duminică, 27 septembrie 2009

Sistemul osos la animale











Putina anatomie...
















Sfaturi medicale in terenul de vanatoare

PLAGILE
pot fii produse de o multitudine de cauze,iar cele mai frevcvente la vanatoare sunt cele produse prin intepare sau taiere,iar cel mai rar (din fericire) prin impuscare

INTEPARE SAU TAIERE
_intotdeauna in cazul unei oricarui tip de hemoragie primul pas este compresiunea directa pe plaga apoi aplicarea unui pansament compresiv(garou) si neaparat deplasarea la cea mai apropiata unitate medicala pentru evaluare,toaletarea plagii,decontaminare si sutura
_intotdeauna in cazul aplicarii unui garou este obligatoriu retinerea orei la care s-a aplicat si comunicarea ei medicului curant

IMPUSCARE
_IN GENERAL SUNT PLAGI MARI CU DISTRUGERI DE TESUTURI,VASE SANGVINE,NERVI SsAU ORGANE INTERNE
_la fel primul pas este reprezentat de compresiunea directa pe plaga sau pe vasele sangvine mari din vecinatate si transportul in cel mai scurt timp la o unitate medicala de urgenta,plagile sunt prea importante si in general prea grave ca sa poata fii tratate in unitati mici gen dispensare sau puncte medicale rurale cum gasim de cele mai multe ori in apropierea terenurilor de vanatoare

MUSCATURILE DE SARPE,CAINE,VULPE..........etc
_in general sunt muscaturile la nivelul membrelor,iar atitudinea terapeutica imediata este reprezentata de plasarea unui garou proximal (deasupra plagii) si spalarea plagii cu solutie antiseptica.Dupa aceea urmeaza transportul la medic pentru evaluarea plagii si vaccinare si in unele cazuri administrare de antibiotice
_ca o paranteza_serpii veninosi din tara noastra sunt reprezentati de vipera si de vipera cu corn,foarte rari si cu un venin nu foarte periculos,veninul este periculos doar pentru persoane in varsta sau cu probleme cardiace,deci nu intrati in panica daca se intampla sa fiti muscati, panica poate face mult mai mult rau decat veninul
_a doua paranteza se refera la vulpii,care in mod normal nu ataca omul decat daca sunt afectate de rabie.Deci daca cumva v-i se intampla sa fiti atacati si prezentati o leziune cat de mica mergeti rapid la medic pentru vaccinul antirabic

HIPOTERMIA
_se instaleaza datorita expunerii la frig(stat la panda in haine subtiri,stat in apa in costume de neopren timp indelungat..........) timp indelungat,prima manifestare apare prin scaderea temperaturii corporale sub 36 de grade,isi continua scadera pana la sub 33 de grade cand apare hipertensiunea arteriala si frisoanele,sub 28 de grade scad functiile vitale iar sub 24 de grade se opresc bataile inimii...........
Marea problema cu hipotermia este ca se instaleaza fara a da prea multe semnale de alarma iar uneori din cauza consumului de alcool care produce vasodilatatie periferica si deci pierdere de caldura nu iti poti da seama ca esti afectat decat in momentul in care incepi sa tremuri necontrolat........
primul ajutor inseamna ados de haine calduroase,masarea extremitatilor si administrarea de lichide calde,nu fierbinti!!!!!!!!Si neaparat transport la medic

DEGERATURILE
_produc intracelular cristale de gheata ce cauzeaza leziunea mecanica a celulelor CONTRAINDICAND ASTEFEL
-MASAREA ZONELOR AFECTATE
-INCALZIREA BRUSCA
-ambele produc spargerea peretilor celulari si astefel agraveaza traumatismul
Tratamentul de urgenta consta in invelire cu haine uscate si in timpul transportului catre spital incalzire gradata nu brusca prin aplicare de sticle cu apa calda la 38-40 de grade sau aplicare de aer cald la 38-40 de grade timp de cate 30 de minute

TRAUMATISME
ENTORSE,LUXATII,FRACTURII
_tratamentul de urgenta presupune imobilizare cu atele din lemn sau diverse obiecte aflate la indemana si fase textile
_imobilizarea se face in pozitii antialgice........adica pozitii care sa nu ii provoace durere accidentatului
NU INCERCATI SINGURI REDUCEREA ACESTOR TRAUMATISME RISCATI SA AFECTATI PACHETELE MUSCULO_NERVOASE_VASCULARE DIN VECINATATE!!!!!

***************

POSTAT de VIOLIV

Tetanosul este o afectiune mortala si este datorata unei bacteriute ce traieste prin pamant dar nu numai (poate fi si pe hainutele noastre). Boala este o afectiune GENERALA, nu locala. Este data de o toxina bacteriana care se raspandeste in sange si care 'apasa pe toate intrerupatoarele' situate la interfata dintre nervi si muschi provovand contractia acestora. Se manifesta prin contractii involuntare ale diferitelor grupe musculare ducand pana la paralizie in contractura si deces (nu mai poti respira), totul in rastimp de cateva ORE de la infectare (accident). Pentru a PREVENI aceasta boala se practica vaccinarea antitetanica. Din pacate, actiunea vaccinului persista in organismul uman doar o perioada de ~ 5 ani. In copilarie, vaccinul se tot repeta dar, plecand din scoala, adultul nu mai ajunge sa fie revaccinat. De aceea, cu multi ani in urma, s-a decis ca orice adult ce ajunge la o unitate medicala cu o plaga sa fie vaccinat. Acest vaccin nu are nicio intentie terapeutica ci doar preventiva, pentru viitor. TRATAMENTUL plagilor cu potential tetanogen (in general plagi murdare cu pamant sau provocate de obiecte care au zacut in pamant, plagi cu striviri, plagi adanci, etc.) este complet diferit, presupune o interventie chirurgicala de ceva mai mare amploare decat o toaleta locala si administrarea de SER ANTITETANIC (asemanator ca actiune cu cel antiviperin). Nu stiu daca or mai fi vreo 10 spitale in Ro in care sa existe ser antitetanic. Toti se bazeaza pe vaccin, administrat de atatia ani incat s-a si uitat ce face si de ce se administreaza. Vaccinul nu te ajuta cu nimic in cazul unei infectii tetanice. Te ajuta doar imunitatea capatata anterior. Masura pare sa fi prins bine pentru ca in ultimii 10 ani a fost un singur caz comunicat de deces prin aceasta boala (iar boala este intr-o lista de putine boli ale caror decese trebe anuntate imediat direct la minister). Toate manifestarile locale se datoreaza infectiei locale cu cine stie ce bacteriute si reactiei de aparare a organismului. In cazurile de mai sus in care administrarea de vaccin a fost pusa in legatura cu evolutia favorabila a fost datorata ingrijirii plagii cum trebe sau o pura coincidenta.
In concluzie, daca in ultimii 5 ani nu ati beneficiat de administrarea unui vaccin antitetanic ar fi bine sa faceti unul. Daca patiti un incident soldat cu o plaga urata, murdara sau provocata de chestii ce au stat in pamant e mai mult decat recomandat sa mergeti degraba intr-un spital unde puteti gasi un chirurg. De acolo puteti fi redirectionati catre o sectie de boli infectioase unde se gaseste serul antitetanic. Boala nu e o gluma deloc si odata instalata are sanse infime de vindecare.
2. Odata produsa, orica plaguta trebe spalata cat mai repede cu orice avem la indemana (apa dintr-o sticla de apa imbuteliata si nedeschisa este sterila), chiar putem pune catelul (daca-l avem) sa o linga (ii place gustul sangelui iar saliva cainilor contine o substanta cu efect bactericid). Chiar si sangele ce curge din plaga are efect de spalare. Numa cu mult ghinion ajunge un vas important sa fie interceptat. Daca plaga este intr-o zona periferica, membre, cap, de cele mai multe ori este interceptat un vas cu diametrul de pana in 2 mm. Nu va lasati pacaliti de dimensiunea mica a vasului, debitul in artere (cele care pulseaza si stropesc cu sange) este important. TOATE aceste hemoragii pot fi stapanite exercitand o presiune cu degetelul in zona de jet, mai bine cu ceva compresa indesata in plaga si legat strans deasupra. Garoul, ca sa fie eficient, trebe strans atat de tare incat rar se reuseste aplicarea unui garou eficient mai sus de zona afectata. Va spun asta in foarte cunostinta de cauza, asta e meseria mea si saptamanal pun la loc vase taiate in geamuri, polizor unghiular, drujbe, coasa, etc. Exista cateva zone in care vasele de sange sunt mari, relativ expuse, greu de stapanit si hemoragia din ele in plin debit este mortala in timpi de ordinul minutelor.
- La gat, in cazul leziunilor de artera carotida, cam nu prea ai ce face. Presiune digitala locala e cam tot ce poti. Problema este ca o presiune care sa fie eficienta ca si leziunea in sine, intrerup circulatia sangelui spre creier si o bucatica din el poate muri (si Fane Spoitoru a scapat dupa o plaga impuscata in gat cu interesare de carotida dar a ramas un pic 'stramb') iar respectivul ramane cu sechele mai mult sau mai putin importante. Oricum, o carotida deschisa in aer arunca sange la 1 m in sus si putini sunt in stare sa se napusteasca pe ea si sa astupe gaura eficient. In cazul leziunilor venelor de la gat, sangeraraea este importanta, sangele curge intr-un val consistent, sta la o presiune minima cu degetul dar trebe mortis prinse ambele capete ale vasului ( sangerarea poate fi mai importanta dinspre inima decat dinspre cap sau cordul 'suge' sange prin venele mari de la gat, odata acestea deschise poate suge si aer si nu-i bine deloc).
- La cap, fata nu sunt vase din care sa mori (in exteriorul cutiei craniene) doar ca sunt vase ce raman deschise, ca un furtun armat, si hemoragia e spectaculoasa, socanta atat pentru accidentat cat si pentru privitori. Presiunea pe vas rezolva insa arterele trebe apasate energic.
- La membrele superioare, punctele delicate sunt in axila (la sub brat) si la plica cotului. In axila singura metoda eficienta este aplicarea unei presiuni energice cu pumnul strans, mai bine peste o compresa (batista impaturita, prosopel, etc). Aplicarea unui mare prosop facut ghem nu ofera o compresie eficienta si sangerarea continua pana umple prosopul. La cot exista o ramificatie importanta si, daca vasul este implicat imediat sub ramificatie, rezulta 3-4 capete din care sangereaza abundent. Din fericire, zona este expusa si rezolvarea consta in infasurarea stransa a zonei respective. La orice alt nivel (brat, antebrat) infasurarea stransa a zonei este foarte eficienta si salutara.
- La membrul inferior, cel mai nasol punct si des implicat in accidente este in pliul inghinal (santul facut intre burta si inceputul coapsei). Aici exista un pachet vascular major, cu debit extrem de mare si care omoara bolnavul in cateva minute daca este lasat sa sangereze liber. Solutia este compresia cu pumnul pe zona lezata, cu pacientul asezat pe spate, compresie energica, cu lasarea partiala a greutatii corpului celui care acorda ajutorul in pumnul respectiv. In caz ca este imperios necesara transportarea pacientului (nu aveti cum anunta, nu are cine veni sa va ajute) se incearca stavilirea sangerarii prin 'inghesuirea' unei comprese voluminoase (prosop, camasa impaturite strans) in plaga si strangerea genunchiului respectiv la piept - gamba pliata pe coapsa si coapsa pe abdomen apoi LEGATE in aceasta pozitie cu o curea, sfoara care sa prinda trunchiul, copsa si gamba impreuna (bolnavul singur nu va putea sa-si tina piciorul astfel strans doar prin forta muschilor) urmand ca dupa ce ne-am asigurat ca nu mai tasneste sa putem transporta ranitul. Urmatorul punct nasol este in spatele genunchiului dar are avantajul ca este accesibil si o legatura stransa pe zona e eficienta. Sangerarile din masa musculara a gambei sau coapsei se infasoara strans. Chestia cu ora pe garou e importanta pentru medicii ce vor repara buba. Si mana si piciorul rezista 5-6 ore fara a fi deloc irigate cu sange. Asta este un timp suficient pentru a beneficia de un ajutor de specialitate cam oriunde am fi in tara noastra dar nu este suficient pentru a ajunge intr-un centru specializat in repararea plagilor de vase, numa 6 in tara si situate uneori la distante mari de serviciul medical in care a ajuns initial ranitul. Teoretic, orice doctor ar trebui sa stie ce sa faca cu un pacient sosit astfel(da practica ne omoara). Lipsa hranirii membrului respectiv peste 6 ore duce la amputatie, cu atat mai mult cu cat pacientul e mai TANAR si mai musculos.
Foarte important este ca toate aceste manevre pot fi facute si de accidentat singur in cazul in care nu are cine sa-l ajute. O compresa cam cat un mar inghesuita in axila, bratul strans pe ea, la piept si fixat asa cu o curea sau inghesuirea imediat a unei comprese si lasarea 'pe vine' sunt manevrele cele mai importante si care va pot salva viata. Ulterior, trecand peste momentul de soc initial, se pot aplica masuri mai energice si care sa va permita solicitarea sa deplasarea spre un ajutor. daca incercati sa sunati de pe mobil la 112 cu o plaga la plica inghinala cu interesarea arterei membrului inferior lasata libera veti auzi, poate, vocea robotului!!! SI ATAT! Apoi urmeaza vocea lui Sf. Petru!

Plagile impuscate la aceste niveluri se trateaza exact la fel. Lasati glontul in pace daca n-a iesit. Chestia cu cutitul inrosit in foc cu care scociorasti dupa glont e numa pentru filme. Si fiindca veni vorba de filme, o rana de glont in zona de predilectie a filmelor, adica in umar si 15 cm in jurul lui spre torace sau gat este INTOTDEAUNA invalidanta si, fara ajutor DE SPECIALITATE 95% mortala. Nu va lasati inselati de cinema, aici sunt unele din cele mai importante structuri, vasele sunt situate profund si se intind pe o distanta mare, accesul spre ele este blocat de oase si chiar unui specialist ii este greu sa realizeze o compresie eficienta.
Orice ar fi, nu va pierdeti cu firea! Chiar o rana mortala in scurt timp, tratata personal eficient va poate salva viata sau, macar, va lasa timp sa-i sunati de 'adio' pe cei dragi.

****************

POSTAT de ABUR 99

SER ANTITETANIC
purificat şi concentrat , purificat şi concentrat
seruri terapeutice


Prezentare: Serul antitetanic purificat şi concentrat prin metoda hidrolizei fermentative "Termoferm I" este un ser antitoxic ce se obţine din sângele cailor hiperimunizaţi cu anatoxină tetanică. Aspect: Lichid limpede, fără depozit. Se livrează în fiole a 1 500 U.A.I. În scop profilactic şi a 20 000 U.A.I. În scop terapeutic. Nu se vor întrebuinţa fiolele neimprimate, neetichetate, fiolele care conţin flocoane sau prezintă fisuri. În caz de reclamaţii, se va anunţa Institutul Cantacuzino, menţionându-se indicativele fiolei şi ambalajului. Prezervant: Fenol 1,8-3 g‰.

Indicaţii: în tratamentul şi profilaxia tetanosului.

Mod de administrare: în scop terapeutic: Se recomandă o doză unică (20.000-60.000 U.A.I. la adulţi şi 10.000-20.000 U.A.I. la copii), în raport cu precocitatea aplicării şi forma clinică; jumătate doză se administrează pe cale intramusculară şi jumătate pe cale subcutanată; în formele severe, se recomandă şi calea intravenoasă. Înainte de inocularea serului, trebuie făcută desensibilizarea conform instrucţiunilor de utilizare a serurilor terapeutice. Dacă este necesar, doza se poate repeta şi a doua zi. Concomitent cu serul, dar în altă regiune anatomică, se asociază vaccin tetanic adsorbit 0,5 ml; imunizarea activă se completează cu două inoculări a 0,5 ml vaccin adsorbit, la o săptămână interval; după 6 luni se execută un rapel. În scop profilactic: Se aplică în cazul plăgilor tetanigene, la cei nevaccinaţi antitetanic, la cei vaccinaţi incomplet, precum şi la cei cu antecedente vaccinale nesigure. După asanarea chirurgicală şi aseptizarea plăgilor, se va administra o doză unică de ser antitetanic 3.000-20.000 U.A.I.; se vor efectua vaccinare antitetanică de urgenţă cu V.T.A. (vaccin tetanic adsorbit) şi tratament cu antibiotice. Administrarea serului antitetanic se face pe cale subcutanată după desensibilizare, conform instrucţiunilor pentru utilizarea serurilor terapeutice.

Condiţii de păstrare: Serul antitetanic se va păstra la întuneric, la o temperatură de +2 - +10 grade Celsius Termen de valabilitate: 3 ani şi este menţionat pe fiolă şi cutie.

_accidentatul trebuie transportat cat mai urgent la un serviciu specializat

sâmbătă, 5 septembrie 2009

La vanatoare - de George Toparceanu


I. Decorul

Sus, pe dealuri, Toamna pune
Miristi galbene-n lumina,
Araturi ca de carbune
Si mohoare de rugina.

Randuri-randuri, spre campie
Se perinda nori de plumb
Peste larga simetrie
De coline cu porumb.

Iar cand soarele strabate,
Luminand peisajul vast
De dreptunghiuri colorate
Intr-un limpede contrast,

Salta-n valuri jucause
Si fosneste lung sub soare,
Cu matasa la panuse,
Mamaliga viitoare…

II. Un iepure

Scurt, mohorul a fosnit…
Si spre neagra aratura
Intr-o clipa s-a ivit
Un magar-miniatura!

Din capita sare pleava,
Sar gunoaie dintr-un snop.
Pusca scoate fum pe teava
Si porneste ca un dop…

A cazut… ba nu! Din goana,
Mic, elastic si urgent,
Lang-o tufa de simziana
A facut un compliment.

Spre porumb acum s-abate…
Un scaiete zapacit
Il intreaba: - Ce e, frate?
- Sunt teribil de grabit!…

Alungat ca de furtuna,
Cu picioare de lacusta,
Se destinde si s-aduna
Peste-o miriste ingusta.

Ca o minge se pravale,
Se coboara si se suie
Prin hartoapele din vale:
Uite-l - nu e, uite-l - nu e!…

Linistea coboara iarasi
Peste tarinile moarte…
- L-ai scapat! zice-un tovaras.
- Mi-a sarit cam de departe…

III. Masa

Din vazduh abia s-aude
Tipat jalnic de prigorii…
Cu ciubote mari si ude
Stau la masa vanatorii.

Toti cu pusca langa geanta,
Guralivi si oraseni,
Pun o pata discordanta
Pe capita de strujeni.

Si e frig, si toti ingheata…
Si din cand in cand nu strica,
Incepand de dimineata,
Cate-un strop de sacarica…

- Intr-o toamna, zice unul,
La un capat de razor
M-am oprit sa scot tutunul…
Cand, de jos, de la picior,

Fara veste vad ca-mi sare
Un soldan cat un vitel,
Si starneste-n goana mare
Alti vreo sapte dupa el!

Trag cu ploaie in gramada,
Fara sa tintesc deloc…
Cine s-astepta sa-mi cada
Patru iepuri dintr-un foc?…

- Astea sunt inventii pure…
Mie mi s-a intamplat,
La o goana-ntr-o padure,
Un mister adevarat.

Nici nu m-asezasem bine,
Stam cu pusca subsuoara…
Cand deodata langa mine
Se opreste-o caprioara.

Sta si-asculta, imobila…
Eu atunci - ma stiti cum sunt -
M-a cuprins un fel de mila:
Am oftat… si-am tras in vant.

Cand vazu ca “umplutura”
Trece fara s-o atinga,
Ea si-a-ntins la pusca gura
Si-a-nceput… asa s-o linga…

- I-auzi colo, ce curaj, ma!
Asta si-a-ntrecut perechea!
… Buruienile din preajma
Trag si ele cu urechea.

Un maces de doua schioape
Zice-n taina unui spin:
- Dumneata esti mai aproape,
Ia-l de maneca putin!

IV. La intoarcere

Vantul curge spre campie
Transparent si uniform.
Toate ierburile-nvie,
Toate tarinile dorm.

Ici si colo se ridica
Cate-un nour alb de praf…
Strajuind soseaua mica
Stalpii rari de telegraf

(Tot mai singuri, ceafa-n ceafa,
Suluri vinete de fum
Lungi ca gaturi de girafa),
Insirati pe langa drum,

Spre orasul plin de turle
Stau privind c-un aer tamp…
Si deodata-ncep sa urle
Ca-i apuca noaptea-n camp.

Caini de vanatoare - Prepelicar Breton (Epagneul Breton)


1. Descriere generala
Rasa: franceza
Origine: Franta
Culoare: alb-brun, alb-portocaliu,alb-negru
Talie: 48-50 cm (mascul), 47-49 cm (femela)
Greutate: 15 kg (mascul), 13 kg (femela)
Longevitate: 11-13 ani

2. Caracteristici corp

Este un caine elegant, de rasa franceza, cu infatisare inteligenta si mereu vioaie. Are un corp scurt si indesat, capul usor rotunjit, craniul de marime medie, cu stop slab si bot usor conic, nasul maron sau roz, dupa culoarea blanii. Ochii asezati adanc in orbite si accentuati in arcade de culoarea chihlimbarului inchis, sunt vii si expresivi. Urechile sunt atasate sus deasupra liniei ochilor, triunghiulare si scurte cu par ondulat, atarna pe langa cap. Trupul este viguros, pieptul proeminent, coboara spre coate, spatele drept, scurt si compact. Coada situata sus, lipseste sau e foarte scurta si este purtata drept sau cazuta jos iar la varf are un smoc de par. Picioarele sunt drepte, cu franjuri, musculoase si osoase. Mantaua este fina si deasa pe corp, usor ondulata pe intregul corp, iar urechile si membrele anterioare sunt acoperite cu mai putina blana. Culoarea Bretonului e mai stricta in America de Nord decat in Marea Britanie, unde a fost recunoscut abia in 1976.

3. Comportament, caracteristici

Receptiv si adaptabil, Bretonul este un caine campion iubitor. Este hotarat, activ, tenace, cu miros foarte dezvoltat, devotat, se multumeste cu putin si este usor de dresat. Este unul din cei mai prietenosi si ascultatori caini.

4. Istoric

Acest caine de vanatoare au devenit foarte apreciat in ultimii ani. Varianta de ring nu este deosebita de cea de vanatoare, cum este in cazul altor rase, iar indivizii rasei Breton sunt dublu campioni, exceland atat in ring, cat si in concursurile cu probe de agilitate. Rasa a aparut in nordul Frantei, in zona de vest a regiunii Bretagne, raspandindu-se in toata Franta sub denumirea de Prepelicar francez. Era crescuta ca spaniel, initial, fiind folosita in gonitul si aportul vanatului. A evoluat intr-un caine multilateral in urma aportului genetic al raselor de setteri si pointeri, fiind usor de dresat. De aceea s-a renuntat la denumirea rasei folosind si termenul “spaniel”. Rasa a fost introdusa in America de Nord in 1931, fiind acreditata in ring trei ani mia tarziu.

5. Utilitate

Bretonul este dovedit ca fiind un excelent pontator si aportor folosit la vanatoarea de iepuri, potarnichi si sitari. Vaneaza foarte bine in padure si desis dar este si un excelent insotitor si un bun paznic.

miercuri, 2 septembrie 2009

Paznicii nostrii – de Ionel Pop




Revista Carpatii – Anul 1, Nr. 8, 15 August 1933


Paznicii nostri – de Ionel Pop


In paginile revistelor, in jurul meselor prietenesti, cand se insira povestile vanatoresti ca nenumarate margele in salba ceasurilor lungi, cat de putine ganduri si cat de putine vorbe se indreapta inspre paznicii nostrii! Ne povestim pataniile noastre si ale altor vanatori, ne impartasim observatiile din care incercam sa desvelim cate o taina din tainica viata a gadinelor, chiar cainii nostrii ni-I cunoastem, ii asemanam, ii laudam.Dar dup ce am iesit din hotarele revirului, care ne-a luminat cateva zile viata, am uitat si pe Mosu Antonom si pe Iacob, pe Cata, pe Ducu. Pe toti, cei ce ne petrec din ochi masinile care ne coboara la tara si raman singuri in departarile muntilor, ca sa ne ocroteasca bogatia terenurilor si zi de zi, luni intregi, sa ne pregateasca alte cateva zile bune.

Eu insa nu-I dau uitarii si imi sunt crescuti la inima, ca niste tovarasi scumpi si credinciosi, ce aievea imi sunt.

Cand urc drumul muntelui, ochii imi cauta setosi intai primul brad. Infipt in mijlocul fagilor inmuguriti verde deschis, sau rositi de focul brumei de toamna,cum se ridica deasupra lor negru, sombru, inaltat, ca sageata unei clopotnite din cele vechi, par’ca e strajerul imparatiei muntelui. Fara sa-mi dau seama, ma descopar, ca si cand trec pe langa o sfanta rastignire. Apoi ochii imi iscodesc, dupa fiecare cot al potecei, tot atat de avizi, figura paznicului nostru. Ma gandesc adesea ce mult ar pierde din vraja lui muntele, daca urcandu-I cararea, nu as intalni la Gura Prigoanei, de pilda, pe Toma, care ne asteapta si ne primeste in fata lui arsa de soare si viscole cu comoara bucuriei, ca ne vede de nou in revier.

Cat de searbeda ar fi goana de ursi si cat de acoperita de ceata incertitudinei, daca in racoarea diminetii nu ne-ar raporta amanuntit Corcodea, cel cu o mana zburata de o arma plesnita, deslegarea urmelor, pe care le-a cetit de cu sara si in faptul zilei, pe foaia pamnatului brumat.Ce mult ar pierde din farmecul lor, daca in popasurile uitate de grijile lumii Drasovean, cel lung si patit, nu ar desgropa, simplu si original, cate o zi din viata lui scursa pe culmile muntelui!

Asa cum sunt ei, aproape toti, fara scoli speciale, dar adunand ani si zeci de ani dearandul din nesfarsitele file ale nature cunostiinte si indemanari uimitor de bogate si de precise, eu ii asez in fruntea tuturor paznicilor de vanatoare ai altor neamuri si ai altor tari. Nu au ei uniforma cu palarii grele de zmocuri de barba de capra neagra si cu vestoane verzi traditionale; nu vor sti ei formele etichetei vanatoresti de a prezenta pe palarie, dela trei pasi, crenguta de brad rosie de sangele cerbului ucis; in vorbele lor se va mai strecura poate cate o rabufneala de nacaz romaneasca.Dar pune-I in viscol si in ploae o zi intreaga; dar vezi-I cum urmaresc potecile incalcite ale braconierului; dar observa-I cum descalcesc urma de cerb si de urs trecuta prin cazaturi si prin stancarie; dar lasa sa te conduca, in dib, peste grohote si surlae, pe trepte late de o palma dealungul peretilor de stanca, dupa capra neagra incremenita in tanc; dar intr-o situatie grea pune-ti increzator viata in mainile lor negre si noduroase – si vei vedea de ce chiar marii vanatori streini, cari au vanat mai indelungat in muntii nostrii ii pun in fruntea tuturor paznicilor. Iar ca sa le admire tenacitatea darza, nu ai decat sa-ti imaginezi ( fiindca de vazut nu vei putea vedea doar niciodata) viata unui paznic, singur in coliba lui departe cale de ceasuri de vara de cea mai apropiata vietate omeneasca, infruntand patru-cinci luni la an viscolele, troenile, toate grozaviile iernei din varf de munte.Cu c ear fi mai vrednice de admiratia noastra oare figurile barbatesti din Alaska sau din Yukon ale lui Jack London?

Dar dragostea mea pentru paznicii din munte mai are un izvor.

Cum suntem invartiti si mancati in rasnita fara hodina a vietii pline de scarba si griji, pentru noi vanatoarea nu e numai o hoinareala, care ne invioreaza trupurile lancezite. E o bae sufleteasca, racoritoare, care mai spala colbul de rautate si de acreala, ce ni se aseaza pe fire si in gand in marea uzina a vietii. Pentru o zi-doua parasim si biroul incarcat de hartii si patul moale de acasa si masa ingrijita. Fugim, ca de o povara de orasul luminat cu becuri electrice, rasunator de gramofoane si de radio. Fugim de tribunale si de teatru, de carti si-mai ales- de huetul vietii politice.Lepadam grabiti apasatoarele bunatati din veacul al douazecilea si ne apropiem cu jind de izvorul fiintei noastre, de pamantul si lumea primitiva, simpla, curata a singuratatilor si a intinderilor inca ferite.

Glontul, pe care il plasezi poate maestrit in spata vanatului, incordarea infiorata a minutelor cat infrangi bataia nebuna a pastravului zdravan prins in sfarcul matasei subtiri ca firul de par-sunt doar o particica din mirajul pe care il caut si il traiesc. Intregul tablou e luminat de bucuria descatusarii, de invioararea sufleteasca a revenirii la pamant, la viata primitiva de care ne-am pupt pe incetul, veac d veac si dupa care – poate fara sa ne dam seama- ni-e setos sufletul.Dupa o vanatoare nu aduci acasa numai un trup premenit de miscare si de belsugul aerului proaspat. Ai adus cu tine o particica din nesecatul si vesnicul izvor de viata al pamantului, i-ai furat un firicel din vigoarea si optimizmul care il poarta si il sustine.Ti-ai apropiat fiinta ta lancezita, de un piept cald de mama, care nu te intreaba daca esti bun sau esti rau, nu te ispiteste rascolindu-ti durerile si gandurile, ci cum te cuprinde plina de dragoste si tacuta, iti trece pe nesimtite, din comoara ei fara sfarsit, intelepciune, incredere si liniste.

Paznicii nostrii sunt inradacinati in pamantul de care mi-e dor. Cum isi deapana caerul vietii lor in singuratatea muntelui, petrecandu-si viata pe poteci necalcate, pandind viata codrului si a fiintelor pe care le tine, viata, care a ramas aceeas de sute si de mii de ani- trece peste ei vantul vietii de azi, fara sa-I clinteasca din firea lor.In istetimea lor traeste stravechiul instinct de conservare in mijlocul naturei neancatusate. In intelepciunea vorbelor lor simple graeste intelepciunea batraneasca, neantortochiata.Credinta lor izvoraste din oranduiala legilor mai batrane decat tablele lui Moisi, accea, care pune la o datorie de implinit tot firul de iarba incoltit din ppamant si din soare.Prin firea si graiul lor par’ca iti vorbeste pamantul.Asa cum ii vezi, cu tundra rosita de vreme, cu pieptarul petec peste petec, ei sunt mai presus de noi, ei sunt inca infipti in pamantul pe care noi l-am pierdut de sub picioare, hoinari rataciti dupa sclipiri de oglinzi mincinoase.

Cum stau aici la masa mea de advocat, ingropat in dosare in care mocnesc atatea rautati si nedreptati savarsite sau incercate de impricinati si cum imi cad ochii sip e vraful de gazete proaspete in care de asemenea e inchis si cauta sa se raspandeasca ca din cutia Pandorei un intreg roi de intrigarie si ura, cu cata dragoste si cu cat folos imi intorc eu gandul la zilele si noptile petrecute departe de lumea asta, in cealalta, aspra si curata: a muntelui.Si cu cat mi-e mai rag sa poposesc la cate o neinsemnata intamplare care dezvaluie sufletul lui Tomas au a lui Macedon, decat sa ma incarc cu glodul care bufneste din hartiile aceste, ca apa putreda din o mlastina in care calci.

Iata imi vine in minte o intamplare neinsemnata, fara peripetii si fara lucruri senzationale. Si totusi ma indeamna sa o scriu, ca un sfarsit al gandurilor acestora, inchinate uitatilor nostrii paznici.

In muget de cerb.Plec curand dupa masa cu paznicul R, socotind sa ne intoarcem de cu seara la cabana. Vreme calda, frumoasa.Ce sa ne mai incarcam cu paltoane, cu bagaje? O felie de slanina si o bucata de paine in buzunarul vestonului si o pornim incet spre “ Mese”. Din coasta Chinga se inalta muget prelungit si plin. Ne infundam in coasta prapastioasa, care pare a cobora pana in fundul pamantului, incalcita in bolovani si cazaturi.Coboram, coboram pe urma cerbului, care se departeaza si el si ne pomenim in fundul vagaunii cu noaptea pe noi.Cum sa ne mai intoarcem prin intunerec, cale de 3-4 ore prin prapastiile si haosul de cazaturi a padurei seculare? Ne facem salas sub un brad, atatam focul,imartim frateste saracacioasa merinde si dupace ascultam o vreme minunatele glasuri ale padurii noaptea, ne zgarcim langa foc, incercand sa dormim cu tot junghiul de raceala, care ne patrunde pe incetul.In un sfarsit, truda totusi a dovedit, invelindu-ne in somn.Cand m’am trezit in mijeala diminetii incremenit de frig, imi cade cea dintae privire asupra paznicului.Ce e cu omul asta? Imi zic. Statea langa foc, in camase! Ma frate, dar e vreme de stat in camase, noaptea, cu bruma de doua degete?!dau sa ma ridic si atunci am gasit ce se intamplase:eram acoperit cu vestonul paznicului.Ma vazuse noaptea chinuit in somn de frig, si-a dezbracat haina sa ma acopere si a stat toata noaptea in o frunza de camase, priveghind. Cand l-am mustrat, mustrare plina de admiratie, ma incredinta ca nu i-a fost greu…doar de pe la doua noaptea, cand I s-au terminat tigarile.Nu m-am putut stapani sa nu-I sarut obrajii invinetiti de frig si acum napaditi de rumeneala emotiei.

Banul pe care il dam paznicilor nostrii poate fi recompenza muncii lor grele. Dar noi le mai datoram ceva si pentru dragostea pe care o au fata de noi si pentru devotamentul lor.Or aceste nu se platesc in arginti, nici chiar in viacul nostru, cand ne-am obisnuit sa vedem si sa apreciem toate prim ochelarii camatarului.Banul dat pentru o munca e datorat si e cinstit. Oferit pentru un sentiment e o palma si o pangarire. O mana intinsa frateste nu asteapta sclipirea banului, ci se bucura de strangerea frateasca a altei maini.Chiar daca una ar fi brazdata si intarita de munca si cealalta catifelata.

Scumpi tovarasi de vanatoare, ingaduiti-mi, ca si in numele vostru, in fata lumii vanatoresti, sa strang cald mana aspra a paznicilor nostrii.Cu dragoste si recunostiinta.

Ionel Pop

Modificari legislative de interes vanatoresc

Anul 2008 aduce cu sine modificari majore ale legislatiei de interes vanatoresc, pe care se cuvine sa le cunoastem cu totii:


Ordonanţă de urgenţă nr. 154/2008 din 12.11.2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi a Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006


Lege nr. 215/2008 - pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, din 24.10.2008.



Text extras din: Lege nr. 407/2006 - vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic
Ordonanţă de urgenţă nr. 154/2008 din 12.11.2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi a Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006

Lege nr. 215/2008 - pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, din 24.10.2008.

BINOCLUL - ABC



Exista practic doua tipuri de binocluri: binocluri cu prisme Porro (are forma de M) si binocluri cu prisme Roof (are forma de H). In trecut toate binoclurile aveau prisme Porro. In ultimii ani au aparut insa noile versiuni de roof prisme a caror idee a fost mai intai de toate sa creeze binocluri mai mici si mai usor de manevrat. In ce priveste calitatea optica a celor doua tipuri, nu exista astazi nici o diferenta (unii sunt insa in continuare de parere ca binoclurile Porro au o perceptie stereoscopica mai mai buna datorata distantei dintre lentile). Binoclurile Porro sunt in continuare mai mari pe cand celelalte mai mici. Pretul la binocluri Porro este intotdeauna mai scazut decat la celelate asa ca daca esti dispus sa cari cu tine un binoclu mai mare si mai greu poti adesea sa iti cumperi binocluri Porro foarte bune la preturi acceptabile fata de Roof.1. Cel mai important aspect este calitatea lentilelor si a ocularelor

a) Coating ( sau antireflex dar aleg sa scriu multi termeni in engleza intrucat este limba in care sunt scrise instructiunile de multe ori si e mai usor de inteles).Rolul coatingului este de a minima pierderile de luminozitate care apar in momentul in care lumina vine in contact cu o sticla netratata. Chiar cand sticla e perfect tratata apare adesea o pierdere a luminozitatii de ca. 5%, pierdere care insa poate fi minimata prin tratarea lentilelor cu antireflex. Zeiss este prima firma care a descoperit sistemul antireflex prin anii 20-30. Coatingul apare sub denumiri diferite:
[b]-CO(coated optics)[/b] inseamna ca binoclul are una sau mai multe lentile care sunt tratate cu antireflex.
-FC(fully coated) inseamna ca binoclul are toate lentilele tratate cu antireflex.
-MC(multi coated) inseamna ca binoclul are un sau mai multe lentile tratate cu mai multe straturi de antireflex.
-FMC(fully multi coated) inseamna ca binoclul are toate lentilele tratate cu mai multe straturi de antireflex. Cu cat mai multe cu atat mai buna calitate.
-PC-3 (phase coating) un tratament care imbunatateste si mai mai mult calitatea optica a lentilelor rezultand intr-o rezolutie mai buna si mai clara. Nu se foloseste la binoclurile Porro ci numai la Roof.
b) HD (high definition) lentile cu o calitate extrem de buna, la care contrastele sunt aproape perfecte, luminozitatea mai mare iar claritatea este uniforma pe toata suprafata lentilelor. (folosite de printre altele de Swarovski si Leica)
c)FL (fluorite) lentile din fluorite. Au practic acelasi rol ca cele HD (folosite de Zeiss si noul model de Leica)
d) ED (extra low dispersion) Nu la fel de avansat ca la cele cu HD dar mai bune decat lentilele cu FMC (folosite adesea de Pentax si Nikon).

2.Prisme interioare
BAK-7 si BAK-4 (Barrium Crown) prisme superioare care maresc posibilitatea de a absorbi mai multa lumina. BAK-7 sunt bune, BAK-4 sunt si mai bune. Toate binoclurile de calitate se folosesc astazi de BAK-4.

3. Diametrul lentilei/luminozitate
Cu cat diametrul e mai mare cu atat mai clara si mai luminoasa va fi imaginea. Este intotdeauna de preferat ca luminozitatea sa fie cat mai mare. Problema este insa ca o data cu cresterea diametrului lentilei creste si marimea binoclului. Marimile cele mai des folosite sunt 20,25mm (la binoclurile de buzunar), 30,32mm, 40,42mm, 50mm si 56mm. Unele marci ca de ex. Bushnell si Pentax se folosesc si de 43mm iar Zeiss de 45mm (de exemplul la noul lor binoclu RF).

4. Chromatic Aberration (Aberatie Cromatica)
La lentile de calitate mai proasta se observa atunci cand lumina trece prin lentila un anumit colorit (violet, rosu, verde) in jurul obiectelor privite prin lentila. E o problema foarte enervanta, neplacuta si de nedorit. Pt. a evita astfel de probleme, pe langa metodele de mai sus se folosesc lentile acromatice sau apocromatice care prin a combina lentile negative si pozitive aduna razele de lumina intr-un buchet concentrat creeind in felul acesta o imagine cat mai perfecta posibil fara influente ale anumitelor culori de curcubeu

5. Collimation (colimare)
Alinierea paralela a prismelor interioare creeind astfel o imagine balansata pt. ambii ochi. O colimare gresita (o aliniere gresita a prismelor) va crea direct o imagine dubla in binoclu. Intotdeauna un cosmar!

6. Field of view (camp vizual)
Se masoara ori in grade, m ori in yards si reprezinta area care se observa la o anumita distanta. De ex. un camp vizual de 6 grade inseamna ca 1000m se vede o zona de aprox. 105m si asa mai departe. Campul vizual se micsoreaza odata cu cresterea magnificatiei. Deci daca sunteti interesati de un camp larg vizual este indicat un binoclu Porro (stiute ca aviind campuri vizuale mai largi) 7x50 sau 7x56. In general cam toate binoclurile de 8x2 si 10x2 au campuri vizuale de 6-6,5 grade, intre 105 si 120m la 1000m. Binocluri de proasta calitate au campuri vizuale mizerabile creeind o senzatie tunelara.

7. Eye Relief (distanta focala)
Este distanta dintre ochi si ocular la care ochiul obtine un camp vizual intreg. Adesea foarte folositoare pt. cei care poarta ochelari dar si tuturor celorlati utilizatori.

8. Exit Pupil (pupila de iesire)
Marimea cercului de lumina care trece prin ocular. Cu cat pupila de iesire e mai mare cu atat mai clara imaginea. Pupila de iesire este foarte importanta si multi nu o iau in considerare. Ce rost are sa iti iei un binoclu care are lentile cu diametru bun, calitate acceptabila dar o pupila de iesire prea mica? Imaginea nu va fi ce ar fi putut sa fie. Nu uitati de ea cand va cumparati binoclul!!!

9. Lotu Tec, Rainguard etc
Modalitati de tratament ale lentilelor care pe de o parte fac ca lentilele sa fie mai rezistente impotriva murdariei si prafului, iar pe de alta parte impiedica lentila de a se aburi. Daca ploua, picaturile de apa se vor diviza in particule foarte mici care vor aluneca usor pe lentila, nelasand urme urate si in acelasi timp ingaduind o claritate buna a imaginii in pofida ploii sau cetii.

10. Waterproof/Waterresistent
Unele binocluri sunt rezistente la picaturi de apa dar nu faca fata umezelii indelungate (de exemplu daca ai binoclu in masina tot timpul) sau a contactului indelungat cu apa. Acestea se definesc a fi Waterresistent.
Waterproof sunt adesea binocluri umplute cu azot (un gaz mai uscat decat aerul) si sigilate cu un O ring. Acestea doua garanteaza ca binoclul face fata umezelii, ploii si chiar situatiei in care este scapat in apa dar nu ajunge la o adancime prea mare, fara ca binoclul sa abureasca inauntru. De preferat intotdeauna astefel de binocluri. Cateva firme au inceput sa experimenteze cu Argon si Krypton care fac binoclul mai rezistent si la schimbarile de temperatura.

11. Focus
Center focus- claritatea se regleaza cu ajutorul unei roti (focus wheel) adesea plasata intre tuburile binoclului. Trebuie reglata in permanenta in momentul in care distanta la care se priveste cu binoclul creste sau scade.
Autofocus- se regleaza cu ajutorul dioptriilor. Dupa ce s-a reglat odata, ramane la fel indiferent de distanta la care se priveste. Binoclurile cu autofocus sunt adesea mai slabe optic decat cele cu centerfocus.

12. Dioptrie
Se regleaza adesea prin a invarti ocularul din dreapta al binoclului fiind urmata de reglarea focusului. La binoclurile mai noi se regleaza la mijloc, la fel ca si centerfocusul. La binoclurile cu autofocus exista reglaj al dioptriilor atat la ocularul din dreapta cat si la cel din stanga cat si la anumite versiuni de binocluri mai performante. Dioptriile centrale sunt cele mai bune putand fi blocate. In felul acesta nu se deregleaza in timpul in care binoclul se foloseste. Dioptriile se regleaza in general de la -3 la +3 insa exista si binocluri la care dioptriile se regleaza de la -5 la +5.

13. Magnificatie
Cat de aproape ti se aduce imaginea. Se defineste intotdeauna printr-o cifra urmata de un X. Asadar 8x42, 10x56, 7x50 inseamna un binoclu care are o magnificatie de 8x, 10x sau 7x si lentile de diametre: 42, 56 si 50.

14. Magnificatie variabila
Unele tipuri de binocluri, asemenea lunetelor apar cu magnificatii variabile (de ex. 8-15x50). NU SUNT DE RECOMANDAT! Toate binoclurile cu magnificatii variabile au o optica mai de proasta calitate decat cele fixe, sunt mai greu de manevrat si creeaza adesea o senzatie de voma sau durere de cap rezultata din faptul ca ochiul se forteaza mai mult, incercand sa focalizeze imaginea.

15. Binocluri "de zi" si "noapte"
Exista anumite tipuri de binocluri care sunt construite pt. a se folosi mai mult in anumite perioade ale zilei. In general se poate spune ca binoclurile ale caror lentile au o nuanta verzuie (spun lentilele si nu imaginea) sunt cele mai eficiente in perioadele de lumina ale zilei pe cand binocluri care au o nuanta mai rosiatica a lentilelor se potrivesc mai bine utilizarii in timp de noapte (ex. Steiner Nighthunter).

16. Binocluri marine, militare, cu range finder (telemetru) si BIS
Binoclurile marine nu sunt recomandate cu magnificatii mai mari decat 7x datorita faptului ca la mai mari tremura imaginea prea mult ingreunand folosirea lor. Pe vapoare de mare tonaj merge si cu magnificati pana la 10x dar de preferat este totusi 7x. 7x50 este tipul clasic de binoclu marin. Binoclurile marine au de multe ori compas.
Binoclurile militare au adesea o scala de gradare, cateodata iluminata si uneori filtre infrarosii. Optic sunt adesea mai slabe decat unele civile dar in general de calitate foarte buna.
Binocluri cu range finder (telemetru). Civil exista practic doua alternative: Leica Geovid si Zeiss Victory T*FL RF. Sunt binocluri care calculeaza distanta pana la obiectul privit cu ajutorul laserului. Zeiss Victory are si un un sistem BIS (Ballistic Information System) care calculeaza traectorie glontului. Sunt de folos la vanatoare. Leica nu are o optica asa de buna insa Zeiss e super!

17.Monoculare
Un singur tub in loc de doua. Multe monoculare sunt dotate cu range finder.

18. Twilight factor
Reprezinta capabilitatea binoclului de a face fata conditiilor cu luminozitate scazuta. Cu cat e mai mare twilight factor cu atat mai bine.

Binoclul perfect
O magnificatie de 7,8 sau 10 (la magnificatii de peste 10x incepe sa apara un tremur al imaginii care poate fi considerat deranjant) cu o luminozitate de cel putin 42mm pana la 50mm, 56mm. Perfect colimat, fara aberatii cromatice, cu o distanta focala mare, cu o pupila de iesire mare, cu un twilight factor mare, cu focus central si dioptrie centrala care se poate bloca, cu eye caps ajustabile, foarte bine cauciucat, construit solid (nu neaparat greu dar solid), cu lentile FMC HD sau FL, cu curea de neoprene ale carei agatatori sa stea in partile exterioare ale binoclului, usor reglabila, cu protectie pt. oculari care sa ramana atarnata pe curea si protectie pt. lentile care sa stea tot timpul pe binoclu.

Evitati binoclurile cu o magnificatie mare dar lentile cu diametru mic. Imaginea va fi neclara, mai intunecata, contrastele slabe. Urmatoarele combinatii magnificatie-luminozitate sunt de recomadat:
7x40, 7x50, 8x30, 8x40, 8x42, 8x43, 8x45,8x50, 8x56, 10x40 (numai la binoclurile foarte performante, de ex. Zeiss, Steiner etc), 10x42, 10x43, 10x45, 10x50, 10x56. La binocluri peste 10x evitati diametru mai mic de 42mm lar la cele de 15x nu mai mic de 56mm.
Binocluri de tipul 8x20, 8x25, 10x25 etc. sunt bune numai daca sunt produse de firmele cele mai tari care compenseaza diametrul mic al lentilei cu o calitate foarte buna, imaginea fiind mai slaba dar comparativ cu altele excelenta.
Binocluri de genul 20x50, 16x42, 10x20, 10x25, 10x30 si altele de genul acesta nu sunt de recomandat. Anumite exceptii fiind la binoclurile de la clasele superioare.

Evitati binocluri cu BAK-7, sau lentile care nu sunt FMC. La fel cele care nu sunt Waterproof si sigilate cu O ring.

Nu cu mult timp in urma am avut un schimb de pareri cu Holger Merlitz, un profesor de astrofizica considerat ca una din marile materi cenusii in ce priveste cunostiintele privitoare la binocluri. Mi-a impartasit ceva ce nu cunosteam si anume ca materialele din care Zeiss, Leica si Swarovski isi confectioneaza lentilele sunt inrudite cu pietrele pretioase. Cu alte cuvinte, materiale care, deja in faza incipienta, sunt foarte pure si cu o rezistenta foarte mare. Imi confirma o suspiciune pe care am avut-o mult timp si anume ca trebuie sa existe un alt secret in spatele succesului lor in ce priveste confectionarea "sticlelor" lor. Nikon, Steiner, Kowa printre altii folosesc teoretic aceleasi metode de tratament al lentilelor si cu toate acestea nu reusesc sa creeze aceleasi lucruri. Se pare asadar, ca o parte a secretului este constituita de calitatea materialelor cu care lucreaza.

De aceea, si nu numai, trebuie in continuare sa sustin ca in ce priveste binoclurile exista doar 3 firme care se pot plasa pe primul loc:
Zeiss, Swarovski si Leica. Intre ele si celelalte e o distanta destul de mare desi binocluri ca Nikon EDG, Kowa Prominar, Steiner Peregrine sau Nighthunter, par sa se apropie de ele.

Foarte multe din aceste aspecte se aplica si la lunete. Lunetele sun insa adesea putin mai complexe intrucat au magnificatii variabile, tuburi de dimensiuni diverse, reticuli etc. Cu alte cuvinte cateva lucruri in plus de tinut cont.

La lunete, insa ca si la binocluri, cele cu magnificatie fixa sunt intotdeauna mai luminoase decat opusele lor variabile.





Daca ai luneta, iti mai trebuie binoclu?

Da! luneta nu iti furnizeaza aceeasi imagine ca binoclul. Daca te vei uita printr-o luneta la o magnificatie de 10x42 si dupa aceea printr-un binoclu de calitate similara de 10x42 vei observa ca imaginea este mai clara si de calitate mai buna prin binoclu. Asta pe de o parte din puctul de vedere in care sunt asezate prismele si pe de alta parte datorita faptului ca creierul inregistreaza imaginea mai bine cand e vazuta de doi ochi decat de unul.
Din motive etice, este deasemenea de preferat folosirea binoclului, intrucat poate parea deranjant sa privesti prin luneta intr-o directie in care se afla oameni.
Luneta e adesea montata pe arma ce face ca privitul prin ea sa nu fie la fel de usor. Binoclul nu e o problema.
Deci oricat de buna e luneta, un binoclu e necesar

Daca privind prin binoclu se pare ca experimentezi o ameteala, ochii iti inlacrimeaza, trebuie sa clipesti mai des, te ustura sau par obositi sau experimentezi un inceput de durere de cap....atunci ai un binoclu de proasta calitate. Cu binoclurile de calitate buna nu apar astfel de probleme.

Un lucru interesant:

Din cand in cand apar pe piata binocluri de culoare bej cu denumirea Cag. Foarte putini sunt constienti ca aceste binocluri sunt binocluri Swarovski folosite de Afrikakorps in al doilea razboi mondial. Intrucat Zeiss era supplierul Wermachtului in WWII au interzis Swarovskiului sa-si foloseasca numele lor la binoclurile vandute armatei germane. Binoclurile Cag au o valoare foarte mare printre colectionarii germani. Eu am ratat o licitatie la un astfel de binoclu acum 2 ani, care deasemenea era de o calitate excelenta. Se vanduse la €250, o suma de nimic fata de valoarea lui care o apreciasem la ca. €1000-1200 (destul de modest). Motivul pentru care sunt cautate este ca Erwin Romel, se folosise de un asemenea binoclu, iar Romel este unul dintre putinii militari germani care nu s-a ocupat de atrocitati ci e considerat ata de nemti cat si de aliati ca fiind un geniu militar.

Tineti ochii deschisi dupa asa ceva!

In concluzie, daca ar fi sa spun care este cel mai bun binoclu din lume, la ora actuala, as avea probabil aceeasi parere cu cei de aici:

http://www.birdwatching.com/optics/2008... _main.html

Folosind chematorile...............




La nivelul țării noastre, folosirea chemătorilor la vânătoarea răpitoarelor cu păr, nu se bucură de un număr prea mare de adepți, fapt care m-a facut să scriu acest articol, încercând să aduc în prim plan câteva aspecte esențiale de care trebuie să ținem cont atunci când mergem la vânătoare de răpitoare cu chemătorile, în speranța că poate pe viitor datorită frumuseții și sportivității, această latură a vânătorii se va extinde și la noi.

Aspecte ca alegerea terenului în care vânăm, condițiile atmosferice în care practicăm vânătoarea, alegerea și amenajarea ștandului de unde o să vânăm, relația pradă-prădător precum și competiția între prădători o să le schițez în continuare, din propriile încercări și din învățămintele pe care mi le-a trasmis un vânător cu experiență, de pe continentul American.
Fiind un sport în continuă dezvoltare atât din punct de vedere tehnic (perfecționarea armamentului, a muniției, și a aparatelor optice) cât și acțional (îmbunătățirea tehnicilor de vânătoare și adaptarea acestora la noile condiții create de vânat în teren), vânătoarea este unul dintre cele mai plăcute și frumoase mijloace de relaxare, combinând odihna activă cu satisfacțiile personale în urma reușitelor.

Pentru a obține rezultatele dorite la orice fel de vânătoare, știm foarte bine că, cu cât cunoaștem mai multe despre animalul pe care îl vânăm cu atât vom avea șanse de reușită mai mari. Vânatul își schimbă în permanență locurile de hrană și de odihnă, sub presiunea vânătorii excesive sau a modificărilor survenite în mediul lor de trai. Vânătorul nu are altceva de făcut decât să citească aceste schimbări în teren și să-și modifice sau să-și adapteze tehnicile de vânătoare.

Studierea și selectarea celor mai bune terenuri pentru vânătoarea răpitoarelor cu păr, ne vor asigura rezultatele dorite în perioada de timp optimă. Dar pentru a ne asigura succesul, trebuie să urmărim în permanență modul de viață al animalelor care asigură hrana răpitoarelor și modul în care acestea își folosesc habitatul: sursele de hrană, apă și adăpost. Aceasta presupune ca pe întreaga perioadă a anului să ieșim în fondul de vânătoare, să-l studiem și să ne axăm pe schimbările și modificările care survin.

Mâncarea și sursele de apă precum și posibilele adăposturi se pot schimba odată cu anotimpurile, iar urmele răpitoarelor vor reflecta acest lucru. Pâlcurile de copaci sau arbuști, smocurile de iarbă deasă sau diferitele culturi, combinate cu dealuri, văi, viroage, bălți, pâraie asigură zone de tranzit dintr-un teren în altul pentru vânatul – hrană. Aici în astfel de zone vom găsi și răpitoarele deoarece aceste zone sunt productive.

Pentru a ne bucura de vânători reușite avem nevoie de eficiență care rezultă dintr-o planificare și o cercetare intensă a terenului. Schimbările care afectează vânătoarea din ziua de azi își pun amprenta și pe latura de planificare a viitoarelor ieșiri în teren, activitate similară cu planificarea unei aventuri, a unei excursii sau a unei simple ieșiri în natură.

Când ne planificăm o vânătoare, cunoaștem cu siguranță ziua și momentul din zi în care ieșim în teren, dar nu putem fi siguri 100% de vremea din acea zi. Apropierea sau îndepărtarea diferitelor fronturi atmosferice, vântul puternic, ploaia, vremea rece sau caldă, ne pot afecta reușitele unei vânători în orice zi. Trei elemente devin însă foarte importante pentru toate animalele atunci când vremea se schimbă: hrana, apa și adăpostul. Pentru că aceste trei elemente sunt primordiale pentru orice animal, răpitoarele trebuie căutate în apropierea locurilor de trai ale animalelor care constituie hrana acestora – am repetat acest lucru pentru că este esențial în înțelegerea acestui tip de vânătoare.

Condițiile atmosferice pot fi prieteni sau dușmani pentru cel care nu știe să le interpreteze în favoarea sa.

În condiții de vânt mamiferele răpitoare sunt de obicei ezitante în acțiuni datorită faptului că eficiența simțurilor le este oarecum diminuată. Nu numai că le este greu să audă și să reacționeze la pericole, dar și simțul mirosului le este afectat de viteza vântului. Animalelor le este mult mai ușor să se deplaseze sau să ajungă cu vântul în față și de aceea vânătorul trebuie să-și aleagă foarte bine locul, de unde „cheamă” și face pânda, astfel încât animalul pe care îl urmărește să-i ajungă într-o poziție favorabilă de tras sau de observare. În același timp vântul afectează distanțele de la care răpitoarele pot auzi sunetul scos de chemătoarea noastră.

Când folosim chemătorile în zilele cu vânt, trebuie să ne alegem pozițiile în apropierea oricăror adăpostiri sau acoperiri din teren pentru că la auzul chematorii se întâmplă uneori ca vreo vulpe, câine sau pisică hoinară, etc. să iasă de după vreo acoperire a terenului din apropierea noastră, din curiozitate, nu neapărat să se apropie de noi, și ne poate surprinde. Dacă suntem adăpostiți, prin mișcare, animalul se demască și îl putem noi surprinde cu un foc ochit și bine plasat.

Vânătoarea pe timp de furtună ( vânt puternic, ploaie torențială sau viscol) nu este recomandată, în schimb perioadele de timp de dinainte și de după furtună pot fi surprinzător de bune pentru vânătoare.

Doar ieșind în teren pe toate tipurile de vreme, vom ajunge să înțelegem mai bine cum reacționează în diferite condiții atmosferice și înarmați cu aceste cunoștințe vom putea să alegem cele mai bune perioade de timp pentru a ieși la vânătoare.

Ca la orice pândă, și la vânătoarea cu chemători cel mai bine ar fi să ne așezăm cu vântul în față și să avem o perspectivă cât mai amplă asupra zonei în care vânăm, dar nu întotdeauna acest lucru se poate întâmpla. Dacă ne gândim că răpitoarele urmărite de noi se pot afla în spatele sau în lateralul nostru și încearcă să se apropie de noi sub vânt, ar trebui să ne folosim de anumite bariere naturale cum ar fi: un râu, pârâu, un mal abrupt, o baltă, un lac, o zonă deschisă sau altele, în alegerea ștandului. (Ex: dacă vântul bate din dreapta spre stânga nostră față de cum suntem dispuși în stand, este recomandat să avem în partea noastră stângă o zonă mai deschisă, unde să putem observa ușor încercarea de apropiere a oricărui animal care vrea să simtă un pericol).

La alegerea ștandurile din care vom vâna trebuie să luăm în calcul mai mulți factori, fără de care nu vom avea poziții bune în teren și nu ne vom putea bucura de reușitele mult dorite.

Vizibilitatea. Când ne alegem un ștand, trebuie să ne orientăm spre acel punct din teren care ne oferă cel mai mare avantaj vizual- vizibilitate maximă. Acest lucru presupune o poziție dominantă pe cât posibil acoperită (sau care ne oferă mascare) și avantajoasă din punt de vedere al vântului și al soarelui. Prădătorul pe care îl căutăm, va face la fel și va încerca să descopere eventualul dușman dintr-o astfel de poziție

Distanța dintre ștanduri (locurile în care folosim chemătoarea). Distanța pe care o parcurgem între ștanduri este determinată de specia de animale pe care vrem să o vânăm, de vreme, de teren, și de mulți alți factori pe care îi putem stabili chiar noi, în funcţie de ieşirile anterioare.

-în teren deschis, unde sunetul ajunge la distanțe mai mari, putem avea și 1 km sau mai mult între locurile stabilite pentru a folosi chemătoarea, și asta pentru a avea certitudinea că emitem sunetul pentru o nouă pereche de urechi - un alt animal;

-în teren deluros sau acoperit cu vegetație, unde aceasta sau configurația terenului reduc distanțele de propagare a sunetului, este indicat să ne mutăm într-un nou ștand după 300-400 m;

-vântul va reduce de asemenea intensitatea sunetului pe care îl imităm, acesta neajungând prea departe, lucru care ne va face să stabilim distanțe scurte între ștanduri chiar și în teren deschis.

Vântul și soarele. Ideal ar fi ca în ștandul pe care îl ocupăm să avem vântul în față și soarele în spate, dar acest lucru nu este posibil întotdeauna. Atunci când nu se întâmplă aşa cum ne dorim, vom face compromisuri şi vom vom sacrifica poziția față de soare pentru a avea o bună direcție a vântului în favoarea noastră.

Asigurarea confortului minim. Cunoscându-se faptul că într-un ștand ar trebui să stăm complet nemișcați de obicei minim 15 minute ne vom strădui să alegem acele poziții care oferă cât mai mult confort posibil: posibilitatea de a ne așeza, de a ne întinde picioarele, de a ne sprijini cu spatele de ceva; un loc confortabil ar trebui să fie acela în care picioarele stau într-o poziție firească, astfel încât sângele să circule liber, impiedicând amorțirea acestora.

Odată ce ne-am ocupat ștandul, suntem la jumătatea reușitei noastre, aşa că şi următorii pași sunt foarte importanți pentru că principalul obiectiv al vânătorii cu chemătoarea este să facem animalul să se apropie îndeajuns de aproape de noi încât să putem executa un foc precis și letal.

Sunt fonduri de vânătoare la noi în țară cât și în afară, unde două sau mai multe animale răpitoare trăiesc în același habitat, concurând pentru același tip de hrană și de aceea folosind un anumit tip de sunet din chemătoare ( Ex: țipătul iepurelui) putem avea surpriza apropierii unui alt animal decât cel pe care îl așteptăm.

Un alt aspect ce ține de vânarea răpitoarelor este acela în care competiția interspecifică duce la dispersarea, la împrăștierea și ocuparea altor nișe în habitat de către prădătorii tineri. Decât să se lupte cu stresul lipsei surselor de hrană și cu atacurile frecvente din partea membrilor adulți sau dominanți, prădătorii tineri se aventurează pe cont propriu în căutarea unor nișe libere, aşa că aceştia sunt predispuşi de a apărea la chemătoare primii. Ținând cont de acest lucru trebuie să cunoaștem și diferențele dintre modurile în care vânează acestea, pentru a știi cu ce specii o să ne întâlnim, și să putem exploata aceste cunoștințe în folosul nostru, menținând echilibrul multispeciilor în teren.

Felinele pot răspunde la chemătoare (un stimul), apropiindu-se de noi și într-o jumătate de ora sau mai mult, în timp ce o vulpe se poate arăta și în primele minute după emiterea stimulului. Felinele se folosesc foarte mult de simțul văzului pentru a-și detecta prada în timp ce canidele folosesc indeosebi simțul olfactiv.

În mod normal canidele vin mai repede la chemătoare decât felinele, dar sunt și excepții iar pentru asta trebuie ținut cont de anumiți factori atunci când stabilim cât stăm într-un loc și chemăm: viteza vântului, direcția acestuia, acoperirile din zonă, animalul pe care urmărim să-l vânăm.


Răpitoarele răspund la țipătul de durere al prăzii lor pentru că așa este normal și firesc, lucru cerut de însăși competiția pentru hrană.

Hrana pe care răpitoarele și-o asigură prin abilitățile lor, reprezintă linia subțire dintre prosperitate- viață și deficiență- moarte. Răpitoarele care nu reușesc să-și asigure hrana vor muri și vor deveni la rândul lor hrană pentru ceilalți prădători. Acest lucru se poate traduce foarte simplu în relația pradă – prădător, o relație de interacțiune între doua sau mai multe specii, o interacțiune între vânat și vânător.

Prosperitatea și rata natalității la răpitoare depind foarte mult de abundența hranei, iar populația hranei pradătorilor este controlată de aceștia. În această ecuație pradă- prădător unde rezultatul ar trebui să fie echilibrul trebuie introdus și omul- vânător pentru că acesta poate schimba radical rezultatul ecuației.

La modul general vorbind, noi nu vânăm acum răpitoarele pentru hrană sau pentru a ne susține din punct de vedere finaciar ( probabil că mai sunt și excepții). Ca o concluzie la ideea mai sus menționată, putem spune că dorința de a proteja vânatul uti, adăugată la valoarea unor blănuri de răpitoare şi împreună cu pasiunea pentru vânătoare, determină agresivitatea cu care vânăm aceste prădătoare și astfel cum afectăm populația lor.

Dacă numărul răpitoarelor cu blană ar crește, acestea ar afecta negativ speciile de animale- hrană. Prezența unor anumite boli va fi mult mai evidentă în acele fonduri, unde numărul răpitoarelor este foarte ridicat, moartea prin îmbolnăvire fiind deseori răspunsul suprapopulației.

Noi, vânătorii, putem interveni în menținerea echilibrului în relația pradă- prădător, prin a ne mobiliza în combaterea mai intensă decât am facut-o pînă acum a răpitoarelor, prin aceasta reuşind să iniţiem și un nou efect de domino: reducând numărul răpitoarelor vom ajuta vânatul util să se refacă ca și efective și vom prelungi timpul nostru de stat în fondul de vânătoare pe timpul sezonului rece, atunci când credeam că sezonul de vânătoare s-a incheiat de mult și am rămas în așteptarea următorului.

Explicarea succintă a relaționării dintre țipătul de moarte al animalelor și ce reprezintă acesta pentru răpitoare, se găsește în strânsă legătură cu relația pradă- prădător și cu tema articolului.

Cu siguranță fiecare tânăr răpitor care își capturează prima victimă cu sânge cald și aude țipătul de moarte al acesteia, pe viitor va face asocierea între țipătul pe care îl aude și hrana caldă din trecut.

Referindu-ne la țipătul animalelor cînd sunt prinse, putem încerca să explicăm comportamentul pradei asociat cu iminența de a fi mâncată de prădător. Pe lângă teroarea și durerea produse victimei de răpitor, transmise prin ţipătul de moarte, există posibilitatea interpretării din alte puncte de vedere a acestuia.

În subsidiar este posibil să existe motive altruiste sau teritoriale potrivit cărora prada țipă de moarte, sau manifestarea poate fi interpretată ca o ultimă strategie de surprindere a răpitorului- pentru autoapărare și salvare. Motive altruiste și teritoriale ar putea fi şi următoarele: anunţarea celorlaltor membrii ai speciei de existența unui prădător în zonă; avertizarea celorlaltor animale cu care coabitează de existența unui pericol; pentru a atrage alți prădători în zonă (astfel încât să creeze concurență la hrană) - existând posibilitatea de a scăpa;

Prada în momentul în care este capturată de un prădător articulează prin țipătul emis teroarea- ca răspuns la inevitabilul fapt că este pe cale de a fi omorâtă și mâncată.

În cazul răpitoarelor cu pene, prada este localizată din aer. Victima prinsă de astfel de răpitoare moare de cele mai multe ori prin sufocare, fiind prinsă cu ghiarele și strânsă până când acestea îi străpung corpul, îi perforează cavitatea toracică și oprește respirația, sau îi produce o hemoragie puternică. Toate aceste lucruri necesită timp și durează cel puțin 1 minut. În tot acest timp victima, atât cât îi mai permite aerul din plămâni, țipă jalnic. Alți răpitori care aud țipătul de moarte, nu rezistă tentației ( țipătul este sinonim cu o invitație la masă) de a vedea ce se întâmplă, în speranța unei mese. O vulpe înfometată, o pisică sălbatică, un râs, nu vor sta prea mult pe ganduri și nu vor ezita să atace un uliu care a prins un iepure, iar dacă uliul obiectează prea mult poate să ajungă și el victimă precum iepurele.

Dacă răpitorul este înfometat poate răspunde imediat și chiar agresiv la auzul unui țipăt de moarte, dar neștiind ce se află de parte cealaltă a țipătului, și cu frica existenței unui prădător mai mare, acești răpitori acționeză de cele mai multe ori cu prudență. Neatenția și lipsa prudenței pot costa pe o vulpe, un jder, o pisică, etc. viața în relația cu un prădător mai mare.

Pentru orice motiv din cele enumerate mai sus, prada țipă atunci când este prinsă de prădător și rezultatul este binecunoscut- alți răpitori răspund; în acest sens biologia acestor raspunsuri condiționate este foarte importantă pentru noi vânătorii. Ex: iepurele când este prins de un răpitor țipă, moment în care un alt răpitor reacționează la auzul țipătului în speranța dobândirii unei mese, iar noi- vânătorii suntem condiționați să ne folosim și să trasformăm într-un avantaj această relație. Cum? Ne ascundem intr-un tufiș și pretindem că suntem o pradă în speranța că, chemătoarea si măiestria noastră vor atrage un prădător (sau un anume prădător) într-o poziție bună pentru a-l putea împușca.


Pe final voi prezenta câteva „reguli” care mi-au fost sugerate de vânătorul american, şi pe care le-am putea folosi pentru asigurarea succesului în vânătoarea cu chemători:

-probabil tinerii prădători obișnuiesc să urle/latre/miaune mai mult din motive sociale, în timp ce adulții se manifestă astfel din motive teritoriale;

-s-ar putea ca la chemătoare să nu vină nici un animal pentru simplul motiv că este sătul și nu îl interesează o nouă pradă; sau poate că a dat de urma unei prade pe o anumită direcție și noi prin chemătoarea noastră încercăm să-l aducem în direcția opusă;

-încercând să atragem animalul spre o zonă cu potențial pericol pentru el nu ne va ajuta să obținem rezultate pozitive: o șosea, o stână, o zonă locuită, etc. pot reprezenta pericole pentru animal; în schimb atrăgând animalul în zona opusă unui posibil pericol poate reprezenta cheia succesului;

-nu trebuie să dezarmăm dacă într-un teren în urma chemărilor repetate din locuri diferite nu apare nici un răpitor; nu vorbim de tehnica de suflat ( de chemat) –dacă e bună sau mai puțin bună, ci de faptul că dacă un teren arată bine din punct de vedere al acoperirilor și mascărilor, asta nu înseamnă că neapărat răpitorul căutat trebuie să fie acolo; opusul acestei afirmații este acela că dacă răpitorul ( vulpea, șacalul, râsul, etc.) nu răspunde la chemătoare nu însemnă că nu se află în teren;

-răpitoarele trebuie vânate acolo unde se află ele, iar abilitatea noastră de a alege acele ștanduri „productive” reprezintă calea crucială spre succes și asta separă pe vânătorii cu chemători buni, de cei fără rezultate;

-unele animale sunt mai timide decât altele și cunoscându-se acest lucru este indicat să începem „chemarea” cu o intensitate scăzută urmând să o creștem treptat;

-dacă desfășurăm vânătoarea în zone dese, trebuie să acordăm mai mult timp prădătorului să ajungă la noi, și fără îndoială acesta se va folosi de zonele acoperite ca să se apropie;

-pe vânt puternic putem scurta timpul de ședere în ștand, precum și distanța dintre ele; în astfel de condiții trebuie mărită intensitatea „chemării”;

-este indicat ca din poziția în care ne-am așezat să avem o bună vizibilitate pe o rază de 50-100 m în jurul nostru;

-unii vânători așteaptă într-un loc 15-20 minute după ce au făcut „chemarea”, atunci când vânează vulpi, câini hoinari, șacali, și rareori 30-40 minute atunci când vînează râși; dacă sunt semne că în zonă se află un râs și ar putea să apară la chemătoare ar fi bine să prelungim șederea; nu stăm mai puțin de 30 minute dar dacă avem și urma clară a prezenței felinei vizate, atunci putem prelungi șederea în ștand până la 1 oră;

-dacă animalul răspunde la chemătoare ( Ex: un urlet) dar nu vine spre noi, s-ar putea să fie prea departe; când se întâmplă asta trebuie ca noi să ne punem în mișcare și să ne apropiem de el, folosind acoperirile din teren; după ce ne-am mai apropiat, găsim o adăpostire în teren, ne ascundem și mai „chemăm” odată; poate că animalul se va apropia în ascuns și în liniște așa că trebuie să fim pregătiți;

Un ultim sfat primit de la vânătorul american a fost acela de a nu ne limita la folosirea unui singur sunet făcut din chemătoare ( Ex: care să imite iepurele rănit) și să încercăm să folosim și alte sunete, inclusiv pe cele ale animalului pe care urmărim sa-l vânăm ( în timpul împerecherii, în timpul perioadei de creștere a puilor, sunete de socializare, de luptă, de ameninţare, etc.), pentru că în felul acesta noi vom folosi toate aspectele tendinței prădătorilor de a răspunde la chemătoare.


Dumitru TODOSIUC