar dezechilibrata ( raportul greutatii intre pat si arma in sine e foarte important) care va trage aiurea sau va „ lovi in obraz” la fiecare foc, astfel ca dupa fiecare iesire in teren veti arata ca dupa un meci de box.
In functie de bugetul pe care il avem pentru achizitionarea unei arme putem alege varianta unei arme noi sau uneia deja folosite. In cazul achizititonarii unei arme deja folosite recomandam deasemena consilierea unui armurier autorizat care sa poata da verdictul asupra armei.
Pe scurt, ca un rezumat incercati sa alegeti o arma care sa vi se potriveasca si in acelasi timp sa corespunda din punct de vedere al sigurantei, fiabilitatii, bugetului si staturii.
O pusca de vanatoare nu este un obiect pe care sa-l schimbam la cativa ani pe motiv ca s-a uzat fizic sau moral, iar in conditiile in care ea este bine intretinuta isi poata pastra sau spori valoarea odata cu trecerea timpului.
Vanatorul rasat, cu experienta, va tinde intotdeauna sa aleaga o arma cu doua tevi pantru ca e clasica, eleganta si etica. Dar in anumite conditii ( de ex vanatoarea de rata si gasca la pasaj) poate opta si el pentru o semiautomata. Functie de buget, arma se poate transforma intr-o adevarata bijuterie, cu lemn si gravuri pretioase, care particularizeaza vanatorul in teren. De asemenea, la multi vanatori s-a constatat nevoia unei a doua sau chiar a treia arme, de tipuri si calibre diferite, fiecare cu destinatia ei precisa. Tirul la fiecare specie de vanat are particularitatile lui si pentru fiecare caz in parte o arma anume are plusuri si minusuri.
De regula, pentru un incepator e suficienta o arma cu doua tevi, dintre care prima trage mai dispersat si a doua mai concentrat, functie de forajul choke. Choke-urile pot fi interschimbabile la majoritatea marcilor si modelelor noi, utilizarea lor de la caz la caz pregatind practic arma pentru orice situatie intalnita in teren. Astfel la vanatoarea de camp, la picior sau cu cainele de aret, primul foc e bine sa fie mai dispersat pentru ca de regula distanta de tragere e relativ mica. In cazul unei ratari si implicit a distantarii vanatului fata de tragator, choke-ul mai „ strans” al tevii a doua isi va arata utilitatea. De asemenea, unii vanatori opteaza pentru dimensiuni diferite ale alicelor pentru cele doua tevi, din acelasi considerent. In cazul unei vanatori in care tirul se desfasoara la distanta relativ constanta ( rata si gasca la pasaj de exemplu) poate fi mai utila o semiautomata cu dispersie constanta a alicelor si putere de foc sporita. Trebuie mentionat aici ca numarul LEGAL de cartuse ce pot fi continute de magazia unei semiautomate este de TREI cartuse, chiar daca arma permite mai multe din punct de vedere constructiv. Ca incepatori, e bine sa nu folositi mai mult de doua cartuse, in primul rand din considerente etice si in al doilea rand pentru a deprinde o tehnica a tirului buna, care altminteri,stiind ca dispuneti de o a treia sansa, poate avea de suferit. Din acelasi motiv, bunicii nostrii recomandau incepatorilor armele basculante cu o teava, pentru a trage atent si etic, stiind ca dispun de un singur foc. Poate ca nu era o practica rea...
Armele cu pompa, foarte populare peste ocean, sunt rar intalnite in Romania si exceptand pretul nu au nici un avantaj seminficativ fata de armele prezentate mai sus.
Legat de armele si calibrele la moda, asa cum pe vremuri juxtapusele erau cele mai apreciate si raspandite si calibrul suveran era calibrul 16, acum cele mai in voga sunt bock-urile – mai sportive si suficient de elegante pentru a satisface majoritatea gusturilor- urmate de armele semiautomate. Cred ca nu gresesc daca spun ca acum, noua vanatori din zece sau mai mult chiar vaneaza cu calibrul 12, amanunt de o importanta extrema atunci cand ramai in teren fara cartuse, pentru ca poti imprumuta cu usurinta cateva cartuse de la un camarad pentru a continua vanatoarea. Legat de superioritatea sau inferioritatea unuia dintre calibre intr-o anumita situatie se pot scrie zeci de pagini, dar se pare ca unanim acceptat este faptul ca, pentru un incepator, calibrul 12 este cel mai potrivit. Cu atat mai mult in cazul in care utilizam lisa ca singura arma si tragem cu ea si la mistret – de exemplu- cu proiectil unic.
Ce mai trebuie luat in calcul la achizitionarea unei arme cu tevi lise este tendinta mondiala de a se renunta la alicele din plumb in favoarea celor ecologice, din otel sau diverse aliaje de otel – bismut sau de alt tip. In mod sigur, in timp, Romania se va alinia acestor norme. Ce trebuie stiut este ca tevile facute sa traga alice din plumb au o rezistenta inferioara celor facute pentru alice din otel sau alte aliaje, astfel ca – odata adoptate normele internationale- va puteti trezi posesorul unei arme inutilizabile, buna doar pentru panoplie sau poligon.
Din punct de vedere al marcii, posibilitatile sunt infinite, optiunea avand multa legatura cu posibilitatile financiare ale vanatorului. Ce merita insa retinut este ca, asa cum germanii sunt neintrecuti in armele cu glont, lise de cea mai buna calitate fac italienii, francezii, belgienii si nu in ultimul rand vecinii nostri rusi.
Gasiti multe alte informatii utile dezbatute in cadrul acestei categorii a forumului si link-uri catre site-urile celor mai importanti fabricanti la site-ului.

http://www.vinatorul.ro/

Recorduri cinegetice (trofee si puncte c.i.c)

TABEL CU PRIMELE 10 REZULTATE MONDIALE
BLANURI DE URS BRUN
DIN EVIDENTA C.I.C.

Numele vinatorului Locul si anul dobindirii Expozitia si omologarea Punctajul CIC
N. CEAUSESCU PILISKE - HARGHITA - 1983 - BRNO - 1985 - 687,79
N. CEAUSESCU BORSEC - HARGHITA - 1980 - PLOVDID - 1981 - 646,74
N. CEAUSESCU MURES - LAPUSNA- 1984 - BRNO- 1985 - 637,93
N. CEASUSECU IVO - HARGHITA -1984 - NURENBERG - 1986 - 622,78
N. CEAUSESCU DIBRITA - COVASNA -1983 - BRNO - 1985 - 615,16
N. CEAUSESCU DIBRITA - COVASNA -1984 - BRNO - 1985 - 603,33
N. CEAUSESCU HARTAGU - BUZAU- 1983 - BRNO - 1985 - 599,74
N. CEAUSESCU COMANDAU - COVASNA -1978 - BUCURESTI -1978 -598,53
N. CEAUSESCU RIUL MIC - BRASOV- 1986 NURENBERG -1986 - 598,45
E. DEMETER MAERUS - BRASOV 1994 - BUCURESTI -1997 - 593,77




TABEL CU PRIMELE 10 REZULTATE MONDIALE
CRANII DE URS BRUN
DIN EVIDENTA C.I.C

Numele vinatorului Locul si anul dobindirii Expozitia si omologarea Punctajul CIC
O.S.P. Bargaului COLIBITA - BISTRITA NASAUD -1994 - BUCURESTI -1997 - 69,47
G. DENES CALUGARENI - HARGHITA -1993 - BUCURESTI - 1997 - 69,25
A. SEKAUSKAS ( RUSIA ) KAMCIATKA -1992 - TALIN -1993 - 69,21
A. SEKAUSKAS ( RUSIA ) KAMCIATKA- 1990 -KA -1992 - 68,47
A. SEKAUSKAS ( RUSIA ) KAMCIATKA- 1988 - VILNIUS- 1989 - 68,40
N. CEAUSESCU -MADARAS- 1984 - BRNO - 1985 - 68,30
A. SEKAUSKAS ( LITUANIA ) - KAMCIATKA- 1989 - NITRA -1990 -68,21
T. STERES -COMARNIC -1990 - BUCURESTI- 1997 - 67,45
JIGJID( MONGOLIA ) - MONGON MORT- 1975 - PLOVDIV- 1981 - 67,00
G. PORTIK -REMETEA- 1991 - BUCURESTI -1997 -66,65




TABEL CU PRIMELE 10 REZULTATE MONDIALE
TROFEE DE CAPRIOR
DIN EVIDENTA C.I.C



Numele vinatorului Locul si anul dobindirii Expozitia si omologarea Punctajul CIC
P. RIEGEL ( UNGARIA ) - JASZKISER -1975- BUDAPESTA- 1996 - 233,53
M. ROLLAND ( UNGARIA ) -ABADSZALOK -1993 - ASZ - 1993- 230,75
L. CSETERKI ( UNGARIA ) - MARTONVASAR -1965 - NOVI - SAD -1967 - 228,68
N. CEAUSESCU - PRAHOVA- 1976 - MARSILIA -1977 -211,67
P. RIEGEL ( UNGARIA ) -JASZKISER -1975 - BUCURESTI- 1978 - 210,72
M. LANGMEAD ( ANGLIA )- SUSSEX -1971 - PLOVDIV -1981 -210,25
A. DINICA MILCOV - OLT -1977 - BUCURESTI -1978 -204,62
L. SRAMKO( UNGARIA )- KISKORE- 1975 - BUCURESTI -1978 - 201,92
F. HASSE ( CEHOSLOVACIA ) - OPATOVICE- 1938 -BUDAPESTA- 1971 - 201,70
B. DEREX ( POLONIA ) -KRYSTOKOWICE -1982 - BRNO- 1985 - 210,47




TABEL CU PRIMELE 10 REZULTATE MONDIALE
TROFEE DE CERB COMUN
DIN EVIDENTA C.I.C



Numele vinatorului Locul si anul dobindirii Expozitia si omologarea Punctajul CIC
CHRISTO IVANOV ( BULGARIA ) -SILISTRA -1988 - NITRA -1999 -273,60
J. BLEIER ( UNGARIA ) -PUSZTA KOVACSI -1986 -BUDAPESTA - 1986 - 271,00
G. DRASAL ( BULGARIA ) -BALCIK -1988 - NITRA -1990 - 270,44
S. KOVACINI ( BULGARIA ) - IRI HISAR -1989 -NITRA -1990 -269,94
W. PETZNIK ( UNGARIA ) - PUSZTAKOVACSI -1981 - ZAGREB -1981 - 269,89
T. JIVKOV ( BULGARIA )- IRI HASAR -1983 - BRNO - 1985 - 263,28
N. CEAUSESCU -SOVEJA VRANCEA -1980- PLOVDIV- 1981- 261,25
ANONIM ( BULGARIA ) -IRI HASAR -1983 - NITRA- 1990- 254,54
P. RIEGEL ( UNGARIA ) - LENTI -1973 - TORINO -1973 - 252,98
T. HAISEG ( UNGARIA ) - LABOD -1993- ASZ -1993 - 252,52


Clasament national trofee de caprior




Va prezentam statistica la zi a celor mai valoroase trofee de caprior vinate de-a lungul timpului pe teritoriul tarii noastre.


TABEL CU PRIMELE 10 REZULTATE
TROFEE DE CAPRIOR
DIN EVIDENTA A.G.V.P.S.

Numele vinatorului Locul si anul dobindirii Expozitia si omologarea Punctajul CIC
N. CEAUSESCU -PRAHOVA -1976 - MARSILIA - 1977 - 211,67
A. DINICA MILCOV- OLT- 1977 - BUCURESTI - 1978 - 204,62
N. DIMITRIU LETCA - ILFOV -1979 - PLOVDIV- 1981 - 196,08
I. ANTON LEMENHEIM - TIMIS- 1954 - CESKO BOVICE - 1976 -192,80
E. ZLATE SMIRDIOASA - TELEORMAN -1992 - BUCURESTI - 1996 - 189,35
O.S. SLATINA SLATINA - OLT -1976 - MARSILIA - 1977 - 188,83
T. SZEKELJ CEFA - BIHOR- 1969- BUDAPEST -1971- 186,20
L. POP CUSMA - BISTRITA N.- 1930 - NOVI SAD -1967 -179,00
Y. HANS VARASI - IALOMITA -1973- CESKO BOVICE -1976 - 178,98
O.S.ZAMOSTEA -SUCEAVA- 1975 - CESKO BOVICE -1976 - 176,33


Clasament national trofee de urs brun




Va prezentam statistica la zi a celor mai valoroase blanuri si cranii de urs brun vinate de-a lungul timpului pe teritoriul tarii noastre.


TABEL CU PRIMELE 10 REZULTATE
BLANURI DE URS BRUN
DIN EVIDENTA A.G.V.P.S.

Numele vinatorului Locul si anul dobindirii Expozitia si omologarea Punctajul CIC
N. CEAUSESCU PILISKE - HARGHITA -1983- BRNO - 1985 - 687,79
N. CEAUSESCU BORSEC - HARGHITA -1980 - PLOVDID - 1981- 646,74
N. CEAUSESCU MURES - LAPUSNA -1984 - BRNO- 1985- 637,93
N. CEASUSECU IVO - HARGHITA- 1984 - NURENBERG - 1986 - 622,78
N. CEAUSESCU DIBRITA - COVASNA- 1983 - BRNO - 1985 - 615,16
N. CEAUSESCU DIBRITA - COVASNA- 1984 - BRNO - 1985 - 603,33
N. CEAUSESCU HARTAGU - BUZAU -1983 - BRNO - 1985 - 599,74
N. CEAUSESCU COMANDAU - COVASNA- 1978 - BUCURESTI -1978- 598,53
N. CEAUSESCU RIUL MIC - BRASOV- 1986- NURENBERG- 1986 - 598,45
E. DEMETER MAERUS - BRASOV -1994 - BUCURESTI- 1997 -593,77




TABEL CU PRIMELE 10 REZULTATE
CRANII DE URS BRUN
DIN EVIDENTA A.G.V.P.S.

Numele vinatorului Locul si anul dobindirii Expozitia si omologarea Punctajul CIC
O.S.P. Bargaului COLIBITA - BISTRITA NASAUD -1994 - BUCURESTI -1997 - 69,47
G. DENES CALUGARENI - HARGHITA -1993 - BUCURESTI - 1997 -69,25
N. CEAUSESCU MADARAS - HARGHITA -1984- BRNO -1985- 68,30
T. STERES COMARNIC- PRAHOVA- 1990 - BUCURESTI 1997 - 67,45
G. PORTIK REMETEA - HARGHITA -1991- BUCURESTI- 1997 - 66,65
A.J.V.P.S. BRASOV PISER- BRASOV -1984 -1967 - BRNO - 1985- 66,50
I. GRAMA SUDRIGIU - BIHOR- 1974 - CESKE BOVICE- 1976 -66,15
S. NEGRUSER ANIES - BISTRITA- 1973 - CESKE BOVICE- 1976 -66,05
S. BIRO ZETEA - HARGHITA- 1981 -BUCURESTI- 1997 - 65,90
J. MANOLESCU BILAGU - HUNEDOARA- 1965 - BUDAPESTA --1971 - 65,75


"Ramuri de aur"

Va prezentam statistica la zi a ultimelor trofee de cerb carpatin, cu punctaje CIC de peste 240 puncte, vinate in ultimii 40 ani, pe teritoriul tarii noastre.


TABEL CU PRIMELE 15 REZULTATE
TROFEE CERB DIN EVIDENTA A.G.V.P.S.

Numele vinatorului Locul si anul dobindirii Expozitia si omologarea Punctajul CIC
Nicolae Ceausescu Soveja - Vrancea - 1980 Plovdiv - 1981 261,25p
M. Brateanu Glodeni - Mures - 1989 - Bucuresti - 1997 - 255,95p
G. Ziemmermann Plaisor - Arges - 1972 - Torino - 1973 - 247,99p
A. Gall Homorod - Harghita - 1970 - Torino - 1973 -246,72p
Nolte Kurt Lapusna - Gurghiu - 1961 - Mulheim - 1964 - 246,70p
Nicolae Ceausescu Suha Mare - Suceava - 1972 - Novi Sad - 1976 - 244,53p
Paul Bertoli Casin - Bacau - 1959 - Mulheim - 1964 - 244,30p
Romeo Stanescu Casin - Bacau - 1940 - Novi Sad - 1967 -243,17p
Alexandru Serban Pilike - Tusnad - 1962 - Florenta - 1964 - 242,80p
Nicolae Ceausescu Nemtisor - Neamt - 1982 - Brno - 1985 - 242,13p
Nicolae Ceausescu Gheorghieni - 1981- Brno - 1985 - 241,48p
Nicolae Ceausescu Seaca - Mures - 1971 - Torino - 1972 - 241,43p
Nicolae Ceausescu Pralea - Bacau - 1979 -- Plovdiv - 1981 - 241,29p
M. Deme Frumuseni - Arad - 1995 Bucuresti - 1997 - 240,85p
Nicolae Ceausescu Ivo - Harghita - 1979 - Plovdiv - 1981 - 240,19p


Remarcam ca in primele 15 rezultate - 7 dintre ele - apartin lui Nicolae Ceausescu!. In plus in ultimii ani ai dictaturii - dupa 1980 - numai un singur exemplar valoros a fost impuscat de alt vinator!

Clasament national trofee de lup




Va prezentam statistica la zi a celor mai valoroase blanuri si cranii de lup , vinate in ultimii 40 ani, pe teritoriul tarii noastre.


TABEL CU PRIMELE 10 REZULTATE
BLANURI DE LUP
DIN EVIDENTA A.G.V.P.S.

Numele vinatorului Locul si anul dobindirii Expozitia si omologarea Punctajul CIC
N. GOICEA SARISOR - SUCEAVA -1985 - BUCURESTI - 1997 - 186,17
N. GOICEA BUCINIS - SUCEAVA- 1983 - BRNO - 1985 - 180,02
N. GOICEA SARISOR - SUCEAVA -1987- BUCURESTI- 1997 -173,07
G. GRIGOREA CARTISOARA - SIBIU -1978 - NITRA - 1980- 172,64
N. SELARU GARCIN - BRASOV -1979- BRNO - 1985 - 158,98
P. MOGA MAGURENI - HUNEDOARA -1989 - BUCURESTI - 1997 - 158,65
L. DINU NEMTISOR - NEAMT -1978- BRNO - 1985 - 157,44
P.S. GEZA VIRSAG - HARGHITA -1979 - NITRA -1980 - 155,77
N. GOICEA SUHA MARE - SUCEAVA -1986 - BUCURESTI -1997- 154,80
A. NEACSU V. PUTNEI - SUCEAVA -1983 -NITRA 1986 -154,78




TABEL CU PRIMELE 10 REZULTATE
CRANII DE LUP
DIN EVIDENTA A.G.V.P.S.

Numele vinatorului Locul si anul dobindirii Expozitia si omologarea Punctajul CIC
N. SELARU VULCAN - BRASOV- 1986 - NURENBERG - 1986 -45,30
G. GRIGOREA GIRTISOARA - SIBIU- 1978 - BUCURESTI - 1978 - 44,68
T. STANESCU VOINEASA - VILCEA- 1990- BUCURESTI- 1997 - 44,20
V. GRIGORIU CUSMA - BISTRITA NASAUD- 1967 - BUDAPESTA -1971 - 44,17
A. CINTEA V. BISTRITEI - SUCEAVA- 1968 -BUDAPESTA -1971 - 44,13
A. AFRA HERCULIAN - COVASNA -1967- BUDAPESTA- 1971 -44,05
A. CRISTEA COSNA - SUCEAVA- 1974 -BUCURESTI -1978 -43,94
I. MARASCU ORSOVA - BANAT- 1966 - NOVI - SAD -1967 - 43,90
P. MOGA -COSTESTI- 1980 - PLOVDID- 1981 - 43,90
K. MARTINI APOLD - MURES -1985 - BUCURESTI -1997 - 43,75


Recordul mondial la blana de lup este detinut de Romania, care ocupa si primele 5 locuri din ierarhia mondiala. La craniu de lup cel mai bun rezultat national este clasat pe locul 3 in lume, iar in primele 10 trofee mondiale de craniu - Romania detine 2 pozitii. Recordul mondial la craniu de lup este detinut de un trofeu recoltat in Belarus - Minsk - in anul 1978 - 46,80 pct.

Vanatoarea iepurelui la picior

Multi vanatori apreciaza ca cei mai buni caini de aret pentru iepuri sunt aceia care au cheta scurta. Mirosul cainelui are tendinta de a excita puternic majoritatea cainilor pana in punctul in care aceia care pot tine aretul minute bune la un sitar se pot transforma brusc in caini alergatori la contactul, sau chiar la vederea unui iepure care demareaza in tromba. Daca este si cazul cainelui dvs este timpul sa luati masuri sa-l calmati si sa-l certati intrucat acest prost obicei se poate transforma in reflex si se poate extinde si asupra pasarilor. Desigur daca nu reusiti sa-l determinati sa nu mai aiba acest comportament la iepure, trebuie sa va adaptati si dvs noului stil de lucru fiind atent la comportamentul cainelui care prin modul cum se agita si actioneaza va atentioneaza ca are un iepure in raza de lucru. De obicei acesta tasneste atunci cand cainele este cu spatele. Fiti pregatit sa trageti cand va "arata coada" pana nu s-a luat cainele dupa el.
Pentru a avea sanse sa gasiti un iepure pe culcus trebuie ca terenul cautat sa aiba o buna populatie cu o densitate corecta intre 15-20 indivizi la 100 ha.
Din fericire iepurele este printre speciile care in ultima perioada a inregistrat o expansiune aproape peste tot.
> Daca cunoasteti bine teritoriul pe care vanati veti veti sti desigur unde se gasesc cele mai bune zone ce tin acest vanat. Totodata nu uitati ca valoarea acestora este variabila in functie de sezon si conditii atmosferice. In zilele cu vant trebuie cautate zone in vale adapostite sau in margini de padure. Dupa ploaie va iesi sa se usuce pe terenuri ce dreneaza bine apa. Daca este frig va sta pe versanti cu expunere mare la soare.
Varful activitati acestuia se situeaza in zori si la apusul soarelui; iepurele se deplaseaza atunci foarte mult si de obicei foloseste aceleasi carari. Trebuie sa reperati si sa identificati aceste carari datorita a numeroase urme de prezenta pe care animalul le lasa pe traseele lui nocturne: excremente usor de recunoscut ca si mici smocuri de par, in schimb amprentele picioarelor suntvizibile numai pe un sol care permite prin consistenta amprentarea - nisipos, argilos umed, noroios (in timpul iernii este mult mai usor).
Ganditi-va ca iepurele este fidel unui teritoriu ce rareori depaseste 10-15 ha chiar daca este fortat sa parcurga uneori distante mai amri in perioadele de imperechere sau cand este alergat de caini. Odata ce cunoasteti sectorul unde se cantoneaza este vorba sa-i gasiti culcusul. Aici se complica putin lucrurile. Culcusurile sunt foarte greu de observat chiar pentru un ochi experiment. Ceea ce cautati de fapt este o mica excavatie unde ierburile sunt usor culcate. Trebuie cautate locurile cele mai linistite si izolate caci iepurele este extrem de sensibil la deranjamente si zgomote. Datorita mimetismului cea mai mica denivelare de teren ii poate folosi pentru a se ascunde de privirile indiscrete. In mod particular micile taluzuri, brazde, paisuri, miristi, vii inierbate ii pot fi de folos; pe scurt tot ceea ce constituie o discontinuitate a peisajului si poate sa-i serveasca de reper vizual pentru a se pune din nou la adapost in caz de pericol. In acest sens in cazul unei paduri, in apropiere aveti sanse sa remarcati prezenta iepurelui in partile eexpuse vantului si umbrei.
Echipati-va corespunzator cu haine care nu fac zgomot si incaltari usoare. Odata in teren cautati folosindu-va de vant caci iepurele isi face culcusul stant cu nasul in directia vantului si este permanent in alerta. Deplasati-va lent, traseul punctandu-l cu zigzag-uri si opriri dese, moment cand cercetati atent terenul. Atentie, la unul din aceste momente poate demara iepurele nelinistit de imobilitatea dvs neasteptata si crezandu-se depistat. Deci fiti pregatit de tragere. Priviti atent de jur imprejur pana la linia de orizont. Nu incercati sa-l depistati dupa culoare caci aceasta se confunda perfect cu mediul. Batranii spuneau sa te uiti dupa ochiul lui care pe timp clar straluceste. Mai usor de depistat in timpul rece cand ii poti vedea aburul rasuflarii sau cel iesit din blana umeda pe de roua sub actiunea razelor soarelui.
Odata ce ati localizat animalul si nu este in bataia pustii fiti atent ca fuge foarte repede. Avansati spre el cu nonsalanta fara sa fortati ritmul si nu-l pierdeti din vedere dar nici nu-l priviti fix. Puteti incepe sa vorbiti caci linistea ii poate provoca fuga. Daca sunteti singur vorbiti mai tare cu dvs insiva sau chiar cu el (cum proceda un batran braconier). Trageti calm numai si numai dupa ce a demarat. Chiar daca sunteti singur, a-l impusca pe culcus este total nedemn si seamana mai degraba a crima. Va doresc mult vanat in cuiul catarii!

Traducere Paul Ionici (Julien Domingo)

Potarniche

Potarnichea (Perdix perdix L.) - este o specie autohtona, foarte valoroasa, frecventa in zonele de cimpie si de deal. Are talie mica (400 grame) si nuanta generala cenusie. Capul, gusa si partial coada sunt roscate, iar aripile striate cu dungi galbene iar in jurul ochilor, cafenii, prezinta un cerc ingust rosu. Dimorfismul sexual este slab accentuat.
Glasul cunoscut din perioada imperecherii, este emis de cocosi si atunci cind conduc cirdul in zbor sau cind vor sa-l adune. Vazul si auzul sunt la fel de dezvoltat ca la fazan. Urma este asemenatoare cu a fazanului, dar mai mica. Prefera regiunile de cimpie si de coline, cu tufisuri, cringurile de padure, etc. Este o pasare sedentara care nu se deplaseaza la mai mult de 1-2 km fata de locul de bastina. Hrana este compusa din seminte, fructe, cereale, insecte, etc. Dusmanii naturali sunt cvasitotalitatea rapitoarelor cu par si pene, precum si cainii si pisicile hoinare. Poate suferi grele pierderi iarna pe zapada, in terenuri fara adapost, atunci cind devin foarte vizibile pentru dusmani, atit din aer cit si de sol.
Perioada de vinatoare este cuprinsa intre 15.10 - 31.12 . Se vineaza cu arma lisa si alice de 2,5 mm. Metodele de vinatoare admise de lege sunt la picior (la sarite) cu sau fara caine pontator, si la goana. Nu se admite vinatoarea la pinda
De remarcat ca parintii imita convingator pasarile ranite, in caz de pericol, pentru oua si pui, atragind astfel atentia asupra lor si dusmanii departe de ceea ce protejeaza.

Prepelita

Prepelita (Coturnix coturnix L.) - este cunoscuta in Romania si sub denumirea de pitpalac prepelita este o pasare migratoare, oaspete de vara, care soseste in aprilie si pleaca in decembrie. Talie este mica cca 150 grame, iar culoarea generala este brun-cenusie, brazdata cu dungi longitudinale si transversale galbene. Dimorfism sexual slab accentuat. Prezenta prepelitei in teren se determina mai ales dupa cintat. Aude si vede bine. Prefera sa fuga pe picioare cind este speriata decit sa zboare. Habitatul ei sunt cimpiile plane, in terenuri agricole cultivate cu griu, mei, trifoi, lucerna, floarea soarelui, etc.Este intilnita frecvent si in zonele de coline si de deal, mai ales in finetele umede.
Vinatoarea cea mai spectaculoasa este cea la picior cu caine pontator. Vinatoarea la prepelite este un bun exercitiu, atit pentru vinator cit si pentru cainele sau, deoarece prepelita zboara tirzu si destul de rectiliniu, nesolicitind indeminarea vinatorului decit foarte rar. Printre vinatori chiar se considera "un afront" ratarea unei prepelite stirnite.
Perioada de vinatoare este cuprinsa intre 15.08 - 15.11 . Se impusca cu arma cu teava lisa - cu munitie de calibru maxim 2,5. Fiind un vinat dobindit relativ facil, trebuie avut grija ca numarul pieselor vinate la o partida sa ramina in cadrul unor cifre normale, fara a se inregistra excese.

Pisica salbatica

Pisica salbatica (Felis silvestris L.) - este foarte asemanatoare cu pisica de casa, diferenta data fiind de aspectul acesteia tarcat si de dimensiunile generale ale corpului mai mari. Pisica salbatica poate atinge greutatea de 7-10 kg, are parul mai lung, forma cozii este cilindrica si groasa pina la virf, terminata cu 4-8 inele colorate in blana si in plus alt semn clar distinctiv sunt petele negre de pe coatele picioarelor. Dimorfismul sexual nu este evident.
Pisica salbatica traieste 12-15 ani, virsta stabilindu-se dupa tocirea dentitiei. Miauna asemenea pisicii domestice, mai ales in perioada de imperechere cind indivizii de sexe diferite se cheama. Cind este atacata se stringe ghem, miriie amenintator si pufaie ("scuipa"). Vazul si auzul sunt excelente, mirosul mai putin. Urmele lasate seamana putin cu cele ale risului, dar sunt mai mici. Forma pernitelor imprimate este eliptica fara urme de gheare.
Prefera padurile intinse si linistite dar si maracinisurile si stufarisurile din cimpul agricol sau de linga ape. Ziua se retrage de regula in vizuina, dar si in scorburile incapatoare din arbori. Este atasata de locul de tari dar face si deplasari lungi in cautarea hranei. Nu consuma cadavre ci doar carne proaspata de la animalele vinate. Se hraneste cu pui de cervide si mistreti, iepuri, bizami, sobololani si alte mamifere mai mici si pasari.Prin modul de hranire poate produce pagube, atit in efectivele de fazan si iepure, cit si in gospodariile taranesti limitrofe.
Fiind pe cale de disparitie in Europa, dar bine reprezentata in Romania, se vineaza in conditiile stabilite de MAAP . Perioada de vinatoare este, de obicei, 15 septembrie - 31 martie. Se vineaza cu arma lisa si cu alice de 3-4 mm.
Trofee conventionale sunt blanurile si craniile.

Ras

Risul (Lynx Lynx L.) - este un carnivor de talie mijlocie, cel mai mare felid din Europa atingind greutati intre 15 - 30 kg (dar sau capturat exemplare si de peste 50 kg).
Culoarea generala este roscata, prezentind pe spate si pe flancuri pete caracteristice mai inchise, pina la negru. Dimorfism sexual neaccentuat.Cind este atacat sau speriat risul miriie si pufaie ca si pisica. In perioada imperecherii tipetele risului seamana cu "concertul" pisicilor domestice. Prefera padurile intinse de la altitudini mari, dar coboara si in zonele de deal mai inalte. Nu consuma cadavre ci numai carne proaspata. Ataca victimele din spate sarind asupra lor din locuri inalte. Ranile produse de ghearele de ris nu au egal si nu pot fi confundate cu nimic. Urmele risului seamana cu cele ale pisicii, dar sunt mult mai mari. Risii mai lasa o urma distincta si anume excrementele pe care le depune pe cioturi, pe arborii taiati, etc marcind in acest fel teritoriu.
Vinatoarea se face pe baza de autorizatie individuala, fie cu arma cu glont de calibru mic, pina in 6,5 mm, fie cu arma lisa cu munitie de pina la 5 mm. Nu exista metoda de vinat care sa ofere certitudinea unor rezultate.

Vulpe

Vulpea (Vulpes Vulpes L.) - este un mamifer de talie medie (5-10 kg), de culoare roscata sau rosie, cu coada lunga, imbracata in par mai bogat si cu urechile ascutite indreptate in sus. Dimorfismul sexual nu este evident. Traieste 12-14 ani. Aprecierea virstei se face cu aproximatie dupa tocirea dentitiei.
Vulpea are auzul exceptional, mirosul foarte bun si vazul bun. La vinatorile cu gonaci, se spune ca primele animale care vor apare in zona standurilor sunt vulpile, fapt datorat auzului lor exceptional care le face sa porneasca primele.
Urma tipar a vulpii poate fi asemuita cu cea a unui caine mic. Vulpea este intilnita din golul alpin pina la malul marii, in paduri, in tufisuri, in stufarisuri sau n cimp deschis. Este un animal de vizuina, pe care o sapa singura, cu mai multe iesiri, amplasata de regula pe versanti insoriti diguri, in ridicaturi de pamin, etc Deosebirea intre vizuinile de vulpe - care sunt inguste si pornesc orizontal - fata de cele sapate de viezure - care sunt mai largi si pornesc in jos - este evidenta. In plus vizuinile de bursuc sunt mai curate.
Vulpea se vineaza tot timpul anului, pe baza de autorizatie individuala de combatere. Se vineaza la pinda, la dibuit, la goana, la vizuina cu caini hartuitori. Se impusca folosind arma lisa si munitie de 3,5 - 4,0 mm.

Iepure de camp

Mamifer ierbivor, de talie medie, in jur de 3-5 kg, cu trup alungit lateral, comformat perfect pentru alergare, cu urechi lungi in forma de cornet, cu codita scurta si ridicata, cu ochi mari si bulbucati, avin picioarele posterioare lungi cu 5 degete si cele din fata scurte cu 4 degete. Coloritul este in general suriu (gri - cafeniu) cu alburiu pe abdomen si alb inferior cozii. Dimorfismul sexual este inexistent. Traieste maximum 12 ani.
Sunt predominante exemplarele in primii 3 ani de viata, datorita multiplilor dusmani naturali pe care ii au.
Iepurele ranit sau prins scoate un vaiet asemenator plinsetului de copil mic.Are auzul foarte bun, mirosul mediocru, iar vazul slab, distingind bine doar obiectele in miscare si cele care contrasteaza puternic cu mediul. Arealul de crestere este mare, practic toare zonele dintre golul alpin si malul marii. Manifesta preferinta pentru terenurile agricole din zonele de cimpie, coline si dealuri joase, in care se gasesc raspindite trupuri mici de padure.
Perioada de vinatoare este de la 01.11 - 31.01 , iar metodele de vinatoare sunt la sarite, cu ciine de vinatoare sau la goana in cadrul vinatorilor colective organizate. Cei mai temuti dusmani naturali sunt - lupul, vulpea, risul, sacalul, pisica salbatica, jderul, etc si mai nou cei mai de temut au devenit cainii hoinari.
Vinatoarea la pinda, precum si vinatoarea de la apusul soarelui si pina la rasaritul acestuia sunt interzise. Iepurele este prin excelenta, singuratic, lipsindu-i total simtul familiei. Iepuroaicele isi pazesc puii, fara a-i apara, doar atit timp cit dureaza alaptarea (2 saptamini) Se folosesc la vinatoare arme lise si cartuse cu alica de 3-4 mm.
Iepurele de camp este un animal cu activitate preponderent nocturna, fiind tinta multor acte de braconaj, vinatoarea la far fiind des practicata. Este atasat de locul in care s-a nascut, neindepartindu-se de acesta la mai mult de 3-4 km. Epoca de imperechere incepe in luna ianuarie sau februarie, in functie de blindetea iernii, si tine pina in octombrie. In acest interval iepuroaicele se imperecheaza si fata de 4-5 ori, cite 3-4 pui. Gestatia dureaza 6 saptamini. Puii se nasc cu blana si cu ochii deschisi, fiind capabili sa fuga inca din primele zile de viata. Se sustine ca puii din prima generatie reusesc sa devina maturi si sa produca o serie de pui inca din toamna primului an de viata.

Capriorul

Capriorii (Capreolus capreolus L.) - sunt mamifere ierbivore de culoare rosie bruna sau rosie - caramizie, iar in timpul iernii cenusie - cu oglinda alba foarte distincta. Dimorfismul sexual este evident datorita coarnelor care la tap sunt, ca si la celelate cervide, o exteriorizare a caracterului sexual secundar.
Longevitatea este apreciata la 12-15 ani.Incepind cu virsta de 8 ani intra in regres din cauza imbatrinirii. Virsta se apreciaza usor la exemplarele impuscate dupa dentitie, iar la cele in viata, functie de aspectul general si al trofeului. Tapul (de 20-30 kg) este usor mai mare decit femela (18-25 kg).Primele coarne, sub forma de butoni sau sulita scurta si fara rozeta, cresc pe cilindrii frontali pina in lunile decembrie - ianuarie din primul an de viata. Dupa caderea acestora, in ianuarie - februarie, creste cel de-al doilea rind de coarne, care se termina in luna mai, cind Aceste coarne au forma de sulite sau de furci, cu rozete abia schitate. Ele cad la inceputul toamnei.
Cind se sperie sau cind simte pericolul atit tapul cit si capra, brahnesc si latra. In timpul imperechierii sunetele scoase de capra si tap sunt piuite diferite, dupa cum se cheama intre ei, ori se alearga.
Capriorul prefera padurile si cringurile, de la munte pina la cimpie, precum si vastul spatiu agricol din zona de cimpie.
Este des intilnit, deasemenea in grindurile si in incintele cultivate agricol din Delta Dunarii.
Braconierul, lupul, cainele hoinar, vulpea, sacalul, pisica salbatica dar si jderul si mistretul pentru iezii mici, sunt potentiali dusmani ai speciei.
In timpul iernii capriorii se string in cirduri (ciopoare) de pina la 30 indivizi si chiar mai multi, de ambele sexe. In afara acestei perioade, exceptind perioada de imperechere, tapii traiesc izolati sau in preajma unei capre. Alergatul la caprior are loc in iulie - august, de regula ziua. Femelele ramase nefecundate in iulie-august, au o a doua perioada de imprerechere in noiembrie - decembrie. Caprioara fata cel mai ades 2 iezi, dar si 3 sau unul.
Sezonul de vinatoare este cuprins intre 01.06-15.09.
Vinatoarea se face fie la pinda, la rasarit sau la amurg, pentru posesorii de autorizatii individuale de vinatoare, fie la goana in cadrul vinatorilor colective.Este permisa folosirea chematorilor mecanice cu ajutorul carora se poate ademeni tapul prin imitarea glasului unei femele in calduri sau al femelei alergate. Se recomanda utilizarea armelor cu glont (carabine) cu calibru minim.222 Winchester dar este admisa si folosirea armelor lise cu proiectil unic brenneke sau slug.
Trofeul in constituie coarnele cu craniu sau cu parte din acesta

Capra neagra

Capra neagra (Rupicapra rupicara) - este un mamifer ierbivor care in ciuda denumirii de neagra, care induce ideea acestei culorii, in timpul verii are culoarea galbuie cenusie, iar in timpul iernii, brun - inchis, mai apropiata de negru doar la tapi. Partial corpul,barbia si interiorul urechilor sunt albe, iar linia mediana a spatelui, picioarele si o banda care porneste de la urechi, peste ochi, pina la nas, sunt mai inchise la culoare, in comparatie cu fondul general.
Caracteristica este coama cu par mai lung si inchis care pleaca de la ceafa si se continua pe sira spinarii, pina la coada.
greutatea masculului este de 30-50 kg, iar a femelei de 25-40 kg. Ambele sexe prezinta coarne persistente, care se deosebesc intre ele, la o privire mai atenta, dupa grosime si unghiul care il face virful fata de corpul tecii.
Longevitatea se apreciaza la 18-23 ani, desi in urma cercetarilor pe exmplarele impuscate nu s-au stabilit virste mai mari de 14-15 ani.
Cel mai frecvent sunet scos de caprele negre este un "suierat" relativ strident, de alarmare a semenilor. Atit tapul cit si capra batrina, in timpul alergatului, scot sunete inconfundabile, a caror tonalitate poate fi plasata intre sforait si marait.
Capra neagra are un miros foarte dezvoltat si un auz foarte bun. Capra neagra vede foarte bine la distanta foarte mare, mai ales obiectele in miscare, dar nu sesizeaza la distanta mica, vinatorul bine camuflat . De obicei vinatorii incepatori acorda mare importanta vazului, dar neglijeaza faptul ca pe vint favorabil, capra neagra simte omul dupa miros de la distante mai mari decit poate trage acesta cu arma (300-400 metri).
Capra neagra traieste in stincariile inaccesibile omului situate deasupra limitei superioare a padurilor. Este considerat un animal atasat fata de locul de trai si extrem de putin pretentios la hrana. Consuma ierbacee uscate, lujeri, muguri de foioase, licheni si chiar ramuri de cetina. Din acest moment nu este necesara hranirea complementara a caprei negre, desi aceasta accepta usor hrana administrata de om. Sarea in schimb este deosebit de cautata.

Braconierii, cainii ciobanesti, risul, lupul in zonele mai joase, acvila de stinca sunt principalii dusmani care pot afecta efectivele de capra neagra. Epizotiile transmise de animalele domestice urcate la pasunat se dovedesc a fi uneori foarte grave.
Capra neagra traieste in ciopoare de 3-20 indivizi si chiar mai multi. Numai cu putin inaintea fatarii caprele se izoleaza, ca apoi sa revina, dupa maxim 2 luni, la ciopor. Conducerea cioporului de capre este intotdeauna asigurata de catre o capra cu ied, batrina si cu multa experienta. Caprele fata de regula 1 ied, mai rar doi. Maturitatea sexuala se atinge in al doilea an de viata. Vinatoarea la capra neagra se face exclusiv la pinda sau la dibuit, goana fiind interzisa prin lege. Armele ce se pot utiliza trebuie sa fie cu glont si sa aiba calibru de minim 6 mm. Trofeul conventional il constituie bustul cu coarne, coarnele cu craniu intreg sau cu o parte din acesta, iar cele neconventionale sunt "trofeul bezoar", parul din barba si crucea Hubertus

Cerbul Carpatin

Cerbul (Cervus Elaphus L.) - este un mamifer ierbivor de culoare bruna - roscata cu un accentuat dimorfism sexual. Cerbii sunt mai mari decit ciutele si prezinta spre deosebire de acestea coarne caduce. Ca ordin de marime masculii au greutati cuprinse intre 180-300 kg, iar ciutele ajung doar la 80-150 kg.Masculii pierd coarnele la inceputul fiecarei luni martie, fenomen care se intinde, functie de virsta si vigurozitatea fiecaruia dintre cerbi, chiar pina in luna mai.La vitei, atunci cind implinesc virsta de 1 an, in luna mai, incepe cresterea primului rind de coarne crestere care se termina in septembrie. Aceste coarne sunt de regula sulite lungi de 20-30 cm, fara rozete.
Longevitatea cerbului este apreciata in libertate la cca 18-20 ani, insa in natura rar ajung la aceasta virsta. Intre 12-14 ani cerbii ajung la apogeu, dupa care intra, treptat in decreptitudine. Virsta exemplarelor vii se apreciaza in functie de aspectul exterior si trofeu, iar cea a animalelor impuscate dupa uzura danturii.
In perioada imperechierii masculul mugeste, boncaneste sau boncaluieste. Speriat are un brahnit nazal, ca de altfel si femela.
Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun si vazul suficient de bun.
Cerbul este perfect adapostit in zonele cu paduri intinse, care cuprind portiuni de poieni sau luminisuri cu izvoare, care ofera liniste, adapost si surse de hrana. Este intilnit si la cimpie destul de des, acoperind cel putin teoretic intreg arealul dintre golul alpin si malul marii.
Hrana este deficitara pentru cerb in perioada iernii - ca de altfel pentru toate cervidele. Iarna se compune din lujeri, muguri si uneori scoarta de copac, frunze verzi ramase sub zapada, diferite frunze si ierburi uscate, precum si plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda si jirul constituie, in arii cu astfel de stratificatii , hrana de baza. Accepta si reactioneaza bine la hrana adminstrata complementar de om: fin, frunzare, suculente si concentrate.
Lupul este dusmanul natural cel mai de temut al cerbului Pagube mai reduse fac si risul si ursul. Mai nou cainii hoinari salbaticiti tind sa inlocuiasca lupul, mai ales in pradarea viteilor.
Cerbul este sociabil din toamna pina in primavara, perioada in care masculii se grupeaza pe cirduri conduse de un cerb tinar, iar femelele in cirduri separate de ciute, conduse de ciuta cea mai in virsta. Doar cerbii foarte batrini sau foarte puternici traiesc solitari. Imperecherea incepe in luna septembrie, mai intii in zonele de ses, apoi si la munte, terminindu-se cu a doua jumatate a lunii octombrie. Intre tauri se duc lupte aprige, pentru suprematia cirdurilor de ciute. Este de retinut ca in aceasta perioada, cerbii elimina un miros specific, usor de perceput chiar si de om. Ciutele fata, de regula, cite 1-2 vitei, foarte rar 3, care isi pot urma mama la 1-2 ore dupa nastere.
Sezonul de vinatoare este cuprins intre 01.09 - 15.12 pentru masculi si se termina mai tirziu la 15 februarie pentru ciute.
Trofeul in constituie coarnele cu craniu sau cu parte din acesta.
Trofeee neconventionale sunt "perlele" (canini redusi), parul din coama, crucea Hubertus. Vinatoarea se face cu carabina cu glont de la calibru 7 mm in sus.Perioada optima de vinatoare este perioada boncanitului. Se impune a se retine ca cca 70 % din cotele de recolta la tauri si 100% in cazul femelelor trebuie extrase selectiv.Metodele de vinatoare sunt la pinda si dibuitul, cu sau fara chematoare (boncanitoare). Impuscarea la goana este interzisa de lege. Selectia masculilor se face dupa aspectul extern general al coarnelor, dupa criteriile stabilite in cazul tuturor cervidelor. O alta perioada favorabila selectiei este dupa cirduire (15 noiembrie-15 decembrie), cind prin comparatie se poate alege mai corect exemplarul inapt pentru reproductie.

Cocosul de munte

Cocosul de munte (Tetrao urogallus L.) are culoarea generala inchisa si pare negru privit de la distanta. De jur imprejurul ochilor are pielea de culoare rosu aprins. Ciocul care devine din ce in ce mai puternic odata cu virsta, este, in acelasi timp tot mai incovoiat si asemanator cu al pasarilor de prada. Coada desfacuta are forma de evantai si este compusa din 16-18 pene mari, dublate pe dedesubt. Femela este de culoare ruginie, impestritata cu pete negre. Fata de cocos care are in jur de 3,5 - 5 kg aceasta are dimensiuni mai mici, cintarind in jur de 1,8-2,5 kg.
Sunetele emise de cocosul de munte pot fi auzite in perioada imperecherii. Cintecul este structurat pe 3 "strofe": tocat, tocilat si ciripit. Simturile cele mai dezvoltate sunt vazul si auzul. Categoria de virsta a cocosului de munte viu se apreciaza doar dupa modul de deschidere a eventaiului cozii, dupa lungimea cozii proportional cu corpul si dupa modul in care "cinta".
Cocosul de munte prefera padurile de rasinoase pure si limita de jos a golului alpin, dar este intilnit si la limita superioara a padurilor de amestec din tot lantul muntos. Fauna neverterbrata din aceste paduri, mai ales in zonele cu turbarii, completeaza hrana vegetala a cocosului de munte, oferind, in zonele neumblate de om, toate conditiile de existenta necesare speciei.
Are numerosi dusmani naturali, din rindul mamiferelor si al pasarilor rapitoare, de la jder pina la ris si lup, iar de la acvilele mici pina la cele de stinca. Nici buha nu este inofensiva pentru pui. Cel mai mult insa este efectat de prezenta omului (defrisari, pasunat, etc)
Vinatoarea la cocos de munte se face individual - la dibuit - pe cintec, ori la pinda in locurile de rotit. Tehnica apropierii doar pe tocilat, cind cocosul nu vede si nu aude, este o tehnica deosebita, care se face pe semiintuneric. Se poate trage cu alice de 4-5 mm dar si cu glont tras dintr-o carabina de calibru mic (22H pina la 5,6 x 52).
Perioada de vinatoare este cuprinsa intre 01 aprilie - 15 mai Trofeele de cocos de munte sunt deosebit de valoroase - si se compun fie din pasarea intreaga naturalizata, sau bustul acesteia, fie din "pana pictorului". Vinatoarea trebuie facuta cu mare prudenta, deoarece efectivele de cocosi de munte par sa fi intrat in usor regres, in ultima perioada de timp, si asta in mod special datorita valorii ridicate (in bani) a trofeelor, fapt ce a generat o exploatare nejudicioasa a speciei, mai ales pe fondurile Romsilva.

Gasca de vara

Gasca de vara (Anser anser L.) - este cea mai mare dintre gistele intilnite la noi in tara (3-4 kg). Culoarea generala este bruna-cenusie, iar penele de contur sunt tivite cu alb. Ciocul si pleoapele sunt de culoare roza-portocalie, cu unghia ciocului alba, iar picioarele sunt roz-rosiatic.
Intre masculi si femele nu sunt deosebiri evidente. Are auzul si vazul extraordinare, fiind in general extrem de prudenta. Sunetele scoase sunt similare cu cele ale gistelor domestice. Este oaspete de vara, dar si pasare de pasaj, care soseste in Romania incepind cu februarie si pleaca in noiembrie. In timpul pasajului zboara in forma de "V" neregulat. O mare parte din gistele mari cuibaresc in Delta Dunarii, dar si alte citeva locuri cu stuf din sudul tarii.
Prefera baltile intinse si linistite cu stuf si papura, unde gasesc atit conditii de hrana cit si de cuibarit. In general maninca vegetale, de aceea carnea de gisca nu miroase a peste (ca la rata). Pasajul din cimp la balta si invers se petrece de doua ori pe zi, dimineta devreme si la inserat. Cirdurile sunt conduse de un giscan batrin, care la cel mai mic semn de pericol va alerta intregul stol. Pe tot timpul hranirii, stolul va fi pazit de cercetasi, care semnalizeaza orice pericol.Din aceste motive vinatoarea la gisca, este de regula foarte palpitanta, camuflajul fiind cheia succesului.
Perioada de vinatoare este cuprinsa intre 15.08 - 28.02 si se foloseste de regula arma lisa cu alica de 4,5 - 5, 0 mm dar si carabina cu glont de calibru mic. Pinda pe traseele de pasaj, atrape, chematorile si camuflajul perfect constituie metoda cea mai buna de vinatoare.

Sitar de padure

Sitarul (Scolopax rusticola L.) - este o pasare relativ mica (250-300 grame) cu ciocul lung, de culoare ruginie, patata. Ochii sunt asezati in crestetul capului, fapt ce ii asigura o acuitate vizuala de invidiat (aproape 360 grade). Ciocul este de doua ori mai lung decit capul (cca 8 cm). Dimorfismul sexual este putin evident.
Sitarul are vazul si auzul extrem de fine, dar exceleaza si printr-un excelent simt al pipaitului, gratie caruia reuseste sa se hraneasca cu rime, larve, etc din pamint. Este o pasare de pasaj, care in numar redus cuibareste si in zona montana a tarii noastre. In iernile blinde gasim sitari si in Delta Dunarii si in lunca acesteia. Prefera arboretele tinere.
Sitaril este o adevarata provocare pentru vinator, stirnirea si epolarea corecta a sitarilor fiind un adevarat mestesug, care cere practica si indeminare. Zborul total imprevizil al sitarului - in linii frinte, volte, picaje, etc face ca vinatoarea de sitari sa devina o adevarata pasiune pentru multi vinatori - cunoscuti sub numele de "sitarari"
Perioada de vinatoare este de la 01.09 - 30.04 . Se vineaza cu arme lise cu alica marunta de 2-2,5 mm. Se vineaza la pinda, la goana sau la picior cu ciinele de vinatoare..Trofeul il constituie "penita pictorului" si pamatuful (pensulita) din jurul tartitei.

Sacal

Sacalul (Canis aureus L.) - face parte din aceeasi familie cu lupul si cainele. Seamana foarte mult cu lupul ca aspect si culoare, dar este mult mai mic decit acesta si are coada scurta, terminata ca si cum ar fi retezata. Nuantele culorii de blana sunt roscate si putin mai deschise decit la lup. Dimorfismul sexual nu este evident.
Longevitatea este in jur de 12 ani, iar virsta se determina in general dupa tocirea dentitiei. Specific este urletul prelung, amestecat cu schelalaituri si vaiete, pe care il fac sacalii seara si noaptea, pentru stringerea haitei.
Urmele sacalului se aseamana cu ale vulpii dar sunt mai mari decit ale acesteia. Are vazul, mirosul si auzul excelente, este foarte atent, iute si greu de prins sau de surprins.
Originar din India si Sri - Lanka, si-a intins arealul de crestere si hranire si peste Bosfor - la noi in tara ajungind prin Bulgaria. Se gasesc in numar din ce in ce mai semnificativ in zona de sud si sud-est a Romaniei si mai ales in Delta Dunarii. Prefera trupurile de padure mici si linistite, in care nu intra in competitie cu lupul, si in care gaseste vinat mic din abundenta.
Sacalul ataca aproape orice - de la soarece la caprior. Se hraneste chiar si cu pui de mistreti sau vitei de cerbi ramasi fara apararea parintilor. Ataca in haita, fiind foarte curajos si insistent. Se aseamana la alimentatie cu vulpea si cu lupul.
Are structura haitei organizata ca la lup - haita fiind condusa de o pereche conducatoare. Lupul este si singurul dusman natural pe care sacalul il are in Romania. Produce pagube foarte mari in rindul vinatului mic.
Vinatoarea la sacal se poate practica in perioada 15 septembrie - 31 martie, la pinda, goana sau chiar la dibuit cu arma cu glont de calibru mic sau cu arma lisa cu alica de 4-5 mm. Trofeele neconventionale sunt blana si osul penian. Mai nou se considera si craniile drept trofee neconventionale.

Mistret

Mistretul (Sus Scrofa L.) - este un animal omnivor. Prezinta un aspect general masiv, usor aplatizat lateral, mai mult inalt decit gros, care lasa impresia de putere si de mobilitate, fiind perfect conformat pentru rimat si pentru strapungerea desisurilor. Dimorfismul sexual este putin evident, dupa forma si dupa colti. Culoarea generala este bruna-cenusie, bruna-roscata, bruna inchisa, uneori aproape neagra. Sunt rar intilnite si exemplarele foarte deschise la culoare, precum si cazuri de albinism.
Greutatea vierilor poate atinge si chiar depasi, in unele situatii de exceptie, 300 de kg, pe cind a femelelor chiar dezvoltate nu depaseste 200 kg. Virsta medie in libertate este de 15-16 ani.Sunetele scoase de mistret seamana pina la identitate, cu cele emise de porcul domestic. Scroafele emit un grohait scurt si adinc in cazul in care intentia este de a avertiza semenii ori de a speria dusmanii. Daca intentia este de apreveni ciurda asupra unui pericol scroafa pufaie puternic. Cind sunt atacati mistretii scot un "zgomot de os" care reprezinta de fapt un clantanit din masele, iar cind sunt in inferioritate guita ca si porcul domestic. Doar vierii maturi nu se vaita niciodata
Mistretul are, atit mirosul, cit si auzul foarte fine. vazul, in schimb, este mai slab, sesizind bine doar obiectele in miscare. Are insa o memorie aparte a locului, astfel incit descopera foarte usor orice detaliu nou aparut in peisaj



Prefera padurile intinse de foioase si de amestec, dar se localizeaza frecvent si in stufarisuri si in plauri, terenuri agricole, etc acoperind practic intreg arealul dintre munte si mare. Este atasat de locul de trai numai in masura in care acesta ii ofera conditiile necesare vietuirii (hrana,liniste, adapost). In situatiile in care aceste conditii dispar, face deplasari de pina la 30-40 km si chiar mai mult, fata de locul de bastina.
Lupii sunt principalii dusmani ai mistrtului. Dusmani de temut sunt si ursul si cainii de stina. Rasii, sacalii, cainii hoinari si chiar vulpea pot deveni si ei, in anumite conditii si mai ales pentru pui.
Mistretul este sociabil. Scroafa cea mai batrina, impreuna cu urmasele acesteia care sunt mame, cu scroafele sterpe, cu godacii si cu purceii descendenti formeaza o grupare familiala, denumite ciurda sau cird. In cadrul ciurdelor nu sunt acceptati vierii mai mari de 1 an. Dupa aceasta virsta vierii se retrag in grupri de 4-5 indivizi. Vierii cei mai batrini si cei puternici traiesc solitari. Perioada de reproductie este lunga tinind din septembrie pina in ianuarie. Virful acesteia se situeaza insa in lunile noiembrie - decembrie. De retinut este ca o scroafa poate naste 10-12 purcei, dar nu poate creste mai mult de 10 din acestia - numarul acestora fiind limitat de numarul mameloanelor si de obiceiul purceilor de a avea fiecare mamelonul sau. Mistretul ranit ataca omul. In alte conditii mistretii se feresc de om.
Sezonul de vinatoare admis prin lege tine de la 01.08. - 15.02. Acolo unde mistretii aduc prejudicii se pot impusca si in afara sezonului legal, cu aprobare speciala.
Vinatoarea se poate face fie la pinda, fie la dibuit, fie la goana in general cu sau fara cainii hartuitori. Se mai foloseste si metoda de urmarire a mistretului pe urma, dar aceasta este conditionata de existenta zapezii.
Se foloseste arma cu teava lisa cu proiectil unic brenekeer sau slug sau carabina de calibru minim 6,5 mm.
Trofeul conventional il constituie coltii mistretului. Neconventional sunt considerate trofee si coltii de scroafa precum si parul din coama ambelor sexe, blanurile si busturile.

Atentie posesori de caini! Boli grave de sezon : Babesioza!

Babesioza


Boala cu evolutie sezoniera, întâlnita la diferite specii de animale şi om, determinata de paraziti endoglobulari din genul Babesiidae, transibili prin intermediul capuşelor.

Ciclul biologic la babesiilor se realizeaza prin alternanta celor doua tipuri de gazede, în corpul carora se dezvolta stadiile evolutive ale babesiilor: în capuşe se dezvolta primele stadii şi în organismul mamiferelor urmatoarele stadii.
Babesia vogeli



Capuşa transmite parazitul în momentul hranirii. În corpul capuşei parazitul rezista şi este transmis ereditar urmatoarelor generatii, asigurînd astfel focalitatea bolii o perioada lunga (pâna la 10 ani).


Din momentul întepaturii, parazitul se multiplica rapid în sângele mamiferului, perioada de incubatie este de 7-14zile.

Clinic boala poate evolua sub trei forme:

1. forma acuta/supra-acuta – caracterizata prin: apatie, febra mare (40-42 C), urinare cu sânge, tahicardie (creşterea frecventei batailor cardiace), tahipnee (creşterea frecventei respiratorii), tremuraturi, inapetenta (lipsa poftei de mâncare), paliditatea mucoaselor, icter sau subicter (pielea şi mucoasele capata o nuanta galbena), splenomegalie (splina foarte mare), hepatomegalie (ficat foarte mare), anemie severa, pot sa apara semene nervoase de tip epileptiform (crize de contractii muculare continue cu pierderea cunoştintei) sau paraplegic (paralizii), moartea poate surveni în 3-5 zile

2. forma subacuta- debut mai lent, semnele clinice sunt mai şterse decât în forma acuta,

3. forma cronica- rara- se traduce prin cahexie (slabire masiva), splenomegalie, emacierea maselor musculare, scaderea rezistentei la efort, tahicardie, anemie, pot sa apara şi tulburari digestive şi de vedere.


Diagnosticul este relativ uşor de stabilit, pe frotiul de sânge parazitii fiind uşor de vazut.


Tratamentul depinde de gravitatea infestarii, indiferent de caz acesta trebuie instituit cât mai rapid.


Profilaxia – administrarea periodica a produselor antiparazitare externe, în special în sezonul cald.

În general un animal trecut prin boala capata imunitate activa fata de parazit, dar perioada de timp de protectie este variabila de la 3 luni la 1 an.

În Bucureşti şi împrejurimea acestuia exista focare active de babesioza: zona Fundulea, Baneasa, Snagov, 23 August, Voluntari, Pantelimon… acestea sunt doar cateva din focarele active, din pacate în realitate sunt mult mai multe.

Va recomandam ca în momentul în care ati gasit o capuşa pe animalul dumneavoastra, sa va prezentati la medicul veterinar pentru un test de babesioza în 7-14 zile.


Detalii si consultatii gratuite: www.trivetorex.

Fazanul in tara noastra

Fazanul este originar din Asia . Denumirea stiintifica (Phasanius colchicus) are o legatura directa cu zona de provenienta si de raspindire a fazanului . Intre lanturile muntoase din Caucaz , exista o zona depresionara , care se intinde pina la Marea Neagra , zona geografica care purta in trecut denumirea de Colchis ( Colchida ) . Potrivit legendei , fazanul a fost adus in Europa , prin Grecia , de catre membrii expeditiei lui Iason care au navigat pina in Colchida ca sa aduca de acolo lina de aur
In continentul asiatic , incepind de la Marea Neagra si pina in Extremul Orient , inclusiv Japonia , Taiwan si Coreea , zoologii deosebesc nu mai putin de 42 subspecii de fazan . Pentru vinatoarea din tara noastra , numai 3 dintre acestea sunt importante :

fazanul comun
fazanul gulerat
fazanul mongolic

Alaturi de aceste 3 subspecii , mai gasim in tara noastra , fazanul formosan ( formosanus ) si fazanul verde ( japonez ). Produsul incrucisarilor dintre membrii acestor subspecii se numeste generic "fazan de vinatoare" . In prezent pe terenurile de vinatoare , nu mai traieste practic specia pura de fazan comun . De aceea si coloritul pasarii are mari variatii de la o zona la alta .


Fazanul comun

Este originar de pe malul estic al Marii Negre , find adus in Europa de greci si romani . Este mai mic la corp decit fazanul gulerat si cel mongolic , si spre deosebire de acestia , nu are guler alb . Culoarea generala este mai inchisa - pe cap si git - verde metalic , batind in albastru , in rest fondul este rosu inchis si aripile brune - vrezui . Coada prezinta dungi transversale inchise . Fazanul comun este mai putin prolific decit celelate 2 subspecii , dar este cu mult mai rezistent , necesitind ingrijiri reduse din partea omului .


Fazanul gulerat

Este originar din extremitatea de est a Chinei , fiind adus in Europa in prima jumatate a secolului 19 . Cum arata si numele , fazanul are un guler alb , care la spate este mai ingust si in fata de regula intrerupt . Spatele este brun deschis , supracodalele albastrui , iar coada mai deschisa - galbena cenusie . Caracteristica ii este culoarea in general mai deschisa . Fazanul gulerat este mai mare la corp , oua mai de timpuriu si se preteaza foarte bine la cresterea artificiala in tarcuri . In natura este mai greu adaptabil , in primul rind datorita culorii sale mai deschise , care il expune rapitoarelor . Cere ocrotire si ingrijire mai intense decit fazanul comun , altfel dispare .


Fazanul mongolic

A fost adus in Europa , pentru prima data , in jurul 1900 , in Anglia . Originar din centru Asiei ( Turkmenistan ) . Este cel mai mare fazan din Romania , cocosul atingind 1,5 kg sau si mai mult.. Capul si gitul ii sunt de culoare verde - bronz , pieptul bronzat . Culoarea generala ii este mai inchisa decit decit la cel gulerat si mai deschisa decit la cel comun . Gulerul alb nu este continuu ci in forma de semiluna pe fiecare latura a gitului . Se caracterizeaza printr-o mar erezistenta la excesele climaterice , fiind originar dintr-o regiune cu clima excesiv continentala . Destul de prolific .

**********


O subspecie des intilnita in Romania este fazanul tenebros ( tenebrosus ) sau fazanul verde inchis . Acesta este confundat de multe ori cu fazanul japonez , insa acesta din urma are o nuanta verzuie si este mai mic la corp . Intre tenebros si fazanul de vinatoare se produc incrucisari , incit pe terenul de vinatoare se pot intilni "tenebrosi" de diferite intensitati in ceea ce priveste culoarea inchisa Aparitia unui tenebros in orice tablou de vinatoare este un decor in plus si un prilej de bucurie si satisfactie pentru orice vinator


Alte generalitati despre fazan


Glasul cocosului de fazan este un tipat , care poate fi auzit seara cind se urca in arbori pentru dormit , dimineata in zori cind coboara , ori de cite ori se considera amenintati de vreun pericol si in perioada de imperechere . Femela scoate si ea un ticait usor , iar in copac se urca fara sa dea glas. Dintre simturi cel mai dezvoltat pare a fii vazul , apoi auzul .
Localizarea fazanului in teren depinde de anotimpuri . Primavara cind vegetatia incepe sa se ridice si sa ofere adapost , fazanul iese la cimp , la inceput la culture de paioase si mai tirziu in porumbisti . Cind porumbul se usuca si frunzele incep sa faca zgomot la adierea vintului , fazanul iese si cauta ierburile uscate , grupurile de maracini , desurile , etc . Toamna cind cimpul este dezgolit fazanul se retrage din nou la adapostul padurii , iar in lipsa acestuia in stufarisuri , culturi de protectie si orice vegetatie care ii poate oferi adapost . Manifesta o slaba fidelitate fata de locul unde a crescut .

Vanatoarea la fazan cu vanatorii in linie

Este o excelenta metoda de vinatoare , pentru grup restrins de vanatori , fara caine . Tehnica este simpla , constind in principal din formarea unui lant de vinatori si gonaci intercalate care inainteaza peste camp si trag in fazanii ce se ridica .
Regulile principale care trebuiesc respectate :


distanta dintre vanatori sa fie de 30-40 m si 1-2 gonaci intre doi vanatori
linia vanatorilor sa fie dreapta , atit iesirea inainte din linie cit si raminerea in urma pot produce accidente de vinatoare
nu trebuie alergat , cimpul trebuie batut temeinic ; nu se striga
cind se va impusca o piesa , linia de vinatori se opreste , pentru ca piesa sa fie recuperata
cind cocosul se ridica in fata vinatorului , tirul este mai usor decit daca fazanul trece in zbor . Nu se trage prea aproape pentru ca se poate strica piesa foarte usor
la fazan se trage cu alica de 3 mm . Alica mai mica raneste mult vinat , nerecuperat apoi.

Etica organizatorului de vinatori colective

Organizatorul de vinatoare nu este , cu certitudine , un simplu vinator . Acesta este , in ziua vinatorii , conducatorul acesteia , al vinatorilor , al gonacilor si al personalului asociatiei retribuit pentru a sluji interesele obstei vinatoresti . Preocuparea principala a organizatorului de vinatoare trebuie sa fie reusita actiunii si multumirea colegilor de vinatoare , nu dobindirea vinatului de catre sine
Nimeni nu este obligat sa accepte aceasta pozitie , de organizator , dar , daca accepta , atunci isi asuma si obligatiile ce-i revin , obligatii ce nu sunt deloc simple .
Munca organizatorului de vinatoare nu incepe si uneori nici nu se termina in ziua de vinatoare . De regula , organizarea unei vinatori incepe cu cel putin 1 zi inainte . Organizatorul trebuie sa recunoasca in prelabil terenul , sa constate starea vinatului , sa intuiasca comportamentul acestuia . Doar cind organizatorul este foarte experimentat si are deplina incredere in paznicul de vinatoare poate lua decizii in baza informatiilor transmise de acesta .
In ziua vinatorii , organizatorul de vinatoare , cit mai punctual posibil , va deschide vinatoarea printr-o scurta alocutiune si un instructaj profesional facut , care nu trebuie sa fie nici prea superficial , dar nici exagerat de detailat ( plictisitor ) . in mod concret , organizatorul de vinatoare trebuie sa vegheze ca , pe parcursul activitatii desfasurate sub responsabilitatea sa , sa nu fie comise fapte ce contravin legii si eticii vinatoresti sau sa fie uitate traditiile ce se impun a fi perpetuate . Astfel organizatorul vinatorii trebuie , in principal :


sa fie punctual la locul de intilnire
la ora comunicata , nici mai devreme , dar nici mai tirziu , sa deschida vinatoarea , printr-un scurt salut de bun venit si traditionalul instructaj de vinatoare
sa comunice vinatorilor foarte clar programul zilei de vinatoare si mai ales ce au voie sa vineze si ce nu au voie
sa stabileasca ritmul deplasarii spre locul de vinatoare in functie de posibilitatile fizice ale membrilor vinatori cei mai in virsta
sa respecte legea tacerii in deplasare
sa ofere detalii vinatorilor despre unghiurile de tragere , distantele permise , pozitia celorlalti membrii vinatori , directia de sosire a goanei , etc
sa considere paznicul de vinatoare , remunerat in ziua respective sa presteze un serviciu in slujba vinatorilor , ca pe orice alt coleg de vinatoare , fiindca doar retributia nu poate rasplati efortul acestuia pentru bunul mers al actiunii ; paznicii care isi nesocotesc rolul , stricind repetat desfasurarea vinatorii , trebuie eliminati din functie , nu jigniti
sa imprime o nota de respect pentru vinat si sa oblige membrii vinatori sa respecte regulile de etica vinatoreasca ; vinatul trebuie dobindit in conditii de deplina sportivitate , nu in conditii jenante pentru vinator
sa arbitreze impartial si cu sobrietate eventualele litigii dintre vinatori
sa organizeze stringerea vinatului impuscat , conform regulilor traditionale , si organizarea tabloului final de vinatoare


Ideal asa ar trebui sa se intimple . Asistam insa , in zilele noastre , la nenumarate manifestari anormale ale organizarii vinatorilor . Necunoasterea terenului , imputernicirea ad-hoc a unui alt vinator pentru a presta organizarea , alegerea celor mai bune standuri pentru sine sau pentru un grup de prieteni , dezorganizarea goanei , etc sunt fenomene care se intimpla des , facind ca organizatorul sa strice vinatorile la a caror organizare , moral , s-a angajat .
Astfel de comportamente , pe care cu mare blindete le-am denumit anormale , completate uneori de o agresivitate nesanatoasa fata de vinatori la eventualele observatii pe deplin justificate ale acestora , ori comportamentul de stapini absoluti care trimit acasa vinatorii daca ii deranjeaza cumva , sunt pur si simplu aberante din partea unor salariati retribuiti sau nu , dar care au datoria morala , prin functia la care care au aspirat , sa -si faca treaba asa cum se cuvine .
Personal , nu cred ca astfel de salariati pot fi usor reeducati , fiindca de regula se simt jigniti , in ignoranta lor , de eventualele observatii pe deplin justificate . Cela mai simplu este ca astfel de salariati , mai ales atunci cind nu au nici o legatura cu meseria sau reactioneaza vilonet , sa fie avertizati si apoi , daca persista in greseala , eliminati . Sunt suficienti de multi profesionosti seriosi , care someaza sau desfasoara temporar o alta activitate decit cea pentru care sunt pregatiti si care cu bucurie ar sluji interesele vinatorilor daca li s-ar oferi aceasta sansa .
La buna desfasurare a vinatorii trebuie sa-si aduca contributia din plin si paznicul de vinatoare. Nimeni nu poate sa stie mai bine decit acesta unde se gaseste vinatul in diverse conditii de vreme , pe unde se retrage cind este deranjat , caracteristicile terenului , etc . Teoretic , nimeni nu ar trebui sa conduca mai bine decit acesta goana , fiindca nimeni nu ar trebui sa aiba o autoritate mai mare asupra gonacilor , sa cunoasca mai bine conditiile concrete din teren si sa beneficieze de mai multe cunostiinte teoretice si practice in materie .
Teoretic , asa ar trebui sa se prezinte situatia .. In realitate , sunt nepermis de dese situatiile in care personalul de teren este cu totul strain de vinatoare , de vinat si de teren sau este compromis in relatiile cu gonacii si vinatorii . Pretentia unor paznici de vinatoare de a fi ei insisi , cu orice pret , organizatori , stauata "legal" de unii directori prin eliberarea autorizatiilor colective direct pe numele acestora , constituie o grava greseala de conceptie in momentul actual . Acum , cind avem legi clare , statut cum ne-am dorit si alegeri neinfluentate , nu se mai justifica in nici un fel aceasta meteahna anacronica , care a transformat unii angajati in "stapini" absoluti ai fondurilor de vinatoare , cu un comportament care , chiar daca nu dauneaza vinatului , afecteaza grav interesele vinatorilor . Si asupra acestui aspect trebuie reflectat , pentru a nu mai favoriza situatii iesite din normal , cind personalul de vinatoare trimite la caruta sau acasa vinatorii , cind paznicii care conduc goana vineaza pe cont propriu chiar in fata standurilor , cind aceiasi paznici isi revendica vinatul in contradictie cu vinatorii , etc
Etica vinatoreasca obliga vinatorii sa se comporte civilizat cu personalul de teren si cu gonacii angajati temporar pentru a le face ziua de vinatoare placuta , dar in conditiile in care acestia isi merita retributia sau functia si se comporta onorabil fata de vinatori.

Selectia la caprior mascul

Factorii care influenteaza dezvoltarea armonioasa a unui trofeu de caprior sunt numerosi , insa nu vom dezvolta decit unul dintre acestia si anume selectia cu arma de vinatoare a masculilor, activitate care trebuie sa se desfasoare dupa reguli stricte , iar cei care o executa trebuie sa posede cunostiinte solide in domeniu , sa beneficieze de o dotare corespunzatoare ( binoclu de mare putere si arme de vinatoare cu tevi ghintuite , prevazute cu luneta ) .
Prin selectia cu arma de vinatoare se intelege scoaterea din teren a exemplarelor slabe , a celor cu constitutie debila , a celor care prezinta defecte vizibile , sau a celor insuficient dezvoltate , indiferent ca este vorba de marimea corporala sau de forma ori dimensiunea coarnelor , ideea de baza fiind impiedicarea indivizilor ce prezinta caractere inferioare sa ajunga la imperechere , pentru a nu-si transmite descendentilor aceste defecte . De aceea este de preferat ca selectia sa se termine cu cel putin o saptamina inainte de perioada alergatului ( in jurul datei de 15 iulie ) .
Totodata , selectia trebuie sa inceapa cit mai repede posibil , dupa deschiderea sezonului , pentru a se putea profita din plin de intervalul mai-iunie care este perioada optima in efectuarea selectiei , deoarece atunci se poate aprecia cel mai just calitatea capriorilor dupa gradul de dezvoltare a coarnelor .
Principalul criteriu de efectuare a selectiei capriorilor il constituie dimensiunea si forma coarnelor , tinindu-se cont si de marimea corporala , deoarece un trofeu puternic nu se poate dezvolta decit pe un schelet masiv. Se vor scoate din terenul de vinatoare exemplare slabe , mici la corp , rau comformati sau vizibil bolnavi ( par zburlit si lipsit de luciu , tren posterior murdar de fecale , cei ce tusesc , etc ) .
La virsta de 1 an , capriorul poarta pe cap al doilea rind de coarne , ce prezinta rozeta , a caror crestere a inceput in februarie si se va termina in iunie , ele putind avea forme diferite : butoni , tepuse ( sulitari ) sau pot prezenta doua ramuri ( furcari ) sau chiar trei ramuri , numindu-se tapi de 6 in cazul animalelor deosebit de viguroase . La aceasta virsta este momentul cel mai favorabil de efectuare al selectiei , impuscindu-se toti tapii care au in locul coarnelor niste butoni , cei cu coarne inegale , cei cu un singur corn si sulitarii cu coarnele mai scurte ca si urechile
ATENTIE ! - legat de sulitari , se cere o atentie marita , aici gresindu-se cel mai des , si iata cum :

capriorul de un an isi curata coarnele in iunie , spre deosebire de cei mai batrini care si le curata in prima parte a lunii mai ;
daca se observa in teren la inceputul lunii iunie un sulitar cu coarnele acoperite de par , acesta se va impusca doar daca are coarnele mai scurte decit urechile , in schimb daca se observa unul cu coarnele curatate de par , se va scoate din fond indiferent de lungimea prajinilor , deoarece inseamna ca este mai batrin de 1 an si trebuie sa aiba coarne de 6 .
Tapii de 2 ani trebuie sa aiba neaparat cite trei ramuri pe o prajina ( deci sa fie de 6 ) iar lungimea ramurilor sa fie cel putin de marime medie . Se vor impusca deci , toti sulitarii , furcarii , cei cu numar inegal de ramuri , cu prajini inegale , cei cu coarne crescute vicios in urma lezionarii cilindrului frontal si cei de 6 care au ramuri scurte abia schitate.
Aprecierea virstei tapilor de doi ani se poate face cel mai corect la inceputul lunii iunie cind , in comparatie cu tapii mai batrini , ce mai prezinta par de iarna pe corp , acestia sunt complet naparliti . Cind este vorba de capriori de virsta medie ( 3,5 ani ) se urmareste impuscarea celor cu 4 sau 5 ramuri , sulitarii ce au mai ramas si cei de 6 care au ramuri scurte si prajini subtiri . La aceasta virsta este destul de dificil de apreciat calitatea trofeelor , datorita faptului ca se poate confunda foarte usor un tap de trei ani de viitor cu unul de 5 ani , dar de selectie , aici spunindu-si cuvintul experienta si priceperea celui care isi da verdictul asupra unui tap. Iata de ce se impune ca selectia sa se faca mai intens la virsta de 1-2 ani , cind se poate aprecia mai usor calitatea trofeelor .
&nbs Dupa virsta de 5 ani , normal ar fi sa nu mai existe exemplare de calitate inferioara , daca selectia in clasele anterioare s-a facut corect , exceptie facind exemplarele de peste 9 ani ale caror trofee au intrat in regres si care se caracterizeaza prin micsorarea prajinilor , scurtarea ramurilor, deplasarea centrului de greutate apre baza prin subtierea catre virf
O categorie aparte o reprezinta coarnele cu un numar mai mare de ramuri , care daca sunt inestetice si strica simetria cornului se considera de selectie , insa daca ramurile crescute in plus nu afecteaza prea tare simetria trofeului printr-o crestere exagerata , e de preferat ca purtatorul acelor coarne sa fie lasat in teren deoarece aparitia unei ramuri sau doua in plus reprezinta un semn de vigoare . Toti factorii care concura la dezvoltarea trofeelor , incepind cu densitatea optima a indivizilor din terenul de vinatoare in functie de bonitatea terenului , raportul corect intre sexe , prezenta hranei bogate in fosfor si calciu , prezenta sarariilor in teren , o paza buna si terminind cu extragerea exemplarelor ( masculi , femele si iezi ) pot si trebuie sa fie controlati corect de catre om , chiar daca aceasta presupune mai multa munca , pasiune si daruire .
ZECE PORUNCI ... inainte de a trage in caprior:

Nu trage in caprior inainte de a fi constatat daca e vrednic de glont . Impune-ti calm cind constati bunatatea capriorului . Daca esti agitat , vezi numai tapi capitali
Constatarea nu o poti face bine , decit cu un binoclu care mareste de cel putin 4 ori si are o luminozitate mare
Capriorul cu git subtire si lung este unul tinar . Cel cu git gros si scurt , unul in virsta . Tapii - mosnegi , cu git subtiat , sunt rari , ca si corbii albi
Nu e "ucigas" fiecare caprior care are in cap sulite , fara ramuri . " Ucigasii" sunt foarte rari . Sulitarii cu roze puternice si cu coarne groase sunt tapi batrini . Cei cu coarne subtiri si cu gitul deasemenea , sunt capriori tineri
Nu fiecare caprior cu sase ramuri e vrednic de glont . Poate fi un tapusor tinar . Il cunosti mai ales dupa coarnele subtiri si razele lungi
Capriorii batrini , de obicei , au cornite cu prajina groasa , bine perlata , cu razele relativ scurte . Cei foarte batrini poarta de obicei coarne care nu sunt mai lungi decit urechile , sunt groase , inguste intre ele , sulite sau furci simple sau trei crengi scurte
Nu cruta glontul , cind ai inaintea ta caprior cu gitul scurt si gros , cu botul scurt si coarne proaste
Impusca orice caprior cu coarne anormale, dar grijeste cind constati ca sunt anormale
Daca nu mai poti , asteapta sa vezi coarnele si din fata si din profil . Altfel adesea te inseli
Atinge tragaciul numai daca , dupa o buna cercetare a capriorului , constiinta ta de vinator corect iti spune ca poti sa tragi