miercuri, 26 ianuarie 2011

SPECII PROTEJATE DE IMPORTANTA MAJORA

 Acvila de camp - Aquila heliaca – Imperial Eagle 
Traieste pe dealuri si campii cu palcuri de copaci si paduri mici; local in paduri de la poalele muntilor. Cuibareste in copaci. Adultii sunt inchisi la culoare, maro – negri, cu ceafa crem deschis, scapulare albe si coada gri in portiunea mijlocie. Imaturii sunt maro deschis cu pieptul brazdat de dungi inchise si partea inferioara a spatelui de un alb – crem pal tipic. Remigele primare interioare deschise la culoare, contrastand cu celelalte remige intunecate. Nu are (ca acvila de stepa imatura) dunga lata alba pe partea de dedesupt a aripii. Silueta ca a acvilei de munte, dar coada mai scurta (adesea strinsa cand planeaza), iar aripile sunt tinute mai orizontale cand aluneca prin aer. Strigate sonoare, ragusite: “coc-coc”.

Acvila mica - Hieraaetus pennatus –Booted Eagle                                                    
Cea mai mica acvila europeana, cat un sorecar. Intalnita in paduri cu copaci cu frunze cazatoare, cu luminisuri si poieni, de obicei in regiuni montane mai joase, dar si la campie. Sta nemiscata in aer pe durate lungi, fara sa bata din aripi, apoi plonjeaza spre sol cu aripile stranse, cu o viteza incredibila (cu picioarele intinse inainte) Exista doua faze de culoare, una obisnuita deschisa si una mai rara inchisa. Rar, se intalnesc si tipuri intermediare. Faza deschisa este uneori confundata cu variantele xtrem de deschise de sorecar si viespar, dar se deosebeste de acestia si de toate celelalte rapitoare (cu exceptia hoitarului) prin faptul ca partea inferioara a aripii are remigele intunecate si subalarele deschise sau albicioase. Supraalarele mijlocii sunt, la ambele faze, de obicei atat de deschise incat formeaza un tipar specific in forma de “V” pe partea superioara a aripii, la fel ca la gaia rosie, insa prezentand in plus supracodale de culoare deschisa. Faza inchisa este maro inchis dedesupt (cu supraalare negricioase), dar cu coada putin mai deschisa, putand fi confundat cu eretele de stuf (juv.) si gaia neagra. Indivizii cei mai deschisi la culoare din faza intunecata (mai putin intalniti), au o nuanta de maro-roscat, fiind uneori catalogati ca “faza intermediara”. Toti au ultimele trei remige primare putin mai deschise, coada integral de un gri deschis uniform (se inchide putin doar spre varf) si totodata, cate un punct mic alb pe marginea frontala a fiecarei aripi, la umar (langa corp), usor vizibil din fata. Strigate scurte, repetate: “piu-piu-piu-piu” sau “pi-pi-pi”.

Acvila tipatoare mare - Aquila clanga – Greater Spotted Eagle
Cuibareste foarte rar in NE Europei , in tinuturi impadurite, adesea in apropierea lacurilor, raurilor, baltilor. Ca marime, intre un sorecar si o acvila mare. Batai de aripi rapide, aproape ca la sorecar. Aripile sunt arcuite tipic in jos cand aluneca prin aer. Silueta asemanatoare cu cea a acvilei tipatoare mici, insa cu aripi usor mai digitate si mai late la nivelul remigelor secundare. In penaj juv. si im. se deosebeste cel mai bine (in zbor) de acvila tipatoare mica prin subalarele negre-maronii, mai inchise decat remigele. Adultul este uniform maro inchis, adesea ceva mai deschis pe supracodale si deasupra aripii cu o pata deschisa stearsa la baza remigelor primare. In penaj uzat poate avea tetricele alare inferioare si superioare de un maro mai deschis, dar marginea frontala a aripii (supraalarele mici) este de obicei neagra-maronie. Juv. este aproape negru cu pete albe pe varfurile supraalarelor si scapularelor (variabile ca latime, formand una sau mai multe dungi pe aripa) si cu supracodale albe. Dunga deschisa ingusta (varfurile supraalarelor II) de pe fata superioara a aripii este tipica pentru penajele de tranzitie. Scoate tipete inalte: „chiac-chiac-chiac“, ca schelalaitul unui caine.

Acvila tipatoare mica - Aquila pomarina – Lesser Spotted Eagle 
Cuibareste in E Europei in paduri de diferite tipuri, deseori in tinuturi mlastinoase. Adultul maro-inchis, cu supraalarele mici si mijlocii de o nuanta evident mai deschisa, chiar maro-galben-sura, cap maro deschis; o pata deschisa deasupra bazei remigelor primare interioare (aripa deschisa) si o culoare deschisa pe supracodale. Juv. putin mai inchis, in special pe cap, dar prezinta un contrast asemanator intre supraalare si restul aripii. Mai putin patat decat specia anterioara juv., are o dunga foarte ingusta de-a lungul varfurilor supraalarelor. O pata mica deschisa pe ceafa (vizibila doar de aproape). Silueta si zbor asemanatoare cu ale acvilei tipatoare mari. Subalare de o culoare ciocolatie, in mod normal mai deschise si niciodata mai inchise decat remigele (cf. acvila tipatoare mare). Penajul gambei mai putin abundent. Strigate nu atat de sonore ca cele ale acvilei tipatoare mari.

Ausel sprancenat - Regulus ignicapillus – Firecrest
Cuibareste in centrul si sudul Europei in padurile cu frunze cazatoare, de conifere si de amestec si, totodata, in parcuri. Asemanator cu auselul cu cap galben, insa se deosebeste de acesta in toate penajele prin dunga alba distincta de deasupra ochiului, dublata deasupra de o dunga neagra. Peste ochi are o alta dunga intunecata (mai accentuata decat in ilustratie). Penele care acopera cotul aripii au o nuanta aramie caracteristica (ilustratia este insa gresita sub acest aspect). Juv. cu spranceana albicioasa (caracter de diferentiere fata de juv. apartinand speciei anterioare). Obiceiuri ca cele ale auselului cu cap galben. Glas ascutit ca al acestuia din urma, de care este foarte greu de deosebit (totusi, este ceva mai jos si mai dur). Mai are un strigat putin asemanator cu al pitigoiului de bradet. Cantecul este o repetitie monotona de note inalte, care se accelereaza si cresc usor ca tonalitate spre final: „sisssisssiss“ (deci mai putin articulate decat la sp. anterioara).

Boicus - Remiz pendulinus – Penduline Tit 
Traieste local in salciile de pe tarmuri, in cranguri, in general intre stufarisuri. In expansiune spre NV. Areal discontinuu. La noi este mai numeros in Delta. Este de dimensiuni destul de mici, mai mic decat pitigoiul albastru. Ad. se recunoaste dupa pata neagra de pe laturile capului. Masculul are spate maro-castaniu intens, femela mai maro-galben. Juv. nu are pata neagra pe obraji, capul avand colorit uniform galben-roscat (ilustratia gresita). Comportament asemanator cu al pitigoilor. Glas foarte subtire, prelung: „tiiii“, cam ca strigatul fasei rosiatice, dar cu o tonalitate usor descendenta spre final, ca piuitul subtire al maca-leandrului. Cantec silentios, de scurta durata, ca un ciripit fin si placut (se aseamana cu cantecul pitigoiului de bradet).

Brumarita de stanca - Prunella collaris – Alpine Accentor 
Cuibareste in munti la mari altitudini, deasupra limitei superioare a padurii (rar mai jos). De dimensiunile unei ciocarlii. De la distanta pare a avea un colorit sters gri-maroniu, aproape ca al unei vrabii. Caracterele vizibile de la distanta sunt: dunga inchisa de-a curmezisul aripii (supraalarele) si petele maro-ruginii de pe flancuri. Coloritul gatului este vizibil doar de aproape (juv. fara dungi). Sexe asemanatoare. Strigate destul de puternice, continue, ca cele de ciocarlie: „trui-trui“ (mai ales in zbor) si ca cele de sturz: „cep-cep“. Cantecul este un ciripit melodios, care aminteste de glasul ciocarliei; canta de pe sol sau intr-un zbor nuptial scurt.


Ciocanitoare de gradini - Dendrocopos syriacus – Syrian Woodpecker 
Cuibareste in SE Europei in regiuni deschise: parcuri, livezi, vii, alei cu plopi, etc. In Europa a fost in expansiune accentuata spre nord - vest dupa 1920. Foarte asemanatoare cu ciocanitoarea pestrita mare, dar se deosebeste prin absenta dungii negre de pe laturile gatului pana la ceafa, mai putin alb pe rectricele exterioare, subcodale de un rosu pal. Flancurile pot fi usor striate. Juv. se deosebeste de juv. de ciocanitoare pestrita mare prin aceleasi caracteristici, iar de ciocanitoarea de stejar prin „mustata“ care se intinde pana la cioc. Strigatul: „chic-chic“ este mai putin dur decat al ciocanitorii mari. Darabana dureaza ceva mai mult (cca o secunda).


Ciocanitoare de munte - Picoides tridactylus – Three-toed Woodpecker
Specie prezenta in regiunea de taiga, in special in padurile batrane de molid. Totodata si in padurile de mesteacan subalpine. Rara in regiunile muntoase din centrul si estul Europei, in paduri de conifere. Putin sperioasa. Adesea se hraneste spre baza arborilor. De obicei face gauri circulare in jurul trunchiurilor de molid si pin mari pentru a obtine seva. Capul tivit lateral prezinta trei dungi negre separate de doua dungi albe; crestet galben la mascul si pete marunte albe si negre la femela. Flancurile corpului cu pete transversale (de departe apar gri). O dunga lata, alba, longitutinala pe mijlocul spatelui. Strigatul este, de obicei, mai moale: „chiuc“, dar uneori puternic si acutit ca cel de ciocanitoare pestrita mare: „chic“. Darabana puternica, mai lunga (cca 1-3 secunde) decat cea a ciocanitorii pestrite mari si cu sunete mai rare (seamana mai degraba cu darabana ciocanitorii negre).

Ciocanitoare de stejar - Dendrocopos medius – Middle Spotted Woodpecker
Cuibareste in centrul si sudul Europei in padurile mature cu frunze cazatoare, in special in cele de stejar si carpen. Cioc destul de slab, folosit mai degraba ca un fel de sonda decat ca secure. Deseori zboara prin coroana arborilor. Ca si ciocanitoarea pestrita mare are scapulere albe si crestet rosu (la femela un rosu ceva mai sters) in toate tipurile de penaj. Observati ca si juv. de ciocanitoare pestrita mare si de ciocanitoare de gradini au crestet rosu, insa ciocanitoarea de stejar se deosebeste de ei prin faptul ca are mai mult alb pe partile laterale ale capului si gatului („mustata“ nu ajunge la cioc), flancuri striate si tectrice subcodale roz deschis fara a contrasta puternic cu abdomenul care are o nuanta cafeniu galbuie. Pe durata perioadei de cuibarit scoate un strigat nazal, intens, incetinit: „miaic“. De asemenea, destul de cunoscuta este o intreaga serie de strigate de tipul: „chic“ sau „chec“ intr-un ritm sacadat. Bate darabana extrem de rar, ciocaniturile fiind slabe, ca la ciocanitoarea mica.

Ciocarlan - Galerida cristata – Crested Lark 
Specie destul de cunoscuta in regiunile aride , culturi agricole, pajisti, de-a lungul drumurilor si in spatiile deschise din regiunile locuite. Adesea, intalnit in apropierea silozurilor de cereale, de-a lungul digurilor, in regiuni de coasta si docuri. Mot inalt pe crestet (ciocarlia de camp isi poate uneori ri-dica penele capului sub forma unei creste tocite), care il deosebeste de toate celelalte specii de ciocarlie cu exceptia ciocarlanului spa-niol (vezi mai jos). Cioc usor incovoiat. Colorit general cafeniu, cu pete mai intunecate pe spate; burta albastra. Putin timid. Alearga repede. In zbor pare a avea aripi mari si coada scurta. Juv. are o creasta mai scurta, iar pe spate un aspect „solzos“ deschis. Strigat clar, melancolic, de exemplu : „ui-iu“ sau „diuii“. Cantec relativ simplu, scurt, cu pauze, cu combinatii de sunete cu note clare emise in zbor sau de pe sol.

Cius - Otus scops – Scops Owl 
Cuibareste in S Europei in palcuri de copaci, gradini, parcuri din orase, in copaci scorburosi sau cladiri. Colorit destul de uniform. Exista unele variatii: unii sunt gri-maro, altii au o nuanta mai maro-ruginie. De dimensiuni mici. Au doua moturi late. Mai zvelt decat cucuveaua, sta cocotat intr-o pozitie mai dreapta. Aripi proportional lungi. Pasare migratoare, se hraneste in general cu insecte. Nocturna, isi semnaleaza prezenta prin strigate: un fluierat monoton, jos, monosilabic, repetat la fiecare trei secunde „tiu“. In duet, fluieratul femelei are o tonalitate mai inalta decat cea a masculului

Cocos de mesteacan - Tetrao terix – Black Grouse
Specie destul de rara, in scadere numerica la periferia arealului ei. Traieste in paduri de conifere, tufarisuri subalpine, arboreta si tufe din tinuturi mlastinoase, vegetatia ierboasa inalta. Iarna, hrana favorita sunt mugurii de mesteacan. Masculul este vizibil mai mic decat cocosul de munte si atunci cand se ridica in zbor (zgomotos) se vad dung albe de pe aripi. Femela se deosebeste de femela de cocos de munte avand coada mai mica si penaj maro mai inchis, mai putin ruguniu. Coada in forma de lira este dificil distins in teren. In zbor, capul/gatul evident mai mici ecat la cocosul de munte. Jocurile nuptiale au loc la terenuri deschise: mlastina, mlastina cu turba, lac inghetat, luminis de padure – la vedere. Adesea intr-un singurt grup sunt 8-10 mascului, uneori chiar mai multi. Postura in jocul nuptiala este caracteristica, cu spinare incovoiata si coada desfacuta larg (se vede forma de lira si subcodalele albe); spranceana rosie, umflata este de asemenea vizibila. Intre cocosi au loc foarte multe conflicte, chiar batai. Strigatul nuptial este un fel de gurluit sonor combinat cu sasaituri rezonante. Mai tarziu (sub soarele de dimineata) mascului executa jocul nuptial de unul singur, in arborii din jur, strigatele fiind acum mai puternice (se aud la cativa km). Femela scoate un cotcodait rapid, incheiat cu un singur sunet nazal. Poligam, doar femela are grija de pui. 

Codalb - Haliaeetus albicilla – White-tailed Eagle
Cuibareste rar in regiunile de coasta, lacustre si riverane bogate in peste. Cuib enorm de crengi, construit pe stanci si in copaci mari. Pu-in activ, is petrece mult timp stand in copaci si privind amprejur. Pe vreme buna zboara la mari inaltimi. Se hraneste cu peste si pasari acvatice,adesea si hoitur. Adultul are coada alba, cioc masiv si galben, cap, gat si piept maro deschis. De la distanta im. Apare complet inchis la culoare cu o banda mai deschisa (maro - ruginie) pe supraalarele mijlocii si cu baza ciocului de culoare deschisa (de fapt o pata de lorum). Mai de aproape capul/gatul apar de culoare neagra maronie, la fel subalare. Rectricele au margini inchise, dar de obicei albicioase in portiunea mediana. De aproape o pata deschisa axilara este deseori vizibila. Juv. De un an are piept maro-ruginiu cu pete negre, iar la cei de 2-3 ani partea inferioara a corpului este maro cu pete albe neregulate putand prezenta un spate evident deschis in partea anterioara Adesea planeaza cu aripile usor arcuite in sus sau in jos. Identificat cu usurinta prin talia foarte mare, aripile mari, dreptunghiulare si inchise la culoare, gatul destul de inchis si lung, ciocul foarte mare si coada scurta cu varf rotunjit. Mult mai asemanator vulturilor de restului acvilelor. Zbor activ cu serii lung (tipic) de batai incete de aripi, intrerupte de scurte alunecari cu aripile intinse sau usor arcuite. Strigatul: “cri-cri-cri”.

Codobatura de munte - Motacilla cinerea – Grey Wagtail 
Cuibareste in lungul paraielor si a raurilor de munte, uneori langa lacuri si rauri incet curgatoare. In timpul migratiei si pe langa alte tipuri de ape curgatoare sau stagnante. Are coada foarte lunga, chiar mai lunga decat a codobaturii albe. Galben pe partea inferioara a corpului, mai intens in regiunea anala; dorsal cenusie; remigele negricioase cu borduri albe. Vara, gatlejul masculului este negru, al femelei mai mult sau mai putin marcat cu negru. Cand se indeparteaza in zbor,se vad tartita galbena si o dunga alba pe piept (formata de baza alba a tectricelor alare). De dedesubt, dunga de pe aripa este si mai pronuntata in lumina puternica. Juv. are galben doar pe tartita si in regiunea anala, pieptul este crem. Se deosebeste de juv. de codobatura galbena prin tartita galbuie, coada extrem de lunga si picioarele roz-maronii (negricioase la alte codobaturi). Dunga alba de pe aripa este prezenta si la juv. Coada lunga marcheaza toate miscarile acestei specii; zborul este si mai ondulatoriu decat cel al codobaturii albe, iar pe sol are miscari chiar mai balansate. Alearga si se strecoara cu abilitate printre bolovanii din raurile repezi, adesea zboara pe loc deasupra apei in cautare de insecte, manifestand inclinatia (mai mult decat codobatura alba) de a sta pe crengi deasupra apei. Glasul obisnuit se aseamana cu cel al codobaturii albe, dar este evident mai metalic si mai inalt: „titis“; acesta, alaturi de dunga de pe aripa, lungimea mare a cozii si zborul foarte ondulatoriu sunt elemente care o caracterizeaza cand zboara pe sus. Strigatul de alarma: „sii-it“, combinat cu o versiune mai agitata a strigatului. Cantecul nuptial consta din serii scurte de note ascutite.

Cojoaica de padure - Certhia familiaris – Treecreeper
Pasare destul de comuna in regiunile cu paduri mai batrane, parcuri si gradini, atat in padurile de conifere cat si in cele cu frunze cazatoare. Datorita co-loritului si, in general, a prezentei ei discrete, deseori nu e observata. In sudul Europei, unde poate fi intalnita in acelasi areal cu cojoaica cu degete scurte, prefera padurile de conifere de la altitudini mai mari. Este usor de deosebit de celelalte pasari, cu exceptia cojoaicei cu degete scurte. Se distinge de aceasta printr-o spranceana adesea mai distincta, in special in fata ochiului deasupra lorumului; cele doua sprancene se pot chiar uni intr-o dunga subtire deasupra bazei ciocului. De obicei, nu are culoare maroniu deschis pe flancuri si are un penaj putin mai deschis si mai contrastant, cu mai mult ruginiu pe tartita. Ciocul este, in medie, putin mai scurt decat al cojoaicei cu degete scurte. Strigatul de slaba intensitate: „srrii“ (repetat, foarte inalt). Mai are si un „tiiih“ simplu, destul de asemanator cu cel al pitigoiului de bradet; poate fi repetat in serii, desi nu atat de rapide ca la cojoaica cu degete scurte. Cantecul este ascutit si subtire, cu o tonalitate slaba, format din sunete clare; initial este accelerat, apoi scade in tonalitate si se termina cu niste variatii scurte, melodice, destul de asemanatoare cu cele ale pitulicii fluieratoare. 

Corcodel mic - Tachybaptus ruficollis – Little Grebe
Foarte raspandit, in general intalnit pe balti si lacuri cu vegetatie bogata si pe rauri mici. Pe toata durata anului ii sunt caracteristice penajul aproape uniform colorat si dimensiunile mici. Obrajii, barbia si partea anterioara a gatului rosu-maronii in penajul de vara. La coltul gurii o pata viu colorata galben-albicioasa. Mai maro-cenusii in penajul de iarna, iar pata de la coltul gurii nu atat de evidenta. Nu are alb pe aripa (dar marginea posterioara este mai deschisa). In perioada de imperechere emite triluri puternice, prelungi, ca femela de cuc. Strigatul de contact: „bii-it“.

Cormoran mic - Phalacrocorax pygmeus - Pygmy Cormorant
Cuibareste local in SE Europei, in colonii, in arbusti pe langa lacuri si rauri, unde se afla stufarisuri intinse (deseori impreuna cu egrete si starci). Pescuieste in rauri, balti si lacuri. Se deosebeste usor de cormoranul mare si cormoranul motat prin dimensiunile sale mai mici, si, in plus proportiile sale difera: cap mai mic si in principal cioc mai scurt, coada mai lunga. In penajul nuptial capul si gatul sunt de un maro-castaniu inchis, corpul negru-verzui stralucitor cu pete mici lunguiete albicioase(ambele sexe). In timpul verii aceste pete dispar, iar barbia devine albicioasa; pieptul ia nuante maro-rosiatice. Juv. este maro inchis pe spate, iar barbia si abdomenul sunt albicioase; cioc galbui. Inoata scufundat mult in apa si sta pe diferite suporturi pentru a se usca, la fel ca ceilalti cormorani. Zboara cu batai de aripi mai dese decat ale cormoranului mare, intercalate cu scurte planari. Zboara mai rar in formatie liniara. Glas ca un latrat, in perioada de cuibarit.

Crestet pestrit - Porzana porzana – Spotted Crake
Clocitor rar in vegetatia mlastinilor. Foarte greu vizibil. Se aseamana cu carstelul de balta in obiceiuri. Flancuri barate cafeniu si crem. Cioc destul de scurt. Subcodale albe-crem. Glasul sonor se aude in noptile de primavara si vara devreme: sunete scurte, repetate mult timp - „uit, uit, uit…“ (de la distanta foarte mare se aud ca niste picaturi de apa), cu un ritm de mai mult de un fluierat pe secunda. OVCrestet cenusiu Porzana parva L 19. Cuibareste in principal in jumatatea estica a Europei, oaspete rar in N si V. Intalnit pe balti cu stufaris si iazuri. Masculul se deosebeste de crestetul mic prin dungi mai putin pronuntate pe laturile corpului si prin pata rosie de la baza ciocului. Femela este crem-roscata dedesubt (nu gri-albastra) si are rosu la baza ciocului. Juv. se aseamana cu juv. de crestet mic - vezi la aceasta specie pentru deosebiri. Strigatul nuptial al masculului este o serie sonora de cloncanituri, vocea amintind de latratul unui caine mic. Notele mentin un tempo lent timp indelungat, apoi se precipita scazand in acelasi timp ca tonalitate si combinandu-se intr-un fel de balbait rapid : „cuec, cuec, cuec, cuec“. Strigatul femelei (si al masculului) : „chiruc“.

Cristel de camp - Crex crex – Corncrake
Cuibareste pe pasuni bogate si lanuri de cereale paioase. A scazut simtitor ca numar. Periclitat de cosit si secerat. Dimensiuni asemanatoare cu cele ale unei potarnichi mici si slabe. Penaj maroniu cu un ruginiu pronuntat pe aripi, vizibil in special in zbor. Foarte dificil de zarit; fuge, ascuns de vegetatie, chiar si atunci cand este urmarit. La zbor, se vad aripile care stralucesc in nuante ruginii. Zboara putin la inaltimi joase. Isi semnalezeaza prezenta prin strigatul puternic, bisilabic: “crre-crre, crre-crre” (ca si cum ar freca un pieptene de o chutie de chibrituri), repetat ore intregi in noptile de vara (sporadic in timpul zilei). Cuibareste pe sol, puii sunt de culoare intunecata, negricioasa.

Cuc - Cuculus canorus – Cuckoo 
Specie destul de comuna in toate tipurile de habitate, mai ales in paduri, de la campie pana la munte. Evita locurile populate de om, fiind destul de sperios. Consuma frecvent larvele paroase de fluturi. Paraziteaza cuiburile, depunandu-si ouale in cuiburile altor pasari, cate un ou in fiecare cuib. Aceste cuiburi apartin mai ales urmatoarelor specii: codobatura alba, macaleandru, fasa de lunca, silvie de campie, lacari, muscar sur. Fiecare femela isi alege o anumita pasare- „gazda“, in functie de culoarea oualor. Masculul este gri cenusiu pe cap, piept si spate, cu dungi pe abdomen ca la uliul pasarar. Femela, de obicei, prezinta acelasi colorit, dar cu o nuanta ruginie si cu dungi sterse pe gusa (faza gri). Exista un numar mic de femele care au deasupra un colo-rit maro-ruginiu intens (faza ruginie). Juv. sunt deasupra de un maro destul de inchis, unii mai gri, altii mai ruginii, fara insa a putea fi grupati in doua categorii distincte (ca in cazul femelelor); nu ajung atat de rosii-ruginii si au intotdeauna cap/gat mai gri. Un semn distinctiv pentru juv. este pata alba de pe ceafa. Dimensiunile sale, zborul sau jos, discret si lin, alaturi de coada sa lunga adesea dau impresia ca ar fi un uliu pasarar (femelele din faza ruginie: vanturel rosu). Insa bataile rapide de aripi sunt destul de slabe, isi tine aripile ascutite, de obicei sub linia orizontala, fara a plana la anumite intervale, iar capul mic cu un cioc fragil este tinut vizibil in sus. Adesea este urmarit de pasarele, cu multa galagie. Cantecul masculului este foarte cunoscut: „cu-cu“, repetat. Atunci cand masculul urmareste un alt cuc, scoate un sunet nazal. Femela scoate un strigat insistent si sonor „pupupu“. Strigatele puilor cand cer mancare sunt asemanatoare cu cele ale unor pasari mici, dar sunt foarte penetrante.

Cucuvea - Athene noctua – Little Owl
Specie comuna in centrul si S Europei in regiuni deschise adesea stancoase; de asemenea,in localitati. Cuibareste in scorburi de copaci, pe stanci, gauri, rape si cladiri. Corp indesat, cap lat cu crestet plat, picioare lungi. Nu are o tinuta atat de dreapta ca restul bufnitelor. Cand este agitata face „plecaciuni“. Foloseste stalpii si sarmele de telegraf ca posturi de observatie. Zbor ondulatoriu ca cel al ciocanitorii. Prada: rozatoare, pasari, insecte, rame etc. Activa atat ziua cat si noaptea. Strigatul teritorial usor de deosebit de cel al ciusului, fiind mai prelung, cu o tonalitate inalta in final „chiu-u“. Femela are si o versiune in falset. Se mai aude adesea si un fel de mieunat puternic, patrunzator „chiuu“. Strigat de alarma ascutit, exploziv, ca cel de chirighita „chit“, repetat.


Dropie - Otis tarda – Great Bustard
Cuibareste rar si local pe campiile mari deschise (stepa sau terenuri cultivate). In trecut larg raspandita in Europa. In iernile reci deplasari de mica amploare. Se hraneste in principal cu vegetatie, dar si cu insecte, broaste etc. Foarte timida, fiind greu sa te apropii de ea. Masculul este cea mai masiva pasare din Europa (greutatea normala 8-16 kg.); femelele sunt considerabil mai usoare (3.5-5 kg.). in zbor arata ca o gasca enorma avand aripi de acvila (picioarele abia depasesc coada). Batai de aripi puternice si continue, fara planari. Zboara pe deasupra solului. In zbor petele albe mari de pe aripi sunt foarte evidente. De obicei stau in carduri. Jocul nuptial constituie o priveliste spectaculoasa. Masculul incepe prin a-si ridica coada si tragandu-si gatul spre spate, isi umfla gatul ca un balon (capul aproape dispare); in acelasi timp, isi ridica mustatile zbarlite. Subcodalele de un alb ca zapada si aripile sunt rasucite in fata, iar punctul culminant este atins atunci cand intreaga pasare devine un ghem imens de puf alb. De obicei tacuta, insa in perioada de cuibarire scoate ocazional un strigat aspru, ca un latrat. A fost relativ numeroasa in Romania pe toate campiile intinse, mai ales in Baragan. In prezent este pe cale de disparitie, putine exemplare mai exista in extremitatea vestica a tarii.


Dumbraveanca - Coracias garrulus – Roller
Destul de rara - raspandita in S si E Europei, in regiuni deschise cu copaci mari, scorburosi. Cuibareste in scorburi, uneori pe darapanaturi, etc. Albastrul pal de pe corp si aripi are un anumit luciu, astfel ca la lumina puternica a soarelui pare albastru ultramarin, iar seara albastru verzui. Spate maro castaniu deschis, cotul aripii si partea inferioara a tectricelor alare de un albastru-violet intens. Juv. are un colorit mai sters si mai maro, gatul si pieptul fiind slab dungate cu maro-cenusiu. Se observa stand frecvent pe sarme telegrafice sau pe crengi sau cioturi de copaci, zboara in jos spre sol si prinde insecte mari comportandu-se ca sfranciocul rosiatic. Zbor asemanator cu cel al stancutei, dar mai rapid, cu batai mai viguroase de aripi. Zborul nuptial consta dintr-o plonjare pe durata careia se inclina dintr-o parte in alta (rotiri pe jumatate), ca nagatul. Strigate: „cioc-cioc“ (ca cele de cotofana si stancuta), alaturi de: „rrac, rrac“ (ca cele produse de gaita).

Erete alb - Circus macrourus – Pallid Harrier
Cuibareste pe campii aride din SE Europei, viziteaza de asemenea trenurile mlastinoase. Foarte asemanator cu eretele sur ca mod de zbor si silueta, dar aripa ceva mai ingustata si mai scurta; batai de aripi mai rapide si mai rigide; coada aparent mai lunga. Mascul complet alb pe partea ventrala; spate cenusiu mai deschis decat la speciile inrudite, albul tartitei abia vizibil; pata neagra mai mica pe varful aripii (mai evidenta dedesupt). Masculul in varsta de 1 – 12 ani maro – gri deasupra (varful negru a aripii dificil de vazut), albicios dedesupt (vizibil). Femela (dungata dedesupt, pata alba mai ingusta pe tartita) si juv. (intotdeauna fara dungi dedesupt) are un “guler” deschis la culoare, evidentiat de partile laterale ale gatului de un maro inchis. Femela ad. Cu remige secundare maro, fara dungi deasupra; dedesupt, dungile dungile deschise de pe remigele secundare nu ajung pana la corp; subalare destul de inchise la culoare. Glasul femelei: “pri-pripripri”

Erete sur - Circus pygargus – Montagu's Harrier 
Cuibareste in mlastini, pajisti, culturi agricole, plantatii tinere de conifere. Zbor vioi, elegant, asemenea cu cel al chirighitei (in special, masculul). Aripi lungi, ascutite (remigele primare 2-4 formeaza varful aripii) creand o silueta care aminteste de vanturelul rosu. Masculul gri mai inchis decat eretele alb si cel vanat, in plus are o dunga neagra in lungul aripii (doua pe dedesubtul aripii); de asemenea, striatiuni castanii pe piept. Femela (dungata dedesubt, pata alba mai ingusta pe tartita) este foarte asemanatoare cu eretele alb, insa „gulerul“ este sters sau absent si are mai mult alb in spatele ochiului. Masculul de un an are „guler“ de culoare deschisa, ca la eretele alb, dar poate fi recunoscut prin pieptul si obrajii gri. Femela ad. are o dunga intunecata estompata de-a lungul fetei superioare a aripii. Dedesubt, o dunga pala, relativ lata in lungul marginii posterioare a aripii. Strigatul de alarma: „chi-chi-chi“ scurt, repetat rapid de 10-15 ori.

Fasa de camp - Anthus campestris - Tawny Pipit
Cuibareste in regiuni deschise, aride si nisipoase cu vegetatie joasa. Colorit pal, slab dungat atat deasupra cat si dedesubt, de dimensiuni mari,care o deosebesc de celelalte fase din Europa. Spranceana pala, in ge-neral bine conturata; tectrice alare de culoare inchisa, cu varfuri deschise in penaj proaspat. Juv. este dungat deasupra si patat pe piept ca fasa asiatica, dar se deosebeste prin ciocul mai fin, lorum mai inchis, picioare si gheara din spate mai scurte si - in primul rand - prin strigat. Strigat foarte asemanator cu al vrabiei de casa: „cep“, cu unele variatii. Cantec: „ciur-i-li“ (repetat), emis in zbor descendent sau de pe sol. Exista si variatii, de exemplu un fel de tremur vibratoriu care scade in intensitate: „sri-i-u“.

Gaie neagra - Milvus migrans – Black Kite 
Preferinta deosebita pentru vecinatatea zonelor umede, unde prinde pesti, dar si pentru regiuni urbane, unde se hraneste cu resturi si hoituri. Adesea se strang la un loc in numar mare. Uneori cuibareste in colonii. Se aseamana cu gaia rosie ca mod de zbor si dimensiune. Se recunoaste dupa coada mai scurta si putin scobita. Penaj maro inchis , inclusive pe partea superioara a cozii; nu are pete albe pe partea inferioara a aripii. Dunga deschisa de-a lungul partii superioare interne a aripii este mai putin contrastanta. Juv. maro cu pete mici cafenii, dar de la distanta ele nu se evidentiaza. Zgomotoasa in timpul cuibaritului: “piii-i-i-i-i” (alert); “pirrr-pirrr” (lent si tremurat).

Gaie rosie - Milvus milvus – Red Kite
Cuibareste in regiuni impadurite, adesea langa lacuri; destul de frecventa in regiunile din S si centrul Europei, dar rara si locala in nord. Se deosebeste de celelalte pasari rapitoare prin coada lunga si adanc scobita care, asemenea abdomenului, este rosie-ruginie deasupra. Aripile au dedesubt cate o pata mare, alba, iar deasupra cate o dunga oblica, maro deschisa. Juv. este striat deschis pe piept. Se deosebeste de gaia neagra prin coada proportional mai lunga si mai adanc scobita si prin penajul mai deschis si mai ruginiu. Pasare activa; specialista in alunecari si planari prin aer; isi tine aripile usor arcuite si usor indoite, cu incheietura proiectata inainte; isi intoarce si isi inclina coada incontinuu. In zbor, din profil coada si capul sunt lasate usor in jos. Glas nuptial ca un fluierat subtire, usor modulat: „piiii-pi-i-ii-ii-ii“.

Ghionoaie sura - Picus canus – Grey-headed Woodpecker
Larg raspandita, dar mai putin comuna decat ghionoaia verde. Tinde sa traiasca la altitudini mai mari decat aceasta din urma; pe de alta parte este rar intalnita in localitati. O putem deseori vedea pe sol, dar nu este o specialista in hranirea cu furnici; in cea mai mare masura ea se hraneste pe copaci. Sperioasa si prudenta. Primavara isi semnaleaza prezenta cu strigatul sau, dar vara este greu de gasit; toamna si iarna se indreapta spre localitati. Se aseamana cu ghionoaia verde, dar este ceva mai mica si are cap mai gri, cu mai putin negru si cu mai putin rosu. Masculul are rosu doar pe partea frontala a capului, femela deloc. Juv. este asemanator cu femela, cu pete vagi doar pe abdomen, juv. mascul are putin rosu pe frunte. Strigatul de primavara se aseamana cu cel al ghionoaiei verzi, dar e mai slab, mai moale, aproape ca de flaut (usor de imitat printr-un fluierat); notele au pauze mai lungi intre ele si sunt usor incetinite spre sfarsit, iar scaderea in tonalitate este evidenta: „chi-chi-chi-chi-cu-cu“. Strigatul de alarma este repetitiv: „chia“, intens si agitat. Mai are un strigat: „chic“ asemanator cu al ciocanitoarei pestrite mari. Spre deosebire de ghionoaia verde, bate darabana in mod frecvent: ciocanituri bruste care dureaza in jur de o secunda, mult mai puternice decat cele ale ghionoaiei verzi.

Ghionoaie verde - Picus viridis – Green Woodpecker
Specie comuna in padurile cu frunze cazatoare, dar si in regiunile deschise cu copaci izolati sau palcuri de arbori. Adesea, pot fi vazute pe sol in cautare de furnici. Iarna patrund adanc in musuroaiele de furnici. Partea superioara a corpului verde cu tartita galbuie. Se deosebeste de ghionoaia sura prin dimensiunile mai mari, verdele mai intens, mai mult rosu pe crestet (la ambele sexe), de asemenea, cu mai mult negru pe obraji. Masculul are rosu pe mijlocul „mustatii“ negre (la ssp. iberica sharpei este aproape complet rosie). Juv., spre deosebire de juv. de ghionoaie sura, este puternic patat pe cap, gat si partea ventrala a corpului, este mai verde pe spate si are mai mult rosu pe crestet. Sperioasa si precauta. Zbor ondulatoriu, cu etape lungi, cu un zgomot puternic al aripilor, silueta prezentand un gat destul de subtire. Este volubila si zgomotoasa primavara si toamna. Primavara, strigatul teritorial care inlocuieste darabana, consta intr-o serie ampla de sunete pline, ca un fel de raset: „chi-chi-chi-chi“, in scadere ca tonalitate si accelerindu-se spre final; este produs de ambele sexe; pot fi auzite si duete. Strigatul de zbor este ascutit, scurt si vehement „chiuchiuchiu“ sau scurt „chiu-chiuc“. Strigatul de alarma este mai atenuat „chiachiachia“. Puii cer hrana cu un strigat discordant, ca un smirghel frecat de lemn. Bate darabana rareori; darabana dureaza mai mult decat la ciocanitoarea pestrita mare, dar este surprinzator de slaba pentru o ciocanitoare atat de mare.


Grangur - Oriolus oriolus –Golden Oriole
Cuibareste in paduri din regiuni cultivate, preferand arbori cu coroane bogate. Foarte sperios, este dificil de zarit, petrecandu-si timpul in varful copacilor. Pare agitat, adesea in miscare. Ad. Mascul galben stralucitor cu negru, femela si masculul de un an verzui deasupra si albi-galbui cu striatii dedesubt. Zborul, destul de asemanator cu al unui strurz. Cantecul este un fluierat sonor, modulat, cu multe variante - aceeasi pasare variaza, de obicei, detaliile strigatelor. Chemarea masculilor, un simplu „ui-uu“. Strigatul de alarma este aspru, nazal: „che-e“ (seamana cu glasul gaitei).

Grelusel de stuf - Locustella luscinioides – Savi`s Warbler 
Cuibareste in stufarisuri dese. Colorit dorsal uniform, maro-cenusiu rosiatic; penaj ventral albicios, cu piept, flancuri si subcodale umbrite cu cafeniu. Subcodalele sunt maro-roscat deschis, la unele exemplare cu varfuri de culoare deschisa nu foarte pronuntate. Spranceana slab conturata. Coada lunga, lata si rotunjita. Picioare de culoare inchisa, maro-rosiatice. Are un strigat asemanator cu cel al pitigoiului mare: „cing-cing“. Cantecul este destul de asemanator cu cel al greluselului patat, dar are o tonalitate mai joasa (mai putin metalic) si un ritm mai rapid; este mai degraba un fel de bazait puternic si monoton: „sirrr“, ca de greier; mici variatii de intensitate si ritm. Cantecul incepe destul de lin, putandu-se accelera spre final. Canta adesea din locuri expuse, in stufaris sau tufisuri, mai ales in amurg si in zori, dar destul de des in timpul zilei.

Lacar cafeniu - Acrocephalus agricola – Peddyfield Warbler
Cuibareste la Marea Neagra (inclusiv Dobrogea) si in jurul Marii Caspice, in stufarisuri nu foarte compacte. Accidental in vestul Europei. Se aseamana cu lacarul de stuf, dar este mai mic, are o spranceana mai distincta (in spatele ochiului este mai lata decat in fata), evidentiata de culoarea mai intunecata de deasupra sa. Cioc mai mic, de obicei de culoare inchisa, cu baza mandibulei maro-galbui deschis. Coloritul partii superioare variaza intrucatva, dar, de obicei, este mai deschis decat la lacarul de stuf. Tartita ruginie. Aripi puternic rotunjite; caracteristicile remigelor permit determinarea precisa a speciei (pasari capturate). Strigat: „tcic-tcic“. Catec rapid si „saltaret“, cu multe sunete imitative, destul de jos, amintind de cel al lacarului de mlastina, dar spre deosebire de acesta nu are modificari de tempo, triluri si crescendo, nici acel tipic: „tl-ceh“. Migreaza spre SE, in Asia.


Lacar de mlastina - Acrocephalus palustris – Marsh Warbler
Cuibareste in vegetatia ierboasa inalta, de-a lungul tarmurilor de mlastini sau rauri, in buruieni din culturile agricole, in timpul secerisului, in stufarisuri mai uscate cu buruieni. Foarte asemanator cu lacarul de stuf, dar cioc putin mai scurt, picioare deschise la culoare, colorit mai maro-verzui deasupra (la adult) si aproape curat alb dedesubt. Juv. se distinge vag de juv. de lacar de stuf prin culoarea picioarelor si nuanta mai putin maronie a penajului dorsal. Criterii de identificare constituie mai degraba habitatul (este rareori vazut in stufarisul tipic de balta) si cantecul. Canta ziua si noaptea. Tempo-ul cantecului variaza, uneori incetinindu-se si coborand ca tonalitate, se fixeaza la cateva sunete imitative pe care le repeta, apoi se acce-lereaza si izbucneste intr-o imitatie plina de virtuozitate (adesea imita glasul de pitigoi albastru, cotofana, randunica, cinteza si mierla). Cantecul este, in general, melodios, dar include unele intercalari aspre („tciur“, ca al florintelului, care lipsesc la lacarul de stuf). Glas de contact sau alarma „tcic-tcic“ (sonor, repetat), „tiuc, tic-tirric“.

Lacar de stuf - Acrocephalus scirpaceus – Reed Warbler
Frecvent intalnit in stufaris. Mai poate vizita si tufisurile dese, gradinile cu tufisuri, etc. Partea superioara a corpului maro fara dungi si doar o urma slaba de spranceana il deosebesc de lacarul mic, intalnit in habitate asemanatoare. Deasupra, de un maro mai cald decat ad. de lacar de mlastina; tartita intotdeauna ruginie; picioare gri-maronii; flancuri nuantate cu ocru (pentru alte caractere distinctive - vezi la lacarul de mlastina). Cantecul, auzit indeosebi in amurg si in zori, nu este atat de rapid si variat ca cel al lacarului mic; se distinge prin repetarea de 2-3 ori a sunetelor: „cea-cea-cea“ sau „tiri-tiri-tiri“ (intrucatva asemanatoare cu cele emise de lacarul mare). Ca si ceilalti lacari, poate imita glasurile altor pasari. Scoate sunete scurte de contact sau de alarma „ciar“.

Lacar mare - Acrocephalus arundinaceus – Great Reed Warbler
Cuibareste atat in stufarisurile intinse cat si in cele mai mici (maluri, mlastini, etc.). Este cel mai mare lacar, cu cioc lung si puternic. Asemanator cu un lacar de stuf de talie mare, dar cu spranceana mai distincta si cu o usoara nuanta crem pe gusa (vizibila doar de aproape). Are un comportament mai putin rezervat decat restul speciilor de Acrocephalus; adesea sta la vedere, pe fire de trestie, in special atunci cand canta la rasaritul soarelui. Cantecul este asemanator cu cel al lacarului de stuf datorita sunetelor care se repeta fiecare de 2-3 ori, dar este mai aspru si mai sonor: „car-car-car-cri-cri-cri-cre-cre-crcrcr“. In lunile mai-iunie, toate baltile noastre rasuna de cantecul lacarului mare.

Lacar mic - Acrocephalus schoenobaenus – Sedge Warbler
Pasare comuna in stufarisuri, in mlastini sau in alte tipuri de vegetatie deasa de-a lungul malurilor lacurilor sau raurilor. Partea superioara a corpului puternic striata, cu pete mai intinse decat la Acrocephalus melanopogon (in penaj uzat, ele se estompeaza). Spranceana distincta si lunga, crem deschis (nu alba ca in figura). Asemanator cu lacarul de pipirig si privighetoarea de balta (vezi la aceste specii). Tartita nestriata, maro-galbuie. Picioare gri. Juv. poate avea piept slab dungat si o vaga dunga crem pe crestet, desi niciodata atat de evidenta ca la lacarul de pipirig. Strigat de alarma ragusit: „tcerr“. Adesea canta in miez de noapte (lacarul de stuf prefera amurgul si zorile). In timpul zilei adesea executa un zbor scurt, deasupra stufului, aproape vertical, insotit de cantec. Cantec variat, cu multe sunete imitative si strigate aspre, nervoase. Este asemanator cu cel al lacarului de stuf, dar cu un tempo mai grabit si mai variat, dandu-i o nuanta febrila, agitata (amintiti-va de regula de baza: lacarul mic - cantaret temperamental, lacarul de stuf - cantaret relaxat). Adesea recunoscut prin crescendo-ul rapid, accelerat de note nervoase care se transforma in niste fluieraturi melodice. Se aseamana prin alternanta de 1-2 sunete ascutite cu mai multe sunete caraite (ragusite), adesea cu un final de sunete inalte.

Lacustar - Sturnus roseus – Rose-coloured Starling
Cuibareste la intervale neregulate in SE Europei in regiuni deschise. Urmeaza roiurile mari de lacuste; poate cuibari in masa intr-o regiune unul - doi ani, iar apoi sa dispara pentru mai multi ani. La noi mai ales in Dobrogea. Ad. tipic, negru cu roz, cu un mic mot la ceafa. Juv. se aseamana cu juv. de graur, dar are un colorit evident mai deschis, in special pe tartita si lorum. Cioc pal, mai fin ca al graurului. Gregar, cuibareste in colonii, in rape, gramezi de pietre, hambare parasite, ruine, clai de paie etc. Comportament si strigate asemanatoare cu ale graurului.(Sin. Pastor roseus).

Lopatar - Platalea leucorodia – Spoonbill
Pasare rara cu raspandire discontinua, pe langa ape putin adanci, balti intinse si lacuri cu stufaris. Cuibareste in colonii in stufarisuri, mai rar in copaci sau arbusti. In teren se deosebeste de egrete prin ciocul lat si foarte lung, si prin faptul ca in zbor isi tine gatul intins. Motul de pe ceafa apare doar la adulti in timpul verii. Juv. are varfurile aripilor negre. Zboara in stoluri, de obicei in linie, cu batai de aripi mai rapide decat ale berzelor, cam in genul cormoranului mare. Uneori planeaza. Cand este in cautare de hrana in apele putin adanci isi misca gatul/capul dintr-o parte in alta. De obicei este tacut, dar uneori clampaneste. Ocazional emite niste sunete ca acelea produse cand iti dregi vocea.

Mierla gulerata - Turdus torquatus – Ring Ouzel 
Cuibareste in padurile montane de molid. Ad. se distinge prin banda alba, in forma de semiluna de pe piept. Masculul nu este atat de negru ca mierla, iar penele aripilor au borduri deschise la culoare. Femela are o nuanta maronie, iar banda albicioasa este mai putin evidenta (exista si exemplare care sunt foarte asemanatoare cu masculul). Juv. are un colorit mai pestrit decat al mierlei juv., iar gatul este crem-albicios; naparleste pana la sfarsitul verii. Unele pasari in primul penaj de iarna pot induce in eroare prin coloritul lor inchis, desi mai prezinta tendinta catre aripi de culoare deschisa. Destul de sperioasa. Traieste sus in coroana arborilor, dar se hraneste pe sol. Scoate un „tec-tec-tec“ mai dur si mai sec decat al mierlei, dar si un sunet moale, ascutit, mai asemanator cu cel al cocosarului. Cantecul prezinta variante dialectale, dar este intotdeauna simplu si melancolic, format din fraze scurte, repetate de 3-4 ori la scurte intervale; uneori se incheie cu cirip silentios.

Muscar gulerat - Ficedula albicollis – Collared Flycatcher 
Cuibareste destul de frecvent in padurile cu frunze cazatoare, gradini si parcuri. Masculul se deosebeste de masculul de muscar negru prin gulerul alb de pe gat, fruntea alba, mai mult alb pe aripi si tartita alb-cenusie. Nu este niciodata maroniu. In conditii favorabile, multe femele pot fi deosebite de femelele de muscar negru, in teren, prin partea superioara a corpului mai gri, ceafa gri deschis si albul mai pronuntat pe aripile stranse (alb clar si la baza remigelor primare; nu este figurat in ilustratie); la femela de muscar negru, fara alb sau doar putin alb-crem pe remigele primare interne. Cantecul consta din sunete prelungi si subtiri: „ti-ti-ti-siu-si“ (penultima nota mai joasa). Strigatul de alarma, repetat si persistent: „tip“.

Muscar mic - Ficedula parva – Red-breasted Flycatcher
Specie destul de comuna, dar locala, in padurile cu frunze cazatoare sau de amestec, cu ve-getatie luxurianta, umbroase, adesea usor umede. Este o prezenta discreta, se observa destul de greu. Isi ridica coada (nota caracte-ristica). Pete albe la baza cozii. Masculul ad. are piept portocaliu-ruginiu de intensitate variabila (depinde de varsta). Femela are usor crem pe barbie si piept. Masculii de un an (canta si clocesc) au un penaj asemanator cu cel al femelei. Cantecul, de slaba intensitate, incepe ritmic si se termina cu o serie caracteristica de note descendente: „ti-ti-ti-ti-ti-ti, ti-tiu-ti-tiu-tiu-tiu“. Strigat sec, continuu: „cic“, mai slab decat al ochiuboului. Adesea poate fi auzit un „tiu“ clar (in caz de alarma, cand este agitat).

Pelican comun - Pelecanus onocrotalus –White pelican
Specie rara al carei numar este in scadere. In Europa probabil 3.500 de perechi clocitoare. Vara pot fi gasiti in principal in regiunile lacustre din SE Europei (majoritatea in Delta Dunarii), iarna si in zone de coasta si golfuri. Cele doua specii europene se deosebesc in primul rand dupa coloritul aripilor: pelicanul comun are remige negre si subalare albe, cam ca si barza alba, la pelicanul cret ele sunt gri albicioase. Ambele specii, imaturii sunt maro-cenusiu deasupra si de un alb-murdar dedesubt. Pelicanul comun imatur este de o culoare vizibil mai inchisa deasupra si are un sac gular galben. Penajul de pe frunte are o forma ascutit-triunghiulara spre cioc; iar picioarele sunt roz-maronii. Pelicanul cret imatur este gri-crem deschis deasupra, are un sac gular cu slabe nuante roz, marginea anterioara a fruntii aproape dreapta. Cand inoata, corpul lor intra putin in apa. Sunt greoi pe sol, dar zboara cu multa usurinta, cu batai de aripi incete, urmate de planari. De obicei zboara in linie. Deseori se rotesc in stoluri si in formatie (berzele albe migreaza in stoluri dezordonate). Se poate ridica la mari inaltimi.

Pelican cret - Pelecanus crispus – Dalmatian Pelican
Cuibareste rar in regiunile mlastinoase si lacustre din SE Europei. La ora actuala numarul lor nu depaseste probabil 500 de perechi clocitoare in Europa. Iarna deseori se muta inspre zonele de coasta. Se deosebeste de pelicanul comun prin partea inferioara a aripii complet deschisa la culoare. Chiar si de la distanta penele de pe corp apar alb-cenusii (si nu alb-roz). Ochii sunt alb-galbui (nu rosii), iar penele de pe ceafa sunt alungite si incretite. Forma penelor de pe frunte este ca-racteristica (vezi la pelicanul comun), de asemenea intinderea si forma pielii golase de pe obraji. Imaturul este considerabil mai deschis la culoare pe partea dorsala decat imaturul de pelican comun - vezi de asemenea la aceasta specie. Gregar ca si pelicanul comun. Cuibareste in colonii mici.

Pescaras albastru - Alcedo atthis – Kingfisher
Cuibareste in lungul raurilor si canalelor incet-curgatoare, cu maluri nisipoase, abrupte in care isi sapa cuibul. Adesea intalnit pe iazuri bogate in peste. Deseori, in iernile grele, populatia este decimata. Cap mare, cioc lung, aripi late, picioare si coada scurta. Deasupra de un albastru sau verde stralucitor, in functie de directia razelor de lumina. Dedesubt portocaliu rosiatic. Ciocul masculului este negru cenusiu, in timp ce la femela este rosu la baza mandibulei (la unele femele culoarea rosiatica domina griul). Sta pe crengile copacilor, deasupra apei, sub poduri, etc. putand ramane nemiscat ore in-tregi, fiind foarte greu de reperat. Plonjeaza pentru a prinde peste cu capul in jos, de obicei, de unde pandea, dar si dupa ce zboara pentru scurt timp pe loc deasupra apei. Destul de sperios. Zbor rapid, fluieraturi inalte, ascutite: „tiii,tiii“. Atunci cand doua pasari se intalnesc pot fi auzite adevarate explozii de fluieraturi, cu intensitati descendente.

Pescarel negru - Cinclus cinclus - Dipper
Cuibareste de-a lungul apelor curgatoare, indeosebi in regiunile montane. Iarna ramane pe langa raurile neinghetate. Sta pe bolovanii din rauri, etc., face scurte balansari, cu coada scurta usor ridicata. Colorit general maro - intunecat cu piept alb. Juv. gri-bruniu, pestrit. Sare in apa, inoata la suprafata apei, se scufunda (pentru a prinde viermi, etc.), inoata sub apa si poate chiar umbla pe fundul apei. Cantec silentios, inalt, ca un ciripit (si iarna). Zbor la mica inaltime deasupra apei, destul de liniar si rapid. Scoate un „tit“ metalic, scurt, adesea in zbor. Cuib mare, sferic. Pasarile continentale sunt mai negre dedesubt.

Pitigoi codat - Aegithalos caudatus – Long-tailed Tit
 Pasare destul de comuna in padurile de amestec si in cele cu frunze cazatoare, adesea cu tufisuri dese. Cuib aproape sferic. Iarna, poate fi vazut in compania celorlalti pitigoi, dar stau intotdeauna la un loc in stoluri mici, chiar in interiorul unui stol mare de pitigoi. Coada foarte lunga (la majoritatea) este caracteristica. Exista deosebiri insemnate intre diferitele subspecii. Aegithalos caudatus caudatus din Europa de N si de E are cap complet alb, remigele secundare late albicioase. Aegithalos caudatus europaeus (Europa de V) are o dunga lata neagra pe deasupra ochiului, pana la ceafa, iar culoarea alba a aripii este mai estompata. Exista exemplare intermediare intre doua subspecii, inclusiv in jumatatea de N a Romaniei. Subspeciile sudice (Spania, Italia, Caucaz) sunt mai intunecate si aproape lipsite de nuanta roz. Obiceiuri asemanatoare cu cele ale celorlalti pitigoi. Strigate fine, inalte, de slaba intensitate: un ciripit sec: „tsirrr“ (amintind de ochiu-boului), un plescait „tec“ si un „sri-sri-sri“ inalt. Cantecul este un tril subtire, metalic, cu aceeasi nota: „siuiuiuiuiui“. Canta destul de rar.

Pitigoi de stuf - Panurus biarmicus – Bearded Tit 
Raspandire dispersa in centrul si sudul Europei in stufarisuri mari. In expansiune teritoriala in nord - vestul Europei. Usor de recunoscut datorita coloritului crem si brun deschis si a cozii lungi. Masculul are o „mustata“ neagra distincta, indreptata in jos si subcodale negre (absente la femela si juv.). Juv. mai galbui decat femela, cu lorum negru (absent la femela, ilustratia este gresita) si cu negru pe mijlocul spatelui si pe partile laterale ale cozii. Foarte activ, se catara pe trestii cu miscari saltarete. Zbor slab, cu batai rapide de aripi, la joasa inaltime pe deasupra stufarisului. Totusi, toamna pot fi vazuti ridicandu-se in zbor la inaltime, in stoluri mari, de obicei pentru a plonja inapoi cu capul in jos (tot in formatie compacta). In afara perioadei de cuibarit, vazuti aproape exclusiv in stoluri. Strigatul obisnuit este rasunator si sec: „pcing“, foarte caracteristic (poate fi insa imitat foarte bine de lacarul de stuf, vara). Cantec ca un ciripit.

Pitigoi sur - Parus palustris – Marsh Tit
Cuibareste in padurile cu frunze cazatoare si de amestec, manifestand preferinta pentru desisurile cu frunzis bogat si pentru gradinile neingrijite; evita coroanele arborilor inalti. Prefera sa nu se alature stolurilor hoinare; foarte sedentar; cel mai adesea vazuti in perechi. Se hraneste frecvent cu se-minte. Asemanator cu pitigoiul de munte, insa crestetul negru este lucios, iar aripile au un colorit uniform, fara pata albicioasa. Obrajii nu sunt de un alb pur. Juv. nu poate fi deosebit de juv. de pitigoi de munte ca aspect. Se deosebeste cel mai bine de acesta prin strigate. Glasul tipic consta dintr-o serie de sunete aspre, nazale: „cidjidjidji“, uneori precedata de un „tiu“ clar. Cantecul prezinta cateva variante, dar consta dintr-o repetare de note stridente, de exemplu: „ti-hi, ti-hi, ti-hi, ti-hi“. Mai scoate si alte sunete scurte, cu rol de contact.

Presura de stuf - Emberiza schoeniclus – Reed Bunting
Traieste in stufarisuri, de asemenea in regiuni mai aride, de exemplu in paduri tinere de conifere; iarna viziteaza si campurile cultivate, uneori in compania altor presuri si cinteze, in mici stoluri. In penaj de vara, masculul usor de recunoscut dupa cercul alb de pe gat, calota si barbia negre. Dupa naparlirea de toamna, culoarea neagra se estompeaza. Femela are cap clar marcat cu maro si alb, iar gatul de culoare deschisa este marginit lateral de dungi inchise. Poate fi eventual confundata cu femela de presura de padure (vezi la aceasta specie). Rectricele externe albe sunt vizibile atunci cand pasarea isi agita coada. Glasul este fin si subtire: „tii“ sau mai aspru „tciu“. Cantec destul de monoton, la inceput lent, apoi mai accelerat: „tia-ti-ti-tisisit“ (cu variante). Canta de obicei de pe varful unei trestii.

Presura sura - Miliaria calandra – Corn Bunting
Pasare clocitoare destul de comuna in regiuni deschise, cultivate de la altitudini joase. Unii masculi sunt poligami. In afara perioadei de cuibarit, intalnite in stoluri. Maro cu nuante de gri, puternic dungata, fara semne particulare. Sexe asemanatoare. Pare masiva. Zbor greoi si chiar de la distanta usor de deosebit de cel al ciocarliei, datorita absentei marginii albe posterioare a aripii. Zboara adesea cu picioarele lasate sa atarne. Strigat puternic, ascutit, aproape ca un pocnet: „tic-tic“ (si in zbor). De obicei canta dintr-un loc situat la vedere, adesea de pe firele de telegraf. Cantec metalic, cu sunete repetate monoton, discordante si accelerate: „tsic-tic-sic-sic-sicsicsic-prrsss“.

Prigorie - Merops apiaster –Bee-eater
Specie destul de comuna in sudul Europei in regiuni deschise. Cuibareste in mici colonii sau in perechi izolate in galeriile pe care le sapa in maluri abrupte si rape. Penaj viu - colorat, cu maro-ruginiu, verde-albastrui, galben si negru. Destul de sperioasa. Gregara. Adesea reperata dupa glas. Prinde insecte din zbor, adesea la inaltime. Din aceasta perspectiva se aseamana cu lastunul de mal: aluneca tinandu-si aripile ascutite intinse, fluturand rapid din aripi. Atunci cand zboara cu un scop anume este destul de asemanatoare cu un sturz: de marimea acestuia din urma, coada lunga, zbor foarte ondulatoriu. Cioc lung, ingust, usor curbat in jos. Rectrice centrale alungite. Juv. are un co-lorit mai sters, spate verde-gri fara atat de mult maro, crestet maro (fiti atenti la posibila confuzie cu prigoria cu obraz albastru), fara rectrice alungite. Glas caracteristic, rasunator dar incet, dificil de loca-lizat: „pri-pri-pri“ repetat frecvent. Striga si in timpul zborului de migratie, la mari inaltimi. Alt glas, mai ales cand prinde insecte: „cru“ (sonor).

Privighetoare de balta - Acrocephalus melanopogon – Moustached Warbler
Cuibareste in stufarisuri si mlastini cu vegetatie deasa, adesea in papuris. Asemanatoare cu lacarul mic, dar spate mai ruginiu, crestet si tectrice auriculare de culoare mai inchisa care contrasteaza cu spranceana de un alb mai pur, gat alb. Flancurile si laturile pieptului cu nuante roscate. Spranceana lata, capatul posterior clar delimitat. Uneori isi tine coada usor ridicata. Adesea canta dintr-un loc vizibil. Cantec asemanator cu al lacarului de stuf, dar putin mai incet si mai vioi, fiind recunoscut prin intercalarea unei serii de note fluierate in crescendo, ca ale privighetorii: „lu-lu-lu-lu“. Strigat de alarma: „trrrt“.

Rata rosie - Aythya nyroca - Ferruginous Duck
Cuibareste in S si centrul Europei pe lacuri cu stufaris. Putin mai mica decat rata motata, iar dunga alba de pe aripa este mai ingusta si mai evidenta (in zbor). Masculul este de un maro-rosu inchis intens, cu ochi albi si subcodale albe. Portiunea alba a abdomenului este mai restransa si complet inconjurata de o culoare inchisa. Femela este de un maro-cenusiu inchis cu ochi negri si subcodale albe. Observati crestetul inalt si ciocul destul de lung, care alaturi de dunga de culoare alba de pe aripa sunt semnele distinctive pentru o identificare comparativa cu rata motata. Strigatul femelei este repetitiv, „car“, mai scurt si mai inalt decat la sp. anterioara; masculul este mai tacut: „ciuc-ciuc-ciuc“.


Serpar - Circaetus gallicus – Short-toed Eagle
raieste in regiuni montane si depresionare. Are nevoie de spatii deschise, deoarece se hraneste cu serpi si soparle. Este o acvila de culoare foarte deschisa. Partea dorsala gri-bruna, cu supraalare pale. Partea ventrala albicioasa (variabila), cu gatul si gusa de obicei maronii; abdomenul +-patat; la fel partea inferioara a aripilor, dar niciodata nu exista pata neagra la incheietura lor; remigele intunecate sau doar sure la indivizii foarte deschisi (sorecarii deschisi la culoare au varful remigelor de un negru intens). Coada destul de lunga si ingusta, terminata in unghi drept, cu 3-4 dungi intunecate. Juv. Mai maroniu si mai patat dedesupt. Cand planeata aripile sunt tinute orizontal (sau foarte usor ridicate); cand aluneca segmentul intern al aripii este ridicat si cel extern este lasat in jos, cu varfurile remigelor flexate in sus. De jos incheietura aripii apare puternic proiectata inainte. Cap mare, ochii galbeni. In zbor normal, batai de aripi maiestuoase, specifice acvilelor. Adesea zboara pe loc. Produce frecvent fluieraturi prelungi, melancolice, inconfundabile, repetate: “piii-iu”, cu accesnt pe a doua silaba; “piii…, piiu”; “piuu-u-u-u-u-u”; “ci…ci…”. 


Sfrancioc cu frunte neagra - Lanius minor – Lesser Grey Shrike
Cuibareste in regiuni deschise cu copaci izolati si tufisuri. Deseori sta pe fire de telegraf. Se deosebeste de sfranciocul mare prin dimensiunile mai mici, coada proportional mai mica, o tinuta mai dreapta si fruntea neagra (ad.); pata alba de pe aripa scurta. Juv. nu are negru pe frunte, iar partea superioara a corpului este cafeniu-dungata. Glas ca un fluierat. Cantec asemanator cu cel al sfranciocului cu cap rosu, dar cu o intonatie mai puternica si un tempo mai lent.

Sfrancioc rosiatic - Lanius collurio – Red-backed Shrike
Cuibareste in regiuni deschise, cu tufisuri si in luminisuri. Masculul are spate maro-castaniu, crestet si ceafa gri-cenusii, coada neagra cu alb, partea inferioara a corpului alb-rozie. Femela si juv. sunt maro cu linii transversale semilunare pe spate si pe piept. Ocazional, femelele pot avea un colorit mai contrastant si pot fi chiar foarte asemanatoare cu masculii, totusi, partea inferioara a corpului prezinta intotdeauna liniile caracteristice, iar coada este maro cu putin alb la baza bordurii rectricelor externe. Strigat scurt, dur: „zec“ sau chiar „chec“. Cantecul nuptial de slaba intensitate, cu imitatii dupa cantecul altor pasarele.

Silvie de camp - Sylvia communis – Whitethroat
Frecventa in maracinisuri si tufarisuri din regiuni arabile. Prefera o vegetatie arbustiva mai dispersa decat cea populata de silvia mica. Gatul alb, pieptul cu nuanta roz (mai intensa la mascul (ad.), corpul gri la mascul (vara) si maroniu la femela, aripile maro-rosiatice deschise si coada destul de lunga cu rectrice externe albicioase constituie trasaturile caracteristice. Deosebiri fata de silvia mica, descrise la acesta specie. Foarte activa, tot timpul in miscare prin tufisuri. Glas nazal: „uet, uet“. Strigat de alarma aspru, prelung: „tceerrr“. Masculul canta stand pe varful unui tufis sau pe o sarma de telegraf. Cantecul rapid, agitat, format din fraze scurte (lungime variabila). Din cand in cand masculul se ridica in zbor la o inaltime de cativa metri unde executa un zbor prelung, cu batai rare de aripi, acompaniate de cantec.

Silvie de zavoi - Sylvia borin – Garden Warbler
Clocitoare comuna in paduri relativ rare cu subarboret bogat, zavoaie, parcuri mari cu tufe dese. Colorit uniform. Partea dorsala gri-maronie cu nuante maslinii, picioare maro-gri; ventral albicioasa. Poate fi confundata usor cu frunzarita cenusie si juv. de silvie porumbaca. Observati profilul rotunjit al capului, ciocul scurt, gri si destul de masiv si lipsa sprancenei. Uneori, cu nuante usoare gri pe partile laterale ale cefei si partii din spate a gatului. Chiar si atunci cand canta, sta bine ascunsa in frunzis. Cantecul are o tonalitate clara, asemanator cu al silviei cu cap negru, dar frazele sunt mai lungi si mai uniforme si fara notele finale clare ale acesteia din urma. Strigatul de alarma consta dintr-o nota aspra, usor nazala, repetata incontinuu: „cec-cec-cec“.

Silvie mica - Sylvia curruca – Lesser Whitethroat 
Pasare destul de comuna in tufarisuri dese, in gardurile vii din gradini, in crangurile tinere, etc. de la campie la munte. Asemanatoare cu silvia de camp, dar este putin mai mica, cu coada mai scurta, partea superioara a corpului mai gri, cap gri la ambele sexe, aripi maro-cenusii (nu roscate), tectrice auriculare intunecate, picioare gri (nu galbui). Partea ventrala alba, nuantata cu ocru pe flancuri. Iris gri, picioare gri inchis. Sta bine ascunsa. Strigat scurt, ca un plescait de limba: „tac-tac“. Numeroase pasari trec prin SE Europei (spre Asia Mica) in migratie, aici avand si un alt strigat, aspru si certaret, ca de pitigoi albastru: „cei-di-di-di“. Cantecul este format din doua parti: un ciripit scurt si inabusit, apoi o succesiune sonora de sunete clare, identice: „ru-tu-tu-tu-tu“. Masculii canta din interiorul desisurilor. Este mai putin sperioasa decat alte silvii.

Silvie porumbaca - Sylvia nisoria – Barred Warbler
Cuibareste relativ rar in regiuni deschise cu tufarisuri, cu copaci izolati sau in luminisuri cu tufisuri; adesea in aceleasi terenuri ca sfrancicul rosiatic. Ad. are dedesubt striuri fine, transversale si ochi galben deschis, dungile nu sunt intotdeauna usor de vazut in teren. Doua dungi albicioase peste aripa, coada destul de lunga. Juv. au ochi intunecati si striatiuni doar pe subcodale, astfel sunt asemanatori cu silvia de zavoi, dar au dungi albicioase pe aripi. Sta in desisuri, dar canta, de obicei, de pe un suport inalt. Cand se indeparteaza in zbor se aseamana cu sfranciocul rosiatic datorita aceluiasi tip de habitat, dimensiunilor corpului si modului de zbor. Glas aspru: „tcerr, trrr-tt-t“, incetinit spre final, destul de asemanator cu cel al unei vrabii de casa suparata. Cantec sonor, clar, melodios, format din fraze scurte; este intercalat si un sunet aspru. Poate fi confundat cu o varianta mai elaborata a cantecului silviei de campie. Poate fi vazuta adesea cantand in zbor, zbor asemanator cu cel al silviei de campie.

Soim calator - Falco peregrinus – Peregrine 
Specie larg raspandita, aflata insa in drastic diminuare. Cuibareste mai ales pe versanti stancosi. Se hraneste cu pasari de marime medie pe care le prinde din zbor. Dintre diversele metode folosite, cea mai impresionanta este picajul pe diagonala, cu aripile atranse, de la o inaltimede cateva sute de metri, cand depaseste viteza de 100 de km/ora. Loveste prada cu picioarele, infingandu-si ghearele in ea. Zborul normal cu batai de aripi rapide si de mica amplitudine, cu viteza moderata. Este vizibil mai mic decat soimul de tundra si soimul dunarean; silueta sa da impresia de soliditate, cu coada destul de scirta si aripi late la baza si foarte ingustate la varf. Femela pronuntat mai mare si mai masiva decat mascului. Masculul ad. este caracteristic: ventral alb cu negru, partea dorsala gri – albastruie inschisa, piept alb stralucitor. Juv. Deasupra maro ca soimul sudic si cel dunarean, dar are o “mustata” evidenta si crestet mai inchis. Strigat de alarma aspru: “chee-chee-chee” sau “rec-rec-rec” (asemanator putin cu macaitul ratei). Destul de galagios la cuib. In parada nuptiala mascului: “piuc-piuc-piuc”.

Soim dunarean - Falco cherrug – Saker 
Populeaza mai ales tinuturi de stepa. Se hraneste in principal cu popandai dar si cu pasari. Adultul poate fi, de obicei, identificat prin culoarea partii superioare a corpului aproape ca cea a vanturelului rosu femela, capul/crestetul de culoare deschisa , „mustata“ slab marcata, rectricele mediane nedungate. Totusi, unele exemplare sunt ca soimul sudic (Falco biarmicus), gri-maronii si dungate deasupra, inclusiv pe mijlocul cozii. Penele de pe flancurile corpului sunt striate longitudinal. Juv. cu spate maro mai inchis, ventral cu pete mari; este foarte asemanator cu soimul sudic juv. (ambii au centrul cozii nedungat). In zbor activ pare considerabil mai mare si mai greu decat soimul calator, dar nu se lanseaza in picaje ca acesta. Vocea aspra, ragusita: „cheec-cheec-cheec“, „giac-giac“ si „i-iac“. Pasarile la cuib au si alte glasuri.

Starc de noapte - Nycticorax nycticorax – Night Heron
Intilnit in S si centrul Europei, in regiuni cu mlastini si balti de apa dulce sau sarata. Cuibareste in copaci in colonii cu alti starci. Adultul se distinge printr-un corp robust si penajul colorat in negru, gri si alb;gat si picioare relativ scurte. In zbor se etaleaza culoarea deschisa a aripilor.Juv.difera mult de adulti, fiind maro cu numeroase pete cafenii deschise. Deseori isi petrece ziua ascuns in copaci sau tufisuri. Uneori poate fi vazut in cautare de hrana in timpul zilei, dar cel mai adesea dimineata si in amurg. In zbor gatul strans nu se distinge din cauza penajului bogat; picioarele depasesc cu putin varful cozii. Strigat aspru, „cuac“, se aude mai ales seara.


Starc galben - Ardeola ralloides – Squacco Heron 
Raspandit local in SE Europei in regiuni mlastinoase, delte, lagune si balti unde cuibareste in tufisuri sau copaci, de obicei impreuna cu alti starci, in colonii. Caracteristice sunt: corpul si capul ocru pal care contrasteaza cu aripile si coada de un alb ca zapada. In teren, atunci cand pasarea sta pe loc pare maronie, dar cand se ridica in zbor devine aproape complet alba. Se deosebeste de starcul de cireada si prin culoarea ciocului (in perioada de cuibarit verde-galbui cu albastru si cu varful negru, in restul anului verzui). Isi petrece ziua deseori in copaci sau tufisuri. Isi cauta hrana mai ales in amurg. In afara cuibaritului este predominant solitar. Zbor lent, clatinat. Strigat strident si aspru „carr“, asemanator cu al ratei mari. Care se aude in colonie. In rest este tacut.

Starc mic - Ixobrychus minutus – Little Bittern
Pasare sfioasa in ge-neral greu de obsevat. Populeaza locuri cu vegetatie densa in regiunile mlastinoase, de preferinta stufarisuri, unde cuibareste in perechi izolate. Usor de identificat prin marime si culoare. In zbor contrastul dintre petele pale de pe aripi, aripile si spatele intunecate sunt caracteristice. La mascul contrastul este mai puternic decat la femela: spate negru si pete alb-galbui pe aripi; femela este maro cu dungi pe spate, cu piept mai striat, petele de pe aripi mai spalacite. Juv. este patat cu maro si ocru; pata pe aripa prezenta. Uneori sta in stuf nemiscat, ca paralizat. Evita pericolul mai degraba alergand decat zburand. Zbor caracteristic: batai de aripi rapide cu planari ample. Rareori se ridica pe distante scurte pe deasupra sufarisului. Strigatul de imperechere este un fel de geamat/grohait inabusit, „oor“ ritmic, repetat la fiecare doua sau trei secunde, in serii foarte lungi. Mai are un strigat nazal, agitat si puternic „chechecheche“.

Sturz cantator - Turdus philomelos – Song Thrush
Traieste in paduri, tufisuri inalte, parcuri, gradini. Mai putin gregar decat sturzul viilor. Partea dorsala de un maro uniform, cea inferioara cu pete mici, iar partea inferioara a aripii maro-galbui deschis. Fara spranceana alba evidenta. Strigat scurt, ascutit „tit“. Strigat de alarma persistent si ascutit: „ciuc-ciuc-ciuc-cirrr-cirrr-cirr“. Cantec puternic, cu note melodioase alternate cu note ascutite, puternice. Multe elemente sunt repetate de 2-4 ori, intr-un ritm lent, tipic. In general, cantecul apare sacadat: „cui-cui, piu-piu-piu, ciuiu-i, ciuiu-i“. Canta intens inainte de rasaritul soarelui.

Tiganus - Plegadis falcinellus – Glossy Ibis
Intalnit in regiuni mlastinoase, lacuri, balti etc. Cuibareste in SE Europei in colonii, de obicei in stufarisuri, tufe sau in copaci. Juv. pot hoinari toamna departe de ariile de cuibarit.Caracteristice pe teren sunt: ciocul lung si curbat si (de la distanta) penajul uniform negricios. Mai de aproape se pot observa:culoarea maro-rosiatica de pe cap si corp, o pata cu irizatii verzi pe aripa si baza alba ingusta a ciocului. In penaj de iarna capul si gatul sunt de culoare neagra-maroniu, stropite cu mici pete albe. Juv. se aseamana cu ad. in penaj de iarna, insa are mai putine puncte albe, iar spatele si partea superioara a aripii sunt mai mate si mai maronii. Zboara in stoluri in siruri lungi, cu batai de aripi relativ rapide combinate cu scurte faze de planare, asemanatoare cu ale cormoranului mic (de la distanta sunt posibile confuzii). In zbor gatul este tinut intins. Strigate dure, puternice, de diverse tipuri.

Uliu cu picioare scurte - Accipiter brevipes – Levant Sparrowhawk 
Întâlnit în paduri mici si relativ rare din regiunile aride, deschise din SE Europei. Se hraneste în principal cu sopârle (are degete scurte si groase), lacuste etc. Migreaza în stoluri (10-30 pasari, uneori mai multi). Foarte asemanator cu uliul pasarar. Totusi, masculul are vârfurile aripilor întunecate, contrastând cu culoarea alba a restului aripii (dedesubt);supraalarele de un gri-albastru mai deschis; la fel obrajii (nu ruginii ca la pasarar). Femela este si ea deschisa la culoare dedesubt, cu vârfurile aripilor cenusii; nu are sprânceana alba. Ambele sexe (ad.) au ochi rosu-brun.Juv. identificat prin petele mari în siruri longitudinale de pe piept; iris maro. Silueta apare cu o coada usor mai scurta. Aripi mai lungi si mai ascutite, prin urmare evident mai asemanator cu soimii. Strigat ascutit: „chi-vic“sau „ghi-ghic“, foarte diferit de cel al uliului pasarar.

Vanturel de seara - Falco vespertinus – Red-footed Falcon
Specie destul de comuna in SE Europei in stepe si terenuri deschise, cultivate, cu palcuri de copaci. Cuibareste colonial, de obicei in cuiburi de cioara de semanatura. Se aseamana cu vanturelul rosu in comportament, dar are aripile proportional mai lungi si coada mai scurta, fiind astfel foarte asemanator cu soimul randunelelor; are insa coada mai putin lunga decat acesta din urma. Adesea sta pe firele electrice. Este capabil sa zboare pe loc. Prinde insecte zburatoare ca soimul randunelelor, adesea in amurg, vanand in stoluri mici. Masculul este gri ca ardezia cu remigele mai deschise, cu „pantaloni“ si subcodale rosii-ruginii. Femela este dungata cu gri pe spate, dedesubt este crem cu striatiuni fine ruginii; capul ruginiu deschis cu o portiune inchisa, contrastanta in jurul ochiului. La adulti, baza ciocului si picioarele sunt rosii-portocalii. Pasarile care migreaza tarziu in luna mai sunt de obicei in primul lor an de viata; unii au naparlit deja trecand la penajul adult (masculii gri ca ardezia, dungati ca si cucul pe partea inferioara a aripii si cu picioare galbene), altii inca nu (masculii patati pe cap ca juv., cu abdomen gri cu pete galben-ruginii). Juv. au spate maro inchis si partea inferioara a corpului vargata (ca soimul de iarna), dar pe cap au acelasi tipar ca femela adult. Glas: „chichichi…“ si „tri-tri-tri“ strident, mai ascutit decat cel al vanturelului rosu.

Vanturel mic - Falco naumanni – Lesser Kestrel
Specie destul de comuna in Spania, rara in restul Europei. Traieste in regiuni de campie. Cuibareste colonial pe stanci si cladiri. Se hraneste in principal cu insecte pe care le prinde din zbor. De obicei vaneaza in stoluri. Zboara pe loc mai rar. Gregar. Foarte asemanator cu vanturelul rosu, dar mai mic, mai fragil; varful cozii putin ascutit; din cand in cand, are batai de aripi mai rapide (ca la drepnea). Masculul adult este lipsit de pete pe spate si aripi; supraalarele mari gri-albastre (intre remigele maro inchise si subalarele mici maro-rosiatice); fara "mustata". In zbor, partea de dedesubt a aripilor aproape alba, cu varfurile intunecate. Subalarele pot prezenta mici pete de culoare inchisa; banda terminala a cozii in unghi (ambele sexe). Femela are mai mult gri pe supracodale decat femela de vanturel rosu, iar aripile sunt mai albicioase (totusi ceva mai impestritate decat ale masculului). La locul de cuibarire foarte zgomotos. Scoate sunete mai variate decat ale vanturelului rosu (dar adesea mai rapide): „chichichichi…“; de asemenea un glas specific propriu, constand din trei silabe, de o tonalitate aspra, stridenta: „ti-ti-ti“.

sursa: BirdLife International , Societatea Ornitologica Romana.