marți, 10 noiembrie 2009
luni, 9 noiembrie 2009
Alicele si teoria grupajului
Teoria grupajului
Incercam sa ne ocupam un pic de notiunile de baza asupra grupajului si eficacitatii in tinta (vanat) a alicelor. Nu ne vom ocupa de munitiile pentru talere.
Alicele sunt produse dintr-un aliaj de plumb si antimoniu (care confera duritate), in procente diferite de la 0,5% la 3% antimoniu. Cu cat procentul de antimoniu este mai mare cu atat alica este mai dura, isi pastreaza mai bine forma dar este mai usoara. In general, densitatea medie a aliajelor folosite este de 11 g/cm3. Nu ne vom ocupa de alicele produse din alte materiale (otel, tungsten, bismut, etc).
Trebuie retinut ca numerotarea/codificarea dimensiunii alicelor variaza de la tara la tara iar un anumit numar din codare poate sa nu corespunda la o fractiune rotunda, in mm, a diametrului alicei. In Italia, de exemplu, se foloseste mai des urmatoarea numerotare (2/0, se va citi 00, etc.) care poate sa difere de alte tabele. Tabel 2
[albumimg]1169[/albumimg]
Alicele de diametru superior unei anumite valori poarta diferite denumiri, de la tara la tara (pallettoni – Italia, buck-shut – USA, posuri – RO, etc). Diametrul de la care alicele primesc alt nume difera si el de la tara la tara (Germania, Anglia > 6 mm, USA, Russia > 5 mm, RO > 5 mm, Italia are denumiri exprimate in 0, 00 s.a.m.d. incepand de la 4 mm, etc). In cele mai multe tari denumirea aceasta nu are importanta juridica pentru ca legea face distinctie numai intre proiectil unic/proiectil multiplu. In alte tari, cum e si RO, denumirea si diametrul au importanta legala pentru ca sunt interzise alicele peste un anumit diametru la vanatoare (5 mm in RO).
Alicele vor fi trase din tevi cilindrice sau din tevi conformate cu modele particulare ale variatiei diametrului interior de-a lungul lungimii in sensul cresterii acestuia in portiunea initiala sau mijlocie si diminuare in portiunea terminala. Aceasta diminuare in diametru la nivelul ultimilor centimetri inainte de gura tevii se numeste shock.
Alicele care ies dintr-o teava cilindrica tind sa se raspandeasca radiar pentru ca rezistenta la inaintare opusa de aer este mai mare asupra straturilor periferice de alice decat asupra celor centrale. Si bura poate avea viteza initiala mai mare decat a alicelor, impingand mai puternic straturile centrale imediat dupa iesirea din teava. Functia shock-ului este de a evita aceste inconveniente.
In teava, alicele din stratul extern sunt comprimate si incetinite prin frecarea mai mare, astfel incat grupul central, care pastreaza viteze mai mari, le depaseste. In urma contactului cu portiunea ingustata a tevii, alicele din stratul extern vor fi impinse spre axul tevii compensand tendinta lor de a se raspandi, numai alicele foarte deformate de contactul cu teava se vor dispersa. Bura franeaza rapid la contactul cu shock-ul si ramane in urma. Rezultatul prezentei shock-ului este o alungire a snopului de alice si, cel mai important, un numar mai mare de alice va ‘calatori’ aliniat cu axul tevii. In acest mod, dispersia snopului datorata frecarii cu aerul va incepe un pic mai tarziu, atunci cand curentul de aer reuseste sa ‘sparga’ snopul – punctul de deschidere al snopului. Efectul shock-ului asupra vitezei initiale este insignifiant. Scopul shock-ului nu este acela de a concentra la maxim grupajul ci acela de a avea, la distanta optima de tragere, un grupaj de un diametru suficient pentru a garanta ca tinta va fi nimerita fara mari dificultati dar si o concentrare suficienta pentru ca tinta sa primeasca un numar suficient de alice pentru a o ucide.
Fiecare alica in parte are o viteza si o directie proprie prin efectele diverse asupra lor ale deformarii in teava, la nivelul shock-ului sau prin interactiunea dintre ele in teava si inafara acesteia, deformari care duc la deplasarea centrului de greutate al alicei. Shock-ul alungeste snopul si, prin aceasta, da mai putine sanse alicelor intarziate dar de forma mai buna sa le ajunga din urma pe cele initiale, mai deformate, scazand astfel posibilitatea unor noi interactiuni intre alice soldate cu parasirea snopului a mai multor elemente. Se considera ca cel putin 10-15% din alice sunt puternic deformate si, cel putin 1/3 din alice sufera o oarecare deformare in cazul alicelor de 2 mm, aceste procente crescand foarte mult odata cu cresterea diametrului alicelor (mai putine alice in incarcatura, un procent mai mare in contact cu teava), astfel incat la dimesiuni mai mari de 4 mm procentul de alice cu deformari sare la 65%, iar la 7 mm la peste 75%.
Alicele nu merg spre tinta pe o traiectorie rectilinie ci, asa ca orice proiectil, cu deviatii spiraliforme de jur imprejurul traiectoriei. Daca se face un experiment tragand un foc intr-o serie de doua tinte aliniate, plasate la 20 m respectiv 40 m, prima tinta avand o jumatate impenetrabila (oricare jumatate, in plan orizontal, vertical sau oblic, jumatate ce va retine alicele situate in portiunea respectiva a snopului) se observa ca a doua tinta, cea situata la 40 m, va fi acoperita in totalitate de alice, alice care la 20 m se gaseau doar intr-o jumatate a snopului. In acest mod se demonstreaza cel mai bine raspandirea alicelor.
Dimensiunile grupajului alicelor se masoara intr-o tinta fixata la o distanta data, tinta clasica avand 100/100 cm, cu doua cercuri concetrice de 37,5 cm si 75 cm, tinta fiind impartita in 4 sectoare de doua linii drepte, una verticala, una orizontala. Exceptand alicele cu traiectorii particulare, forma grupajului este aproape rotunda iar distributia alicelor in interiorul acestui cerc este imprevizibila dar, este evident ca un grupaj bun inseamna o concentrare a alicelor in centru si nu pe margini. O tinta cu suprafata de 90 cm2, (9/10 cm=turturica, de ex.) va fi lovita de numeroase alice daca este in centrul snopului si de mult mai putine daca este la periferie. Avand in vedere faptul ca un animal trebuie lovit de un numar cat mai mare de alice, grupajul alicelor trebuie sa fie cat mai uniform astfel incat animalul, oriunde s-ar afla in interiorul cercului grupajului, sa fie lovit de un numar egal de alice. Se are in vedere faptul ca piesa este rareori lovita de centrul snopului. La distante mici se obtine un grupaj strans dar foarte concentrat. Pe masura cresterii distantei, diametrul grupajului creste iar densitatea alicelor scade pana cand, la distanta optima de tir pentru o anumita incarcatura, se obtine distributia cea mai buna. Crescand in continuare distanta, grupajul continua sa se largeasca dar si densitatea alicelor scade, mai ales la periferia grupajului, restrangandu-se progresiv spre centrul grupajului zona cu o densitate suficienta de alice.
Viteza initiala a alicelor, adoptata in cele mai multe studii de balistica, este, prin conventie, de 360 m/s. Avand in vedere ca diferente de ordinul a 20-30 m/s in plus sau in minus la gura tevii devin 5-6 m/s la distanta de tir, aceasta valoare este mai mult decat potrivita. Viteze superioare se obtin cu cresteri importante de presiune, cu dispersie mult mai accentuata a grupajului, fara a avea, in practica, vreun efect benefic. Viteze inferioare cresc concentratia snopului dar scad mult penetratia alicelor. Daca a arma da grupaje bune numai cu incarcaturi usoare atunci nu este o arma buna. In primii metri de la gura tevii nu se poate determina viteza unei singure alice pentru ca snopul de alice se comporta ca un proiectil unic. Fiecare alica tinde a avea o traiectorie proprie numai dupa ce intampina rezistenta aerului si pierde influenta din partea celorlalte alice. Distanta la care aceste evenimente survin (punctul de deschidere al snopului) depinde de viteza initiala, de diametrul si numarul alicelor, de tipul si gradul shock-ului si de deformarile suferite de alice.
Un studiu englezesc de referinta (Burrard), considera distanta minima de la care se poate aprecia viteza initiala a snopului ca fiind 3 iarzi (2,75 m). In Germania studiile de viteza iau in calcul viteza la 5 m de gura tevii, distanta de la care fiecare alica isi face calatoria pe cont propriu si, la care, majoritatea munitiilor normale dau viteze de ~360 m/s. Studiile rusesti iau in calcul viteza la 10 m de gura tevii, avand in vedere ca pana la aceasta distanta pierderea de viteza este cea mai importanta si numai ce ramane de aici incolo conteaza. Viteza la gura tevii poate varia intre 385-395 m/s. Alicele, avand o forma sferica, nu sunt foarte bine adaptate la ‘zborul supersonic’, de aceea frecarea cu aerul la viteze de peste 330 m/s este foarte mare si incetineste alicele rapid, astfel incat la ~10 m de la gura tevii alicele devin subsonice, frecarea cu aerul se micsoreaza mult si alicele intra intr-un regim relativ constant de incetinire.
Iata pierderea de viteza a alicelor la diferite distante, functie de diametrul alicelor, considerand ca la 5 m au avut 360 m/s.
Tabel 5 [albumimg]1166[/albumimg]
Timpul – in secunde – de parcurgere a diferite distante (viteza la 5 m=360 m/s)
Tabel 6 [albumimg]1165[/albumimg]
Curbura traiectoriei snopului de alice poate sa fie nebagata in seama pentru ca este amplu compensata de diametrul snopului astfel incat nu necesita corectii la ochire.
O alica de 2,5 mm cade 1,9 cm la 20 m, 5,5 cm la 30 m si 12,3 cm la 40 m. O alica de 3,5 mm cade 1,8 cm la 20 m, 4,9 cm la 30 m si 10,3 cm la 40 m. La peste 50 m caderea este de peste 20-25 cm. In general, armele sunt tarate pentru 35 m – distanta optima de tragere – si la 10-15 deasupra centrului ideal al grupajului astfel incat sa compenseze eventuala cadere, chiar si peste distanta de 35 m.
Din punct de vedere al compozitiei procentuale a snopului, desi grupajul in tinta este un cerc, snopul are forma unui fus asimetric, cu prezenta majoritatii alicelor in portiunea frontala. Daca se impart alicele in doua parti egale ca numar se constata ca punctul de diviziune se gaseste la 1/3 de capul snopului (centrul de greutate al snopului).
Influenta temperaturii asupra cartuselor am prezentat-o cu alta ocazie.
Majora si foarte importanta poate fi influenta vantului lateral, in special daca se trage in aer (la pasari). Cu un vant lateral de 5 m/s (un vant de 0,8 m/s este cam la limita perceptiei umane, 1,5 m/s e o ‘adiere’, 5 m/s este senzatia resimtita in timpul alergarii iar 10 m/s este un vant perceptibil ca semnificativ) a alica de 2,5 mm este deviata cu 10 cm la 25 m, 20 cm la 35 m si 35 cm la 45 m. La un vant de 10 m/s deviatia creste cam de 2,5 ori si devine semnificativa pentru tir. La tirul la zbor mai trebuie tinut seama si de directia vantului fata de piesa ochita.
Incarcatura de alice pentru un calibru dat nu poate varia mult. O incarcatura mai mare duce la cresteri de presiune si la cresterea semnificativa a reculului. Incarcatura maxima pentru calibrul 12/70 este de 35-36 g, pentru 16/70 de 30-31 g iar pentru 20/70 de 26-28 g. Pentru cartusele magnum se pot atinge 46-52 g pentru 12, 32 g pentru 20. In cazul alicelor cu diametru mai mare de 4 mm se poate creste masa incarcaturii fara o crestere importanta de presiune datorita frecarilor mai mici intre alicele mai putine din incarcatura.
Bine-nteles ca majoritatea acestor consideratii sunt valabile pentru cartusele incarcate cu bure clasice. Bura de plastic cu contenitor schimba complet datele balisticii externe. Bura inconjura alicele si impiedica contactul acestora cu teava reducand frecarea si deformarea. Faptul ca bura insoteste alicele pe o distanta de ~1,5 m, cu maximul la 3 m, pentru burele intregi (fara sectiuni longitudinale pe corp), impinge cu aceasta distanta si punctul in care alicele vor incepe ‘calatoria solitara’, ca si dispersia snopului, etc.
Avand in vedere datele prezentate despre traiectoria alicelor rezulta ca dispersia acestora creste intr-o proportie mai mare decat direct proportional cu distanta si poate suferi modificari imprevizibile. Astfel, este incorect a se ‘prevedea’ forma unui grupaj la 40 m dupa datele obtinute la 20 m, de ex. Daca s-ar folosi o tinta foarte mare, de peste 2,5/2,5 m s-ar putea obtine forma aproape exacta a grupajului, interceptand si alicele cu traiectorii foarte departate de snop. In general, nu se iau in calcul decat alicele obtinute in tinta si se raporteaza la numarul de alice al cartusului. Gradul dispersiei este mai mare pentru alicele cu diametru mic pentru ca acestea incep dispersia mai aproape de gura tevii si se deformeaza mai usor decat cele mai mari. E de retinut ca dispersia unei incarcaturi de alice de 2,5 mm poate fi cu 50% mai mare decat a unei incarcaturi de alice de 3,5 mm, daca se ia in considerare intregul grupaj! Daca se ia in considerare numai partea centrala a snopului (5/6 din totalul alicelor) dispersia este doar cu 10-15% mai mare. Pentru o incarcatura de alice de 4 mm dispersia este total diferita. Cu atat mai mult cu shock-uri diferite. Este lipsit de sens sa se incerce o teorie care sa fie valabila universal. In tabelul urmator este prezentata o situatie care poate fi luata ca baza de studiu: ipoteza este un grupaj la 35 m cu 100 alice in cercul de 75 cm. Datele ulterioare arata o apreciere posibila, foarte aproximativa, a grupajului (din punct de vedere al numarului de alice in acelasi cerc de 75 cm) la diferite distante. Se observa, din acest tabel, ca pe masura cresterii distantei, grupajele obtinute din teava cu shock full tind sa se disperseze mult mai mult la distante de peste 40-45 m, ajungand ca la 60 m sa fie mai rarefiate decat grupajele obtinute dintr-o teava cilindrica. Astfel, daca o teava ‘stransa’ ofera o concentratie mare de alice la distanta optima, la distante mari poate da grupaje cu totul insuficiente! Din acest punct de vedere, contrar parerilor generale, o teava cu shock ˝ se comporta mai bine la distante de peste 50 m!
Pentru a aprecia, foarte aproximativ, dimensiunile integrale a le grupajului la diferite distante se poate consulta tabelul elaborat de M. Baker (distantele sunt in yarzi si diametrul grupajului in inchi)
Dimesiunile grupajului nu sunt corelabile cu calibrul armei! In calibrele mai mici se gasesc mai multe alice cu traiectorii anormale astfel incat grupajele obtinute cu doua arme, una in cal. 12, alta in cal. 20, cu acelasi grad al shock-ului, cu cartuse incarcate cu acelasi fel de alice, sunt aproape egale ca diametru, ceea ce difera fiind densitatea alicelor in grupaj. Repet inca o data ca toate indicatiile sunt, in mare masura, aproximative si nu reprezinta decat o baza de plecare pentru studiul personal al fiecaruia. Arme construite cu tolerante de sutimi de milimetru, fara diferente constructive la diametrul tevii sau al shock-urilor dau rezultate diferite numai prin calitatea cromajului.
O evaluare aproximativa a dimensiunilor grupajului la distanta maxima la care pot ajunge alicele este importanta pentru a evalua riscul de ranire a persoanelor aflate in vecinatatea liniei de tir.
Ceea ce inseamna ca daca se trage asupra unui animal, cu arma la un unghi apropiat de unghiul care ofera bataia maxima (intre 30 si 60 grade fata de orizontala), cu alice de 2,5 mm iar in spatele tintei, la 180 m este o persoana, exista o mare sansa de a lovi acea persoana chiar daca se afla la 40 m dreapta sau stanga fata de linia de tir. Distanta la care se mai poate trage ‘in fata’, stabilita la 200 m fata de linia de gonaci, nu este deloc intamplatoare si nu este o achizitie de data recenta, ea fiind stabilita in urma a numeroase experiente practice, unele neplacute. Aceasta fara a tine seama de shock-uri particulare sau munitii cu dispersie mare sau alice cu traiectorii particulare, mult inafara snopului. La fel, unghiul fata de care se poate trage, in prezenta altor persoane nu trebuie sa fie mai mic de 15 grade daca persoana este sub 40 m si mai mic de 25 grade daca persoana se afla la mai mult de 45 m. Asta inseamna, in practica, o tinta situata la cel putin 10 m de persoana cea mai apropiata, daca tinta si persoana se gasesc intr-un plan aflat la 40 m de tragator, aceste distante fiind minimul de siguranta acceptat. Nu este rau ca fiecare tragator sa incerce sa aprecieze cat mai bine aceste unghiuri prin exercitii la rece pentru a capata instinctiv determinarea distantei sigure de tragere. Nu trebuie uitat ca in momentele de concentrare mare creierul are tendinta de a ‘sterge’ imaginile considerate neesentiale pentru momentul respectiv, de a ingusta campul de perceptie pana la un cerc foarte mic in jurul obiectului principal astfel incat ce se gaseste dincolo de acest cerc scapa privirii. De aceea, limita de 45 grade sub care nu se mai poate trage fata de persoane alaturate, prevazuta in multe regulamente de vanatoare, este bine a fi respectata.
Lungimea grupajului nu trebuie confundata cu lungimea snopului de alice in zbor. Daca se trage asupra unei suprafete de apa, la distanta de 30-35 m, adica sub un unghi de ~15 grade fata de suprafata, e usor de apreciat vizual ca alicele vor lasa pe apa o ‘amprenta’ lunga de peste 10 m. aceasta lungime nu este lungimea snopului ci deriva dintr-un fenomen balistic normal: daca la 35 m distanta, diametrul snopului este de circa 1 m atunci vor fi alice care ating apa, alice aflate la ˝ m fata de apa si alice aflate la 1 m fata de apa; alice mai lente si alice mai rapide care pargurg traiectorii diverse si care pot lovi apa la distanta chiar de 20 m inainte de punctul vizat – primele care ating apa – si 20 m dupa punctul vizat – ultimele care ating apa. Rezultatul este o lunga dara de alice si diferenta de timp intre primele si ultimele alice care lovesc apa este de 0,2-0,3 s. Asta nu semnifica insa ca putem trage fara sa ochim bine la o piesa de vanat care se indeparteaza in linie dreapta fata de noi, pentru ca densitatea otpima de alice nu este atinsa decat pe o foarte mica din aceasta distanta, in apropierea punctului ochit.
Lungimea snopului de alice a fost subiectul a numeroase studii experimentale care, in final, au concluzionat ca nu este un element atat de important. Independent de incarcatura si shock, snopul de alice se alungeste progresiv odata cu distanta parcursa, luand forma unui ou cu baza inainte sau a unei comete. Lungimea snopului la 35 m distanta este de circa 3-3,5 m, micsorandu-se in cazul alicelor mai mari sau mai nedeformate. Alicele cele mai bune se gasesc in partea anterioara si centrala. Densitatea cea mai mare de alice (~ 55%) se gaseste cam la 1 m de alicele cele mai anterioare.
Daca se trage asupra unui iepure ce trece transversal, la distanta de 35 m, cu alice de 3,5 mm, presupunand o viteza a acestora la distanta data de ~ 225 m/s, alicele snopului au nevoie de ~ 0,130 s pentru a ajunge in tinta, cele initiale, si de ~ 0,145 s, cele din coada snopului, diferenta de 3-3,5 m dintre primele si ultimele avand nevoie de ~0,015 s pentru a fi parcursa. Admitand ca iepurele fuge cu viteza mare (45-50 km/h, ~ 15 m/s), in timpul de 0,015 s acesta va parcurge 20 cm, maxim 30 cm. Daca vanatorul a ochit bine, cu corectie eficienta si primele alice ating capul iepurelui, alicele din centrul snopului, aflat la 1 m de primele, vor lovi iepurele dupa ce acesta a parcurs cam 10 cm, adica in plin! Acelasi calcul facut pentru fazan, care zboara cu 20-25 m/s duce la obtinerea a 15-20 cm fata de cei 10 in cazul iepurelui – adica miezul snopului il va lovi in coada! Trageti voi concluzia asupra importantei preciziei tirului si aprecierii corectiei la tintele mici si rapide!
In ceea ce priveste tentativele de producere de cartuse cu doua feluri de alice amestecate, ‘bune la toate’, in practica se obtine un cartus ‘bun la nimic’. In cazul amestecului alicelor de 2,5 cu cele de 4 mm, de ex., in proportii egale ca masa, dupa 10 m de la gura tevii se obtin doua snopuri de alice total separate, iar la 35 m, distanta intre acestea este de ~ 1,5 m. Niciunul dintre snopuri nu contine suficiente alice pentru a asigura un grupaj eficient pe tinta.
Verificarea grupajului se face dupa o metoda adoptata initial in Germania, in prima jumatate a secolului trecut, si priveste atat tevile cat si cartusele. Tinta oficiala pentru cartuse de vanatoare este cea din figura. In plus fata de tinta prezentata anterior, aceasta are coroana externa impartita in 12 sectoare. In acest fel, fiecare sector are suprafata de 276,125 cm2. Aceasta impartire a fost aleasa pentru ca doua sectoare alaturate corespund suprafetei maxime a unui iepure, in timp ce o turturica corespunde la 1/3 de sector iar un fazan la 2/3 de sector. Proba se face tragand o serie de 5 cartuse identice, de la distanta de 35 m. Daca unul din cartuse da un grupaj diferit cu mai mult de 25% fata de celelate, vina se atribuie unei anomalii a cartusului sau greselii de tir si se reia proba cu o noua serie de 5 cartuse. Daca mai mult de un cartus intr-o serie sau in mai multe serii la rand un cartus da valori diferite ale numarului de alice in tinta cu peste 25%, seria de cartuse este considerata prea inconstanta pentru a fi folosita in practica. Pentru fiecare din cele 5 tinte se numara alicele din fiecare sector si se evalueaza acoperirea astfel incat sa ajunga intr-o tinta data numarul minim de alice considerat letal:
- cel putin 12 alice de 2,5 mm in orice sector (adica 4 alice in 1/3 sector coerespunzator unei turturele)
- cel putin 6 alice de 3 mm in orice sector (adica 4 alice in 2/3 sector corespunzator unui fazan)
- cel putin 6 alice de 3,5 mm in doua sectoare alaturate, oricare ar fi acestea, corespunzator suprafetei unui iepure.
Grupajul va fi cu atat mai bun cu cat numarul de sectoare acoperite corespunzator va fi mai mare si cu cat numarul de alice/sector va fi mai mare. In prezenta unui numar mare de alice in sectoarele centrale cu cele periferice mai rarefiate nu se va trage concluzia ca arma sau cartusele sunt proaste ci doar ca, in combinatia folosita, este mai eficienta la distante mai mari. Repetand proba la 40, 45 m se obtin concluziile finale.
Corectia la ochire. Cand se trage asupra unei tinte in miscare nu se ocheste centrul tintei ci un punct imaginar situat in fata acesteia. Alicele au nevoie de un timp determinat pentru a ajunge la tinta, timp in care tinta parcurge si ea o distanta. Teoria si calculul corectiei de ochire poate umple carti intregi. Practica este cea determinanta si aprecierea corecta a punctului de ochire se face dupa multe cartuse trase. Amintesc doar ca un fazan in zbor transversal, la 35 m distanta, parcurge 2-2,5 m pana la intalnirea cu alicele iar un iepure in fuga 1,5-2 m. In teorie trebuie tinut seama si de timpul de intarziere la aprindere al incarcaturii (timpul de reactie al vanatorului + timpul de percutie + timp de aprindere) care variaza cu arma si munitia si nu poate fi apreciat corect decat dupa o oarecare experienta. In practica, timpul acesta este compensat prin continuarea miscarii armei de-a lungul traiectoriei alese, in timpul executarii focului. Este mai usor in practica sa apreciem corectia necesara in ‘lungimi’ de animal si nu in metri. La exemplele de mai sus se obtin ‘4 fazani’ sau ‘1,5-2 iepuri’. In situatia in care tinta se deplaseaza oblic, calculul devine si mai complicat. In practica se reduce corectia proportional cu unghiul fata de transversala la vanator. Cu cat acest unghi este mai mare (adica tinta se deplaseaza pe o linie cat mai aproape de linia ce uneste vanatorul cu tinta) reducerea corectiei va fi mai mare, ceea ce inseamna o corectie mai mica. Si in acest caz se poate pastra aprecierea corectiei in ‘lungimi de animal’ pentru ca lungimea relativa a piesei vazute este mai mica decat atunci cand este privita transversal. (tot 1,5-2 iepuri in fata, dar iepuri masurati pe latime nu pe lungime!)
In ceea ce priveste energia unei incarcaturi de alice se considera ca un cartus de cal. 12 are la 5 m de gura tevii, un ‘proiectil’ cu o suprafata de impact de 6-10 cm diametru cu o energie de ~ 2000 J, ceea ce explica efectul fulminant al unei incarcaturi de alice la distanta mica, chiar si asupra animalelor mari. Incarcatura conserva energii mari chiar la 20 m. La aceasta distanta, un iepure lovit in plin receptioneaza un numar de alice a caror energie insumata atinge 300 J, adica energia unui proiectil de pistol de 9 mm, la aceeasi distanta!
Penetrarea alicelor in tinta difera in functie de diametrul alicelor, de viteza initiala si de distanta pana la tinta (viteza terminala a alicelor) ca si de gradul de deformare si natura tintei. In blocuri de gelatina balistica, penetrarea constatata experimental, la 35 m, pentru alice de 2,5 mm a fost de ~50 mm, pentru 3 mm de ~ 60 mm iar pentru 3,5 mm de ~ 80 mm.
Se observa ca si la 50 m, o alica de 2,5 mm are suficienta forta de penetrare pentru a dobora o turturica. Problema este ca, la aceasta distanta snopul este atat de rarefiat incat probabilitatea ca un numar suficient de alice sa intalneasca tinta este prea mica. In practica, de cele mai multe ori (cu exceptia loviturilor norocoase), piesa va scapa neatinsa sau ranita.
In practica alegerii diametrului alicii potrivite pentru o anumita specie de vanat trebuie indeplinite ambele criterii: si cel de forta de penetrare si cel de acoperire a tintei cu un numar suficient de alice. Nu trebuie sa ne bazam numai pe penetrare (pentru ca animalul risca sa treca prin snopul de alice in cazul folosirii unor alice prea mari, deci rare sau sa fie ranit doar de una-doua alice insuficient pentru a-i provoca moartea) sau numai pe acoperire (pentru ca animalul va suferi rani minore, doar la nivelul pielii, daca este lovit de un numar mare de alice dar de diametru prea mic). In practica, aceasta ultima situatie este de preferat pentru ca s-a observat atat pe teren cat si experimental ca un numar mare de alice care stimuleaza simultan receptorii pentru durere cutanati pot provoca un soc nervos care duce la moartea animalului (fenomen care nu se intampla daca animalul este anesteziat in prealabil, adica nu mai percepe durerea) sau la imobilizarea acestuia pentru o durata de timp variabila (cazurile asa zisei vulpe istete care se preface moarta si pleaca dupa cateva minute se explica tocmai prin acest mecanism). Totusi, aceste multe alice mici trebuie sa mai aiba suficienta energie pentru a provoca socul. Teoretic, o alica de 8 mm mai are suficienta energie pentru a dobora o vulpe la peste 100 m, dar probabilitatea ca vulpea aflata la aceasta distanta sa intalneasca una din cele 12 alice de acest diametru ale unui cartus cal. 12 este infima. De ex., pentru o turturica, s-a calculat ca aceasta trebuie lovita de cel putin 4 alice, cu energia minima de 1,1-1,5 J pentru a fi doborata. La 100 m, o alica de 2,5 mm mai are aceasta energie dar probabilitatea ca 4 alice sa intalneasca tinta este infima.
Dupa Journee, distanta maxima la care se poate trage asupra unui animal cu o buna siguranta de a-l nimeri si ucide, nu numai a-l ran
Incercam sa ne ocupam un pic de notiunile de baza asupra grupajului si eficacitatii in tinta (vanat) a alicelor. Nu ne vom ocupa de munitiile pentru talere.
Alicele sunt produse dintr-un aliaj de plumb si antimoniu (care confera duritate), in procente diferite de la 0,5% la 3% antimoniu. Cu cat procentul de antimoniu este mai mare cu atat alica este mai dura, isi pastreaza mai bine forma dar este mai usoara. In general, densitatea medie a aliajelor folosite este de 11 g/cm3. Nu ne vom ocupa de alicele produse din alte materiale (otel, tungsten, bismut, etc).
Trebuie retinut ca numerotarea/codificarea dimensiunii alicelor variaza de la tara la tara iar un anumit numar din codare poate sa nu corespunda la o fractiune rotunda, in mm, a diametrului alicei. In Italia, de exemplu, se foloseste mai des urmatoarea numerotare (2/0, se va citi 00, etc.) care poate sa difere de alte tabele. Tabel 2
[albumimg]1169[/albumimg]
Alicele de diametru superior unei anumite valori poarta diferite denumiri, de la tara la tara (pallettoni – Italia, buck-shut – USA, posuri – RO, etc). Diametrul de la care alicele primesc alt nume difera si el de la tara la tara (Germania, Anglia > 6 mm, USA, Russia > 5 mm, RO > 5 mm, Italia are denumiri exprimate in 0, 00 s.a.m.d. incepand de la 4 mm, etc). In cele mai multe tari denumirea aceasta nu are importanta juridica pentru ca legea face distinctie numai intre proiectil unic/proiectil multiplu. In alte tari, cum e si RO, denumirea si diametrul au importanta legala pentru ca sunt interzise alicele peste un anumit diametru la vanatoare (5 mm in RO).
Alicele vor fi trase din tevi cilindrice sau din tevi conformate cu modele particulare ale variatiei diametrului interior de-a lungul lungimii in sensul cresterii acestuia in portiunea initiala sau mijlocie si diminuare in portiunea terminala. Aceasta diminuare in diametru la nivelul ultimilor centimetri inainte de gura tevii se numeste shock.
Alicele care ies dintr-o teava cilindrica tind sa se raspandeasca radiar pentru ca rezistenta la inaintare opusa de aer este mai mare asupra straturilor periferice de alice decat asupra celor centrale. Si bura poate avea viteza initiala mai mare decat a alicelor, impingand mai puternic straturile centrale imediat dupa iesirea din teava. Functia shock-ului este de a evita aceste inconveniente.
In teava, alicele din stratul extern sunt comprimate si incetinite prin frecarea mai mare, astfel incat grupul central, care pastreaza viteze mai mari, le depaseste. In urma contactului cu portiunea ingustata a tevii, alicele din stratul extern vor fi impinse spre axul tevii compensand tendinta lor de a se raspandi, numai alicele foarte deformate de contactul cu teava se vor dispersa. Bura franeaza rapid la contactul cu shock-ul si ramane in urma. Rezultatul prezentei shock-ului este o alungire a snopului de alice si, cel mai important, un numar mai mare de alice va ‘calatori’ aliniat cu axul tevii. In acest mod, dispersia snopului datorata frecarii cu aerul va incepe un pic mai tarziu, atunci cand curentul de aer reuseste sa ‘sparga’ snopul – punctul de deschidere al snopului. Efectul shock-ului asupra vitezei initiale este insignifiant. Scopul shock-ului nu este acela de a concentra la maxim grupajul ci acela de a avea, la distanta optima de tragere, un grupaj de un diametru suficient pentru a garanta ca tinta va fi nimerita fara mari dificultati dar si o concentrare suficienta pentru ca tinta sa primeasca un numar suficient de alice pentru a o ucide.
Fiecare alica in parte are o viteza si o directie proprie prin efectele diverse asupra lor ale deformarii in teava, la nivelul shock-ului sau prin interactiunea dintre ele in teava si inafara acesteia, deformari care duc la deplasarea centrului de greutate al alicei. Shock-ul alungeste snopul si, prin aceasta, da mai putine sanse alicelor intarziate dar de forma mai buna sa le ajunga din urma pe cele initiale, mai deformate, scazand astfel posibilitatea unor noi interactiuni intre alice soldate cu parasirea snopului a mai multor elemente. Se considera ca cel putin 10-15% din alice sunt puternic deformate si, cel putin 1/3 din alice sufera o oarecare deformare in cazul alicelor de 2 mm, aceste procente crescand foarte mult odata cu cresterea diametrului alicelor (mai putine alice in incarcatura, un procent mai mare in contact cu teava), astfel incat la dimesiuni mai mari de 4 mm procentul de alice cu deformari sare la 65%, iar la 7 mm la peste 75%.
Alicele nu merg spre tinta pe o traiectorie rectilinie ci, asa ca orice proiectil, cu deviatii spiraliforme de jur imprejurul traiectoriei. Daca se face un experiment tragand un foc intr-o serie de doua tinte aliniate, plasate la 20 m respectiv 40 m, prima tinta avand o jumatate impenetrabila (oricare jumatate, in plan orizontal, vertical sau oblic, jumatate ce va retine alicele situate in portiunea respectiva a snopului) se observa ca a doua tinta, cea situata la 40 m, va fi acoperita in totalitate de alice, alice care la 20 m se gaseau doar intr-o jumatate a snopului. In acest mod se demonstreaza cel mai bine raspandirea alicelor.
Dimensiunile grupajului alicelor se masoara intr-o tinta fixata la o distanta data, tinta clasica avand 100/100 cm, cu doua cercuri concetrice de 37,5 cm si 75 cm, tinta fiind impartita in 4 sectoare de doua linii drepte, una verticala, una orizontala. Exceptand alicele cu traiectorii particulare, forma grupajului este aproape rotunda iar distributia alicelor in interiorul acestui cerc este imprevizibila dar, este evident ca un grupaj bun inseamna o concentrare a alicelor in centru si nu pe margini. O tinta cu suprafata de 90 cm2, (9/10 cm=turturica, de ex.) va fi lovita de numeroase alice daca este in centrul snopului si de mult mai putine daca este la periferie. Avand in vedere faptul ca un animal trebuie lovit de un numar cat mai mare de alice, grupajul alicelor trebuie sa fie cat mai uniform astfel incat animalul, oriunde s-ar afla in interiorul cercului grupajului, sa fie lovit de un numar egal de alice. Se are in vedere faptul ca piesa este rareori lovita de centrul snopului. La distante mici se obtine un grupaj strans dar foarte concentrat. Pe masura cresterii distantei, diametrul grupajului creste iar densitatea alicelor scade pana cand, la distanta optima de tir pentru o anumita incarcatura, se obtine distributia cea mai buna. Crescand in continuare distanta, grupajul continua sa se largeasca dar si densitatea alicelor scade, mai ales la periferia grupajului, restrangandu-se progresiv spre centrul grupajului zona cu o densitate suficienta de alice.
Viteza initiala a alicelor, adoptata in cele mai multe studii de balistica, este, prin conventie, de 360 m/s. Avand in vedere ca diferente de ordinul a 20-30 m/s in plus sau in minus la gura tevii devin 5-6 m/s la distanta de tir, aceasta valoare este mai mult decat potrivita. Viteze superioare se obtin cu cresteri importante de presiune, cu dispersie mult mai accentuata a grupajului, fara a avea, in practica, vreun efect benefic. Viteze inferioare cresc concentratia snopului dar scad mult penetratia alicelor. Daca a arma da grupaje bune numai cu incarcaturi usoare atunci nu este o arma buna. In primii metri de la gura tevii nu se poate determina viteza unei singure alice pentru ca snopul de alice se comporta ca un proiectil unic. Fiecare alica tinde a avea o traiectorie proprie numai dupa ce intampina rezistenta aerului si pierde influenta din partea celorlalte alice. Distanta la care aceste evenimente survin (punctul de deschidere al snopului) depinde de viteza initiala, de diametrul si numarul alicelor, de tipul si gradul shock-ului si de deformarile suferite de alice.
Un studiu englezesc de referinta (Burrard), considera distanta minima de la care se poate aprecia viteza initiala a snopului ca fiind 3 iarzi (2,75 m). In Germania studiile de viteza iau in calcul viteza la 5 m de gura tevii, distanta de la care fiecare alica isi face calatoria pe cont propriu si, la care, majoritatea munitiilor normale dau viteze de ~360 m/s. Studiile rusesti iau in calcul viteza la 10 m de gura tevii, avand in vedere ca pana la aceasta distanta pierderea de viteza este cea mai importanta si numai ce ramane de aici incolo conteaza. Viteza la gura tevii poate varia intre 385-395 m/s. Alicele, avand o forma sferica, nu sunt foarte bine adaptate la ‘zborul supersonic’, de aceea frecarea cu aerul la viteze de peste 330 m/s este foarte mare si incetineste alicele rapid, astfel incat la ~10 m de la gura tevii alicele devin subsonice, frecarea cu aerul se micsoreaza mult si alicele intra intr-un regim relativ constant de incetinire.
Iata pierderea de viteza a alicelor la diferite distante, functie de diametrul alicelor, considerand ca la 5 m au avut 360 m/s.
Tabel 5 [albumimg]1166[/albumimg]
Timpul – in secunde – de parcurgere a diferite distante (viteza la 5 m=360 m/s)
Tabel 6 [albumimg]1165[/albumimg]
Curbura traiectoriei snopului de alice poate sa fie nebagata in seama pentru ca este amplu compensata de diametrul snopului astfel incat nu necesita corectii la ochire.
O alica de 2,5 mm cade 1,9 cm la 20 m, 5,5 cm la 30 m si 12,3 cm la 40 m. O alica de 3,5 mm cade 1,8 cm la 20 m, 4,9 cm la 30 m si 10,3 cm la 40 m. La peste 50 m caderea este de peste 20-25 cm. In general, armele sunt tarate pentru 35 m – distanta optima de tragere – si la 10-15 deasupra centrului ideal al grupajului astfel incat sa compenseze eventuala cadere, chiar si peste distanta de 35 m.
Din punct de vedere al compozitiei procentuale a snopului, desi grupajul in tinta este un cerc, snopul are forma unui fus asimetric, cu prezenta majoritatii alicelor in portiunea frontala. Daca se impart alicele in doua parti egale ca numar se constata ca punctul de diviziune se gaseste la 1/3 de capul snopului (centrul de greutate al snopului).
Influenta temperaturii asupra cartuselor am prezentat-o cu alta ocazie.
Majora si foarte importanta poate fi influenta vantului lateral, in special daca se trage in aer (la pasari). Cu un vant lateral de 5 m/s (un vant de 0,8 m/s este cam la limita perceptiei umane, 1,5 m/s e o ‘adiere’, 5 m/s este senzatia resimtita in timpul alergarii iar 10 m/s este un vant perceptibil ca semnificativ) a alica de 2,5 mm este deviata cu 10 cm la 25 m, 20 cm la 35 m si 35 cm la 45 m. La un vant de 10 m/s deviatia creste cam de 2,5 ori si devine semnificativa pentru tir. La tirul la zbor mai trebuie tinut seama si de directia vantului fata de piesa ochita.
Incarcatura de alice pentru un calibru dat nu poate varia mult. O incarcatura mai mare duce la cresteri de presiune si la cresterea semnificativa a reculului. Incarcatura maxima pentru calibrul 12/70 este de 35-36 g, pentru 16/70 de 30-31 g iar pentru 20/70 de 26-28 g. Pentru cartusele magnum se pot atinge 46-52 g pentru 12, 32 g pentru 20. In cazul alicelor cu diametru mai mare de 4 mm se poate creste masa incarcaturii fara o crestere importanta de presiune datorita frecarilor mai mici intre alicele mai putine din incarcatura.
Bine-nteles ca majoritatea acestor consideratii sunt valabile pentru cartusele incarcate cu bure clasice. Bura de plastic cu contenitor schimba complet datele balisticii externe. Bura inconjura alicele si impiedica contactul acestora cu teava reducand frecarea si deformarea. Faptul ca bura insoteste alicele pe o distanta de ~1,5 m, cu maximul la 3 m, pentru burele intregi (fara sectiuni longitudinale pe corp), impinge cu aceasta distanta si punctul in care alicele vor incepe ‘calatoria solitara’, ca si dispersia snopului, etc.
Avand in vedere datele prezentate despre traiectoria alicelor rezulta ca dispersia acestora creste intr-o proportie mai mare decat direct proportional cu distanta si poate suferi modificari imprevizibile. Astfel, este incorect a se ‘prevedea’ forma unui grupaj la 40 m dupa datele obtinute la 20 m, de ex. Daca s-ar folosi o tinta foarte mare, de peste 2,5/2,5 m s-ar putea obtine forma aproape exacta a grupajului, interceptand si alicele cu traiectorii foarte departate de snop. In general, nu se iau in calcul decat alicele obtinute in tinta si se raporteaza la numarul de alice al cartusului. Gradul dispersiei este mai mare pentru alicele cu diametru mic pentru ca acestea incep dispersia mai aproape de gura tevii si se deformeaza mai usor decat cele mai mari. E de retinut ca dispersia unei incarcaturi de alice de 2,5 mm poate fi cu 50% mai mare decat a unei incarcaturi de alice de 3,5 mm, daca se ia in considerare intregul grupaj! Daca se ia in considerare numai partea centrala a snopului (5/6 din totalul alicelor) dispersia este doar cu 10-15% mai mare. Pentru o incarcatura de alice de 4 mm dispersia este total diferita. Cu atat mai mult cu shock-uri diferite. Este lipsit de sens sa se incerce o teorie care sa fie valabila universal. In tabelul urmator este prezentata o situatie care poate fi luata ca baza de studiu: ipoteza este un grupaj la 35 m cu 100 alice in cercul de 75 cm. Datele ulterioare arata o apreciere posibila, foarte aproximativa, a grupajului (din punct de vedere al numarului de alice in acelasi cerc de 75 cm) la diferite distante. Se observa, din acest tabel, ca pe masura cresterii distantei, grupajele obtinute din teava cu shock full tind sa se disperseze mult mai mult la distante de peste 40-45 m, ajungand ca la 60 m sa fie mai rarefiate decat grupajele obtinute dintr-o teava cilindrica. Astfel, daca o teava ‘stransa’ ofera o concentratie mare de alice la distanta optima, la distante mari poate da grupaje cu totul insuficiente! Din acest punct de vedere, contrar parerilor generale, o teava cu shock ˝ se comporta mai bine la distante de peste 50 m!
Pentru a aprecia, foarte aproximativ, dimensiunile integrale a le grupajului la diferite distante se poate consulta tabelul elaborat de M. Baker (distantele sunt in yarzi si diametrul grupajului in inchi)
Dimesiunile grupajului nu sunt corelabile cu calibrul armei! In calibrele mai mici se gasesc mai multe alice cu traiectorii anormale astfel incat grupajele obtinute cu doua arme, una in cal. 12, alta in cal. 20, cu acelasi grad al shock-ului, cu cartuse incarcate cu acelasi fel de alice, sunt aproape egale ca diametru, ceea ce difera fiind densitatea alicelor in grupaj. Repet inca o data ca toate indicatiile sunt, in mare masura, aproximative si nu reprezinta decat o baza de plecare pentru studiul personal al fiecaruia. Arme construite cu tolerante de sutimi de milimetru, fara diferente constructive la diametrul tevii sau al shock-urilor dau rezultate diferite numai prin calitatea cromajului.
O evaluare aproximativa a dimensiunilor grupajului la distanta maxima la care pot ajunge alicele este importanta pentru a evalua riscul de ranire a persoanelor aflate in vecinatatea liniei de tir.
Ceea ce inseamna ca daca se trage asupra unui animal, cu arma la un unghi apropiat de unghiul care ofera bataia maxima (intre 30 si 60 grade fata de orizontala), cu alice de 2,5 mm iar in spatele tintei, la 180 m este o persoana, exista o mare sansa de a lovi acea persoana chiar daca se afla la 40 m dreapta sau stanga fata de linia de tir. Distanta la care se mai poate trage ‘in fata’, stabilita la 200 m fata de linia de gonaci, nu este deloc intamplatoare si nu este o achizitie de data recenta, ea fiind stabilita in urma a numeroase experiente practice, unele neplacute. Aceasta fara a tine seama de shock-uri particulare sau munitii cu dispersie mare sau alice cu traiectorii particulare, mult inafara snopului. La fel, unghiul fata de care se poate trage, in prezenta altor persoane nu trebuie sa fie mai mic de 15 grade daca persoana este sub 40 m si mai mic de 25 grade daca persoana se afla la mai mult de 45 m. Asta inseamna, in practica, o tinta situata la cel putin 10 m de persoana cea mai apropiata, daca tinta si persoana se gasesc intr-un plan aflat la 40 m de tragator, aceste distante fiind minimul de siguranta acceptat. Nu este rau ca fiecare tragator sa incerce sa aprecieze cat mai bine aceste unghiuri prin exercitii la rece pentru a capata instinctiv determinarea distantei sigure de tragere. Nu trebuie uitat ca in momentele de concentrare mare creierul are tendinta de a ‘sterge’ imaginile considerate neesentiale pentru momentul respectiv, de a ingusta campul de perceptie pana la un cerc foarte mic in jurul obiectului principal astfel incat ce se gaseste dincolo de acest cerc scapa privirii. De aceea, limita de 45 grade sub care nu se mai poate trage fata de persoane alaturate, prevazuta in multe regulamente de vanatoare, este bine a fi respectata.
Lungimea grupajului nu trebuie confundata cu lungimea snopului de alice in zbor. Daca se trage asupra unei suprafete de apa, la distanta de 30-35 m, adica sub un unghi de ~15 grade fata de suprafata, e usor de apreciat vizual ca alicele vor lasa pe apa o ‘amprenta’ lunga de peste 10 m. aceasta lungime nu este lungimea snopului ci deriva dintr-un fenomen balistic normal: daca la 35 m distanta, diametrul snopului este de circa 1 m atunci vor fi alice care ating apa, alice aflate la ˝ m fata de apa si alice aflate la 1 m fata de apa; alice mai lente si alice mai rapide care pargurg traiectorii diverse si care pot lovi apa la distanta chiar de 20 m inainte de punctul vizat – primele care ating apa – si 20 m dupa punctul vizat – ultimele care ating apa. Rezultatul este o lunga dara de alice si diferenta de timp intre primele si ultimele alice care lovesc apa este de 0,2-0,3 s. Asta nu semnifica insa ca putem trage fara sa ochim bine la o piesa de vanat care se indeparteaza in linie dreapta fata de noi, pentru ca densitatea otpima de alice nu este atinsa decat pe o foarte mica din aceasta distanta, in apropierea punctului ochit.
Lungimea snopului de alice a fost subiectul a numeroase studii experimentale care, in final, au concluzionat ca nu este un element atat de important. Independent de incarcatura si shock, snopul de alice se alungeste progresiv odata cu distanta parcursa, luand forma unui ou cu baza inainte sau a unei comete. Lungimea snopului la 35 m distanta este de circa 3-3,5 m, micsorandu-se in cazul alicelor mai mari sau mai nedeformate. Alicele cele mai bune se gasesc in partea anterioara si centrala. Densitatea cea mai mare de alice (~ 55%) se gaseste cam la 1 m de alicele cele mai anterioare.
Daca se trage asupra unui iepure ce trece transversal, la distanta de 35 m, cu alice de 3,5 mm, presupunand o viteza a acestora la distanta data de ~ 225 m/s, alicele snopului au nevoie de ~ 0,130 s pentru a ajunge in tinta, cele initiale, si de ~ 0,145 s, cele din coada snopului, diferenta de 3-3,5 m dintre primele si ultimele avand nevoie de ~0,015 s pentru a fi parcursa. Admitand ca iepurele fuge cu viteza mare (45-50 km/h, ~ 15 m/s), in timpul de 0,015 s acesta va parcurge 20 cm, maxim 30 cm. Daca vanatorul a ochit bine, cu corectie eficienta si primele alice ating capul iepurelui, alicele din centrul snopului, aflat la 1 m de primele, vor lovi iepurele dupa ce acesta a parcurs cam 10 cm, adica in plin! Acelasi calcul facut pentru fazan, care zboara cu 20-25 m/s duce la obtinerea a 15-20 cm fata de cei 10 in cazul iepurelui – adica miezul snopului il va lovi in coada! Trageti voi concluzia asupra importantei preciziei tirului si aprecierii corectiei la tintele mici si rapide!
In ceea ce priveste tentativele de producere de cartuse cu doua feluri de alice amestecate, ‘bune la toate’, in practica se obtine un cartus ‘bun la nimic’. In cazul amestecului alicelor de 2,5 cu cele de 4 mm, de ex., in proportii egale ca masa, dupa 10 m de la gura tevii se obtin doua snopuri de alice total separate, iar la 35 m, distanta intre acestea este de ~ 1,5 m. Niciunul dintre snopuri nu contine suficiente alice pentru a asigura un grupaj eficient pe tinta.
Verificarea grupajului se face dupa o metoda adoptata initial in Germania, in prima jumatate a secolului trecut, si priveste atat tevile cat si cartusele. Tinta oficiala pentru cartuse de vanatoare este cea din figura. In plus fata de tinta prezentata anterior, aceasta are coroana externa impartita in 12 sectoare. In acest fel, fiecare sector are suprafata de 276,125 cm2. Aceasta impartire a fost aleasa pentru ca doua sectoare alaturate corespund suprafetei maxime a unui iepure, in timp ce o turturica corespunde la 1/3 de sector iar un fazan la 2/3 de sector. Proba se face tragand o serie de 5 cartuse identice, de la distanta de 35 m. Daca unul din cartuse da un grupaj diferit cu mai mult de 25% fata de celelate, vina se atribuie unei anomalii a cartusului sau greselii de tir si se reia proba cu o noua serie de 5 cartuse. Daca mai mult de un cartus intr-o serie sau in mai multe serii la rand un cartus da valori diferite ale numarului de alice in tinta cu peste 25%, seria de cartuse este considerata prea inconstanta pentru a fi folosita in practica. Pentru fiecare din cele 5 tinte se numara alicele din fiecare sector si se evalueaza acoperirea astfel incat sa ajunga intr-o tinta data numarul minim de alice considerat letal:
- cel putin 12 alice de 2,5 mm in orice sector (adica 4 alice in 1/3 sector coerespunzator unei turturele)
- cel putin 6 alice de 3 mm in orice sector (adica 4 alice in 2/3 sector corespunzator unui fazan)
- cel putin 6 alice de 3,5 mm in doua sectoare alaturate, oricare ar fi acestea, corespunzator suprafetei unui iepure.
Grupajul va fi cu atat mai bun cu cat numarul de sectoare acoperite corespunzator va fi mai mare si cu cat numarul de alice/sector va fi mai mare. In prezenta unui numar mare de alice in sectoarele centrale cu cele periferice mai rarefiate nu se va trage concluzia ca arma sau cartusele sunt proaste ci doar ca, in combinatia folosita, este mai eficienta la distante mai mari. Repetand proba la 40, 45 m se obtin concluziile finale.
Corectia la ochire. Cand se trage asupra unei tinte in miscare nu se ocheste centrul tintei ci un punct imaginar situat in fata acesteia. Alicele au nevoie de un timp determinat pentru a ajunge la tinta, timp in care tinta parcurge si ea o distanta. Teoria si calculul corectiei de ochire poate umple carti intregi. Practica este cea determinanta si aprecierea corecta a punctului de ochire se face dupa multe cartuse trase. Amintesc doar ca un fazan in zbor transversal, la 35 m distanta, parcurge 2-2,5 m pana la intalnirea cu alicele iar un iepure in fuga 1,5-2 m. In teorie trebuie tinut seama si de timpul de intarziere la aprindere al incarcaturii (timpul de reactie al vanatorului + timpul de percutie + timp de aprindere) care variaza cu arma si munitia si nu poate fi apreciat corect decat dupa o oarecare experienta. In practica, timpul acesta este compensat prin continuarea miscarii armei de-a lungul traiectoriei alese, in timpul executarii focului. Este mai usor in practica sa apreciem corectia necesara in ‘lungimi’ de animal si nu in metri. La exemplele de mai sus se obtin ‘4 fazani’ sau ‘1,5-2 iepuri’. In situatia in care tinta se deplaseaza oblic, calculul devine si mai complicat. In practica se reduce corectia proportional cu unghiul fata de transversala la vanator. Cu cat acest unghi este mai mare (adica tinta se deplaseaza pe o linie cat mai aproape de linia ce uneste vanatorul cu tinta) reducerea corectiei va fi mai mare, ceea ce inseamna o corectie mai mica. Si in acest caz se poate pastra aprecierea corectiei in ‘lungimi de animal’ pentru ca lungimea relativa a piesei vazute este mai mica decat atunci cand este privita transversal. (tot 1,5-2 iepuri in fata, dar iepuri masurati pe latime nu pe lungime!)
In ceea ce priveste energia unei incarcaturi de alice se considera ca un cartus de cal. 12 are la 5 m de gura tevii, un ‘proiectil’ cu o suprafata de impact de 6-10 cm diametru cu o energie de ~ 2000 J, ceea ce explica efectul fulminant al unei incarcaturi de alice la distanta mica, chiar si asupra animalelor mari. Incarcatura conserva energii mari chiar la 20 m. La aceasta distanta, un iepure lovit in plin receptioneaza un numar de alice a caror energie insumata atinge 300 J, adica energia unui proiectil de pistol de 9 mm, la aceeasi distanta!
Penetrarea alicelor in tinta difera in functie de diametrul alicelor, de viteza initiala si de distanta pana la tinta (viteza terminala a alicelor) ca si de gradul de deformare si natura tintei. In blocuri de gelatina balistica, penetrarea constatata experimental, la 35 m, pentru alice de 2,5 mm a fost de ~50 mm, pentru 3 mm de ~ 60 mm iar pentru 3,5 mm de ~ 80 mm.
Se observa ca si la 50 m, o alica de 2,5 mm are suficienta forta de penetrare pentru a dobora o turturica. Problema este ca, la aceasta distanta snopul este atat de rarefiat incat probabilitatea ca un numar suficient de alice sa intalneasca tinta este prea mica. In practica, de cele mai multe ori (cu exceptia loviturilor norocoase), piesa va scapa neatinsa sau ranita.
In practica alegerii diametrului alicii potrivite pentru o anumita specie de vanat trebuie indeplinite ambele criterii: si cel de forta de penetrare si cel de acoperire a tintei cu un numar suficient de alice. Nu trebuie sa ne bazam numai pe penetrare (pentru ca animalul risca sa treca prin snopul de alice in cazul folosirii unor alice prea mari, deci rare sau sa fie ranit doar de una-doua alice insuficient pentru a-i provoca moartea) sau numai pe acoperire (pentru ca animalul va suferi rani minore, doar la nivelul pielii, daca este lovit de un numar mare de alice dar de diametru prea mic). In practica, aceasta ultima situatie este de preferat pentru ca s-a observat atat pe teren cat si experimental ca un numar mare de alice care stimuleaza simultan receptorii pentru durere cutanati pot provoca un soc nervos care duce la moartea animalului (fenomen care nu se intampla daca animalul este anesteziat in prealabil, adica nu mai percepe durerea) sau la imobilizarea acestuia pentru o durata de timp variabila (cazurile asa zisei vulpe istete care se preface moarta si pleaca dupa cateva minute se explica tocmai prin acest mecanism). Totusi, aceste multe alice mici trebuie sa mai aiba suficienta energie pentru a provoca socul. Teoretic, o alica de 8 mm mai are suficienta energie pentru a dobora o vulpe la peste 100 m, dar probabilitatea ca vulpea aflata la aceasta distanta sa intalneasca una din cele 12 alice de acest diametru ale unui cartus cal. 12 este infima. De ex., pentru o turturica, s-a calculat ca aceasta trebuie lovita de cel putin 4 alice, cu energia minima de 1,1-1,5 J pentru a fi doborata. La 100 m, o alica de 2,5 mm mai are aceasta energie dar probabilitatea ca 4 alice sa intalneasca tinta este infima.
Dupa Journee, distanta maxima la care se poate trage asupra unui animal cu o buna siguranta de a-l nimeri si ucide, nu numai a-l ran
duminică, 27 septembrie 2009
Sfaturi medicale in terenul de vanatoare
PLAGILE
pot fii produse de o multitudine de cauze,iar cele mai frevcvente la vanatoare sunt cele produse prin intepare sau taiere,iar cel mai rar (din fericire) prin impuscare
INTEPARE SAU TAIERE
_intotdeauna in cazul unei oricarui tip de hemoragie primul pas este compresiunea directa pe plaga apoi aplicarea unui pansament compresiv(garou) si neaparat deplasarea la cea mai apropiata unitate medicala pentru evaluare,toaletarea plagii,decontaminare si sutura
_intotdeauna in cazul aplicarii unui garou este obligatoriu retinerea orei la care s-a aplicat si comunicarea ei medicului curant
IMPUSCARE
_IN GENERAL SUNT PLAGI MARI CU DISTRUGERI DE TESUTURI,VASE SANGVINE,NERVI SsAU ORGANE INTERNE
_la fel primul pas este reprezentat de compresiunea directa pe plaga sau pe vasele sangvine mari din vecinatate si transportul in cel mai scurt timp la o unitate medicala de urgenta,plagile sunt prea importante si in general prea grave ca sa poata fii tratate in unitati mici gen dispensare sau puncte medicale rurale cum gasim de cele mai multe ori in apropierea terenurilor de vanatoare
MUSCATURILE DE SARPE,CAINE,VULPE..........etc
_in general sunt muscaturile la nivelul membrelor,iar atitudinea terapeutica imediata este reprezentata de plasarea unui garou proximal (deasupra plagii) si spalarea plagii cu solutie antiseptica.Dupa aceea urmeaza transportul la medic pentru evaluarea plagii si vaccinare si in unele cazuri administrare de antibiotice
_ca o paranteza_serpii veninosi din tara noastra sunt reprezentati de vipera si de vipera cu corn,foarte rari si cu un venin nu foarte periculos,veninul este periculos doar pentru persoane in varsta sau cu probleme cardiace,deci nu intrati in panica daca se intampla sa fiti muscati, panica poate face mult mai mult rau decat veninul
_a doua paranteza se refera la vulpii,care in mod normal nu ataca omul decat daca sunt afectate de rabie.Deci daca cumva v-i se intampla sa fiti atacati si prezentati o leziune cat de mica mergeti rapid la medic pentru vaccinul antirabic
HIPOTERMIA
_se instaleaza datorita expunerii la frig(stat la panda in haine subtiri,stat in apa in costume de neopren timp indelungat..........) timp indelungat,prima manifestare apare prin scaderea temperaturii corporale sub 36 de grade,isi continua scadera pana la sub 33 de grade cand apare hipertensiunea arteriala si frisoanele,sub 28 de grade scad functiile vitale iar sub 24 de grade se opresc bataile inimii...........
Marea problema cu hipotermia este ca se instaleaza fara a da prea multe semnale de alarma iar uneori din cauza consumului de alcool care produce vasodilatatie periferica si deci pierdere de caldura nu iti poti da seama ca esti afectat decat in momentul in care incepi sa tremuri necontrolat........
primul ajutor inseamna ados de haine calduroase,masarea extremitatilor si administrarea de lichide calde,nu fierbinti!!!!!!!!Si neaparat transport la medic
DEGERATURILE
_produc intracelular cristale de gheata ce cauzeaza leziunea mecanica a celulelor CONTRAINDICAND ASTEFEL
-MASAREA ZONELOR AFECTATE
-INCALZIREA BRUSCA
-ambele produc spargerea peretilor celulari si astefel agraveaza traumatismul
Tratamentul de urgenta consta in invelire cu haine uscate si in timpul transportului catre spital incalzire gradata nu brusca prin aplicare de sticle cu apa calda la 38-40 de grade sau aplicare de aer cald la 38-40 de grade timp de cate 30 de minute
TRAUMATISME
ENTORSE,LUXATII,FRACTURII
_tratamentul de urgenta presupune imobilizare cu atele din lemn sau diverse obiecte aflate la indemana si fase textile
_imobilizarea se face in pozitii antialgice........adica pozitii care sa nu ii provoace durere accidentatului
NU INCERCATI SINGURI REDUCEREA ACESTOR TRAUMATISME RISCATI SA AFECTATI PACHETELE MUSCULO_NERVOASE_VASCULARE DIN VECINATATE!!!!!
***************
POSTAT de VIOLIV
Tetanosul este o afectiune mortala si este datorata unei bacteriute ce traieste prin pamant dar nu numai (poate fi si pe hainutele noastre). Boala este o afectiune GENERALA, nu locala. Este data de o toxina bacteriana care se raspandeste in sange si care 'apasa pe toate intrerupatoarele' situate la interfata dintre nervi si muschi provovand contractia acestora. Se manifesta prin contractii involuntare ale diferitelor grupe musculare ducand pana la paralizie in contractura si deces (nu mai poti respira), totul in rastimp de cateva ORE de la infectare (accident). Pentru a PREVENI aceasta boala se practica vaccinarea antitetanica. Din pacate, actiunea vaccinului persista in organismul uman doar o perioada de ~ 5 ani. In copilarie, vaccinul se tot repeta dar, plecand din scoala, adultul nu mai ajunge sa fie revaccinat. De aceea, cu multi ani in urma, s-a decis ca orice adult ce ajunge la o unitate medicala cu o plaga sa fie vaccinat. Acest vaccin nu are nicio intentie terapeutica ci doar preventiva, pentru viitor. TRATAMENTUL plagilor cu potential tetanogen (in general plagi murdare cu pamant sau provocate de obiecte care au zacut in pamant, plagi cu striviri, plagi adanci, etc.) este complet diferit, presupune o interventie chirurgicala de ceva mai mare amploare decat o toaleta locala si administrarea de SER ANTITETANIC (asemanator ca actiune cu cel antiviperin). Nu stiu daca or mai fi vreo 10 spitale in Ro in care sa existe ser antitetanic. Toti se bazeaza pe vaccin, administrat de atatia ani incat s-a si uitat ce face si de ce se administreaza. Vaccinul nu te ajuta cu nimic in cazul unei infectii tetanice. Te ajuta doar imunitatea capatata anterior. Masura pare sa fi prins bine pentru ca in ultimii 10 ani a fost un singur caz comunicat de deces prin aceasta boala (iar boala este intr-o lista de putine boli ale caror decese trebe anuntate imediat direct la minister). Toate manifestarile locale se datoreaza infectiei locale cu cine stie ce bacteriute si reactiei de aparare a organismului. In cazurile de mai sus in care administrarea de vaccin a fost pusa in legatura cu evolutia favorabila a fost datorata ingrijirii plagii cum trebe sau o pura coincidenta.
In concluzie, daca in ultimii 5 ani nu ati beneficiat de administrarea unui vaccin antitetanic ar fi bine sa faceti unul. Daca patiti un incident soldat cu o plaga urata, murdara sau provocata de chestii ce au stat in pamant e mai mult decat recomandat sa mergeti degraba intr-un spital unde puteti gasi un chirurg. De acolo puteti fi redirectionati catre o sectie de boli infectioase unde se gaseste serul antitetanic. Boala nu e o gluma deloc si odata instalata are sanse infime de vindecare.
2. Odata produsa, orica plaguta trebe spalata cat mai repede cu orice avem la indemana (apa dintr-o sticla de apa imbuteliata si nedeschisa este sterila), chiar putem pune catelul (daca-l avem) sa o linga (ii place gustul sangelui iar saliva cainilor contine o substanta cu efect bactericid). Chiar si sangele ce curge din plaga are efect de spalare. Numa cu mult ghinion ajunge un vas important sa fie interceptat. Daca plaga este intr-o zona periferica, membre, cap, de cele mai multe ori este interceptat un vas cu diametrul de pana in 2 mm. Nu va lasati pacaliti de dimensiunea mica a vasului, debitul in artere (cele care pulseaza si stropesc cu sange) este important. TOATE aceste hemoragii pot fi stapanite exercitand o presiune cu degetelul in zona de jet, mai bine cu ceva compresa indesata in plaga si legat strans deasupra. Garoul, ca sa fie eficient, trebe strans atat de tare incat rar se reuseste aplicarea unui garou eficient mai sus de zona afectata. Va spun asta in foarte cunostinta de cauza, asta e meseria mea si saptamanal pun la loc vase taiate in geamuri, polizor unghiular, drujbe, coasa, etc. Exista cateva zone in care vasele de sange sunt mari, relativ expuse, greu de stapanit si hemoragia din ele in plin debit este mortala in timpi de ordinul minutelor.
- La gat, in cazul leziunilor de artera carotida, cam nu prea ai ce face. Presiune digitala locala e cam tot ce poti. Problema este ca o presiune care sa fie eficienta ca si leziunea in sine, intrerup circulatia sangelui spre creier si o bucatica din el poate muri (si Fane Spoitoru a scapat dupa o plaga impuscata in gat cu interesare de carotida dar a ramas un pic 'stramb') iar respectivul ramane cu sechele mai mult sau mai putin importante. Oricum, o carotida deschisa in aer arunca sange la 1 m in sus si putini sunt in stare sa se napusteasca pe ea si sa astupe gaura eficient. In cazul leziunilor venelor de la gat, sangeraraea este importanta, sangele curge intr-un val consistent, sta la o presiune minima cu degetul dar trebe mortis prinse ambele capete ale vasului ( sangerarea poate fi mai importanta dinspre inima decat dinspre cap sau cordul 'suge' sange prin venele mari de la gat, odata acestea deschise poate suge si aer si nu-i bine deloc).
- La cap, fata nu sunt vase din care sa mori (in exteriorul cutiei craniene) doar ca sunt vase ce raman deschise, ca un furtun armat, si hemoragia e spectaculoasa, socanta atat pentru accidentat cat si pentru privitori. Presiunea pe vas rezolva insa arterele trebe apasate energic.
- La membrele superioare, punctele delicate sunt in axila (la sub brat) si la plica cotului. In axila singura metoda eficienta este aplicarea unei presiuni energice cu pumnul strans, mai bine peste o compresa (batista impaturita, prosopel, etc). Aplicarea unui mare prosop facut ghem nu ofera o compresie eficienta si sangerarea continua pana umple prosopul. La cot exista o ramificatie importanta si, daca vasul este implicat imediat sub ramificatie, rezulta 3-4 capete din care sangereaza abundent. Din fericire, zona este expusa si rezolvarea consta in infasurarea stransa a zonei respective. La orice alt nivel (brat, antebrat) infasurarea stransa a zonei este foarte eficienta si salutara.
- La membrul inferior, cel mai nasol punct si des implicat in accidente este in pliul inghinal (santul facut intre burta si inceputul coapsei). Aici exista un pachet vascular major, cu debit extrem de mare si care omoara bolnavul in cateva minute daca este lasat sa sangereze liber. Solutia este compresia cu pumnul pe zona lezata, cu pacientul asezat pe spate, compresie energica, cu lasarea partiala a greutatii corpului celui care acorda ajutorul in pumnul respectiv. In caz ca este imperios necesara transportarea pacientului (nu aveti cum anunta, nu are cine veni sa va ajute) se incearca stavilirea sangerarii prin 'inghesuirea' unei comprese voluminoase (prosop, camasa impaturite strans) in plaga si strangerea genunchiului respectiv la piept - gamba pliata pe coapsa si coapsa pe abdomen apoi LEGATE in aceasta pozitie cu o curea, sfoara care sa prinda trunchiul, copsa si gamba impreuna (bolnavul singur nu va putea sa-si tina piciorul astfel strans doar prin forta muschilor) urmand ca dupa ce ne-am asigurat ca nu mai tasneste sa putem transporta ranitul. Urmatorul punct nasol este in spatele genunchiului dar are avantajul ca este accesibil si o legatura stransa pe zona e eficienta. Sangerarile din masa musculara a gambei sau coapsei se infasoara strans. Chestia cu ora pe garou e importanta pentru medicii ce vor repara buba. Si mana si piciorul rezista 5-6 ore fara a fi deloc irigate cu sange. Asta este un timp suficient pentru a beneficia de un ajutor de specialitate cam oriunde am fi in tara noastra dar nu este suficient pentru a ajunge intr-un centru specializat in repararea plagilor de vase, numa 6 in tara si situate uneori la distante mari de serviciul medical in care a ajuns initial ranitul. Teoretic, orice doctor ar trebui sa stie ce sa faca cu un pacient sosit astfel(da practica ne omoara). Lipsa hranirii membrului respectiv peste 6 ore duce la amputatie, cu atat mai mult cu cat pacientul e mai TANAR si mai musculos.
Foarte important este ca toate aceste manevre pot fi facute si de accidentat singur in cazul in care nu are cine sa-l ajute. O compresa cam cat un mar inghesuita in axila, bratul strans pe ea, la piept si fixat asa cu o curea sau inghesuirea imediat a unei comprese si lasarea 'pe vine' sunt manevrele cele mai importante si care va pot salva viata. Ulterior, trecand peste momentul de soc initial, se pot aplica masuri mai energice si care sa va permita solicitarea sa deplasarea spre un ajutor. daca incercati sa sunati de pe mobil la 112 cu o plaga la plica inghinala cu interesarea arterei membrului inferior lasata libera veti auzi, poate, vocea robotului!!! SI ATAT! Apoi urmeaza vocea lui Sf. Petru!
Plagile impuscate la aceste niveluri se trateaza exact la fel. Lasati glontul in pace daca n-a iesit. Chestia cu cutitul inrosit in foc cu care scociorasti dupa glont e numa pentru filme. Si fiindca veni vorba de filme, o rana de glont in zona de predilectie a filmelor, adica in umar si 15 cm in jurul lui spre torace sau gat este INTOTDEAUNA invalidanta si, fara ajutor DE SPECIALITATE 95% mortala. Nu va lasati inselati de cinema, aici sunt unele din cele mai importante structuri, vasele sunt situate profund si se intind pe o distanta mare, accesul spre ele este blocat de oase si chiar unui specialist ii este greu sa realizeze o compresie eficienta.
Orice ar fi, nu va pierdeti cu firea! Chiar o rana mortala in scurt timp, tratata personal eficient va poate salva viata sau, macar, va lasa timp sa-i sunati de 'adio' pe cei dragi.
****************
POSTAT de ABUR 99
SER ANTITETANIC
purificat şi concentrat , purificat şi concentrat
seruri terapeutice
Prezentare: Serul antitetanic purificat şi concentrat prin metoda hidrolizei fermentative "Termoferm I" este un ser antitoxic ce se obţine din sângele cailor hiperimunizaţi cu anatoxină tetanică. Aspect: Lichid limpede, fără depozit. Se livrează în fiole a 1 500 U.A.I. În scop profilactic şi a 20 000 U.A.I. În scop terapeutic. Nu se vor întrebuinţa fiolele neimprimate, neetichetate, fiolele care conţin flocoane sau prezintă fisuri. În caz de reclamaţii, se va anunţa Institutul Cantacuzino, menţionându-se indicativele fiolei şi ambalajului. Prezervant: Fenol 1,8-3 g‰.
Indicaţii: în tratamentul şi profilaxia tetanosului.
Mod de administrare: în scop terapeutic: Se recomandă o doză unică (20.000-60.000 U.A.I. la adulţi şi 10.000-20.000 U.A.I. la copii), în raport cu precocitatea aplicării şi forma clinică; jumătate doză se administrează pe cale intramusculară şi jumătate pe cale subcutanată; în formele severe, se recomandă şi calea intravenoasă. Înainte de inocularea serului, trebuie făcută desensibilizarea conform instrucţiunilor de utilizare a serurilor terapeutice. Dacă este necesar, doza se poate repeta şi a doua zi. Concomitent cu serul, dar în altă regiune anatomică, se asociază vaccin tetanic adsorbit 0,5 ml; imunizarea activă se completează cu două inoculări a 0,5 ml vaccin adsorbit, la o săptămână interval; după 6 luni se execută un rapel. În scop profilactic: Se aplică în cazul plăgilor tetanigene, la cei nevaccinaţi antitetanic, la cei vaccinaţi incomplet, precum şi la cei cu antecedente vaccinale nesigure. După asanarea chirurgicală şi aseptizarea plăgilor, se va administra o doză unică de ser antitetanic 3.000-20.000 U.A.I.; se vor efectua vaccinare antitetanică de urgenţă cu V.T.A. (vaccin tetanic adsorbit) şi tratament cu antibiotice. Administrarea serului antitetanic se face pe cale subcutanată după desensibilizare, conform instrucţiunilor pentru utilizarea serurilor terapeutice.
Condiţii de păstrare: Serul antitetanic se va păstra la întuneric, la o temperatură de +2 - +10 grade Celsius Termen de valabilitate: 3 ani şi este menţionat pe fiolă şi cutie.
_accidentatul trebuie transportat cat mai urgent la un serviciu specializat
pot fii produse de o multitudine de cauze,iar cele mai frevcvente la vanatoare sunt cele produse prin intepare sau taiere,iar cel mai rar (din fericire) prin impuscare
INTEPARE SAU TAIERE
_intotdeauna in cazul unei oricarui tip de hemoragie primul pas este compresiunea directa pe plaga apoi aplicarea unui pansament compresiv(garou) si neaparat deplasarea la cea mai apropiata unitate medicala pentru evaluare,toaletarea plagii,decontaminare si sutura
_intotdeauna in cazul aplicarii unui garou este obligatoriu retinerea orei la care s-a aplicat si comunicarea ei medicului curant
IMPUSCARE
_IN GENERAL SUNT PLAGI MARI CU DISTRUGERI DE TESUTURI,VASE SANGVINE,NERVI SsAU ORGANE INTERNE
_la fel primul pas este reprezentat de compresiunea directa pe plaga sau pe vasele sangvine mari din vecinatate si transportul in cel mai scurt timp la o unitate medicala de urgenta,plagile sunt prea importante si in general prea grave ca sa poata fii tratate in unitati mici gen dispensare sau puncte medicale rurale cum gasim de cele mai multe ori in apropierea terenurilor de vanatoare
MUSCATURILE DE SARPE,CAINE,VULPE..........etc
_in general sunt muscaturile la nivelul membrelor,iar atitudinea terapeutica imediata este reprezentata de plasarea unui garou proximal (deasupra plagii) si spalarea plagii cu solutie antiseptica.Dupa aceea urmeaza transportul la medic pentru evaluarea plagii si vaccinare si in unele cazuri administrare de antibiotice
_ca o paranteza_serpii veninosi din tara noastra sunt reprezentati de vipera si de vipera cu corn,foarte rari si cu un venin nu foarte periculos,veninul este periculos doar pentru persoane in varsta sau cu probleme cardiace,deci nu intrati in panica daca se intampla sa fiti muscati, panica poate face mult mai mult rau decat veninul
_a doua paranteza se refera la vulpii,care in mod normal nu ataca omul decat daca sunt afectate de rabie.Deci daca cumva v-i se intampla sa fiti atacati si prezentati o leziune cat de mica mergeti rapid la medic pentru vaccinul antirabic
HIPOTERMIA
_se instaleaza datorita expunerii la frig(stat la panda in haine subtiri,stat in apa in costume de neopren timp indelungat..........) timp indelungat,prima manifestare apare prin scaderea temperaturii corporale sub 36 de grade,isi continua scadera pana la sub 33 de grade cand apare hipertensiunea arteriala si frisoanele,sub 28 de grade scad functiile vitale iar sub 24 de grade se opresc bataile inimii...........
Marea problema cu hipotermia este ca se instaleaza fara a da prea multe semnale de alarma iar uneori din cauza consumului de alcool care produce vasodilatatie periferica si deci pierdere de caldura nu iti poti da seama ca esti afectat decat in momentul in care incepi sa tremuri necontrolat........
primul ajutor inseamna ados de haine calduroase,masarea extremitatilor si administrarea de lichide calde,nu fierbinti!!!!!!!!Si neaparat transport la medic
DEGERATURILE
_produc intracelular cristale de gheata ce cauzeaza leziunea mecanica a celulelor CONTRAINDICAND ASTEFEL
-MASAREA ZONELOR AFECTATE
-INCALZIREA BRUSCA
-ambele produc spargerea peretilor celulari si astefel agraveaza traumatismul
Tratamentul de urgenta consta in invelire cu haine uscate si in timpul transportului catre spital incalzire gradata nu brusca prin aplicare de sticle cu apa calda la 38-40 de grade sau aplicare de aer cald la 38-40 de grade timp de cate 30 de minute
TRAUMATISME
ENTORSE,LUXATII,FRACTURII
_tratamentul de urgenta presupune imobilizare cu atele din lemn sau diverse obiecte aflate la indemana si fase textile
_imobilizarea se face in pozitii antialgice........adica pozitii care sa nu ii provoace durere accidentatului
NU INCERCATI SINGURI REDUCEREA ACESTOR TRAUMATISME RISCATI SA AFECTATI PACHETELE MUSCULO_NERVOASE_VASCULARE DIN VECINATATE!!!!!
***************
POSTAT de VIOLIV
Tetanosul este o afectiune mortala si este datorata unei bacteriute ce traieste prin pamant dar nu numai (poate fi si pe hainutele noastre). Boala este o afectiune GENERALA, nu locala. Este data de o toxina bacteriana care se raspandeste in sange si care 'apasa pe toate intrerupatoarele' situate la interfata dintre nervi si muschi provovand contractia acestora. Se manifesta prin contractii involuntare ale diferitelor grupe musculare ducand pana la paralizie in contractura si deces (nu mai poti respira), totul in rastimp de cateva ORE de la infectare (accident). Pentru a PREVENI aceasta boala se practica vaccinarea antitetanica. Din pacate, actiunea vaccinului persista in organismul uman doar o perioada de ~ 5 ani. In copilarie, vaccinul se tot repeta dar, plecand din scoala, adultul nu mai ajunge sa fie revaccinat. De aceea, cu multi ani in urma, s-a decis ca orice adult ce ajunge la o unitate medicala cu o plaga sa fie vaccinat. Acest vaccin nu are nicio intentie terapeutica ci doar preventiva, pentru viitor. TRATAMENTUL plagilor cu potential tetanogen (in general plagi murdare cu pamant sau provocate de obiecte care au zacut in pamant, plagi cu striviri, plagi adanci, etc.) este complet diferit, presupune o interventie chirurgicala de ceva mai mare amploare decat o toaleta locala si administrarea de SER ANTITETANIC (asemanator ca actiune cu cel antiviperin). Nu stiu daca or mai fi vreo 10 spitale in Ro in care sa existe ser antitetanic. Toti se bazeaza pe vaccin, administrat de atatia ani incat s-a si uitat ce face si de ce se administreaza. Vaccinul nu te ajuta cu nimic in cazul unei infectii tetanice. Te ajuta doar imunitatea capatata anterior. Masura pare sa fi prins bine pentru ca in ultimii 10 ani a fost un singur caz comunicat de deces prin aceasta boala (iar boala este intr-o lista de putine boli ale caror decese trebe anuntate imediat direct la minister). Toate manifestarile locale se datoreaza infectiei locale cu cine stie ce bacteriute si reactiei de aparare a organismului. In cazurile de mai sus in care administrarea de vaccin a fost pusa in legatura cu evolutia favorabila a fost datorata ingrijirii plagii cum trebe sau o pura coincidenta.
In concluzie, daca in ultimii 5 ani nu ati beneficiat de administrarea unui vaccin antitetanic ar fi bine sa faceti unul. Daca patiti un incident soldat cu o plaga urata, murdara sau provocata de chestii ce au stat in pamant e mai mult decat recomandat sa mergeti degraba intr-un spital unde puteti gasi un chirurg. De acolo puteti fi redirectionati catre o sectie de boli infectioase unde se gaseste serul antitetanic. Boala nu e o gluma deloc si odata instalata are sanse infime de vindecare.
2. Odata produsa, orica plaguta trebe spalata cat mai repede cu orice avem la indemana (apa dintr-o sticla de apa imbuteliata si nedeschisa este sterila), chiar putem pune catelul (daca-l avem) sa o linga (ii place gustul sangelui iar saliva cainilor contine o substanta cu efect bactericid). Chiar si sangele ce curge din plaga are efect de spalare. Numa cu mult ghinion ajunge un vas important sa fie interceptat. Daca plaga este intr-o zona periferica, membre, cap, de cele mai multe ori este interceptat un vas cu diametrul de pana in 2 mm. Nu va lasati pacaliti de dimensiunea mica a vasului, debitul in artere (cele care pulseaza si stropesc cu sange) este important. TOATE aceste hemoragii pot fi stapanite exercitand o presiune cu degetelul in zona de jet, mai bine cu ceva compresa indesata in plaga si legat strans deasupra. Garoul, ca sa fie eficient, trebe strans atat de tare incat rar se reuseste aplicarea unui garou eficient mai sus de zona afectata. Va spun asta in foarte cunostinta de cauza, asta e meseria mea si saptamanal pun la loc vase taiate in geamuri, polizor unghiular, drujbe, coasa, etc. Exista cateva zone in care vasele de sange sunt mari, relativ expuse, greu de stapanit si hemoragia din ele in plin debit este mortala in timpi de ordinul minutelor.
- La gat, in cazul leziunilor de artera carotida, cam nu prea ai ce face. Presiune digitala locala e cam tot ce poti. Problema este ca o presiune care sa fie eficienta ca si leziunea in sine, intrerup circulatia sangelui spre creier si o bucatica din el poate muri (si Fane Spoitoru a scapat dupa o plaga impuscata in gat cu interesare de carotida dar a ramas un pic 'stramb') iar respectivul ramane cu sechele mai mult sau mai putin importante. Oricum, o carotida deschisa in aer arunca sange la 1 m in sus si putini sunt in stare sa se napusteasca pe ea si sa astupe gaura eficient. In cazul leziunilor venelor de la gat, sangeraraea este importanta, sangele curge intr-un val consistent, sta la o presiune minima cu degetul dar trebe mortis prinse ambele capete ale vasului ( sangerarea poate fi mai importanta dinspre inima decat dinspre cap sau cordul 'suge' sange prin venele mari de la gat, odata acestea deschise poate suge si aer si nu-i bine deloc).
- La cap, fata nu sunt vase din care sa mori (in exteriorul cutiei craniene) doar ca sunt vase ce raman deschise, ca un furtun armat, si hemoragia e spectaculoasa, socanta atat pentru accidentat cat si pentru privitori. Presiunea pe vas rezolva insa arterele trebe apasate energic.
- La membrele superioare, punctele delicate sunt in axila (la sub brat) si la plica cotului. In axila singura metoda eficienta este aplicarea unei presiuni energice cu pumnul strans, mai bine peste o compresa (batista impaturita, prosopel, etc). Aplicarea unui mare prosop facut ghem nu ofera o compresie eficienta si sangerarea continua pana umple prosopul. La cot exista o ramificatie importanta si, daca vasul este implicat imediat sub ramificatie, rezulta 3-4 capete din care sangereaza abundent. Din fericire, zona este expusa si rezolvarea consta in infasurarea stransa a zonei respective. La orice alt nivel (brat, antebrat) infasurarea stransa a zonei este foarte eficienta si salutara.
- La membrul inferior, cel mai nasol punct si des implicat in accidente este in pliul inghinal (santul facut intre burta si inceputul coapsei). Aici exista un pachet vascular major, cu debit extrem de mare si care omoara bolnavul in cateva minute daca este lasat sa sangereze liber. Solutia este compresia cu pumnul pe zona lezata, cu pacientul asezat pe spate, compresie energica, cu lasarea partiala a greutatii corpului celui care acorda ajutorul in pumnul respectiv. In caz ca este imperios necesara transportarea pacientului (nu aveti cum anunta, nu are cine veni sa va ajute) se incearca stavilirea sangerarii prin 'inghesuirea' unei comprese voluminoase (prosop, camasa impaturite strans) in plaga si strangerea genunchiului respectiv la piept - gamba pliata pe coapsa si coapsa pe abdomen apoi LEGATE in aceasta pozitie cu o curea, sfoara care sa prinda trunchiul, copsa si gamba impreuna (bolnavul singur nu va putea sa-si tina piciorul astfel strans doar prin forta muschilor) urmand ca dupa ce ne-am asigurat ca nu mai tasneste sa putem transporta ranitul. Urmatorul punct nasol este in spatele genunchiului dar are avantajul ca este accesibil si o legatura stransa pe zona e eficienta. Sangerarile din masa musculara a gambei sau coapsei se infasoara strans. Chestia cu ora pe garou e importanta pentru medicii ce vor repara buba. Si mana si piciorul rezista 5-6 ore fara a fi deloc irigate cu sange. Asta este un timp suficient pentru a beneficia de un ajutor de specialitate cam oriunde am fi in tara noastra dar nu este suficient pentru a ajunge intr-un centru specializat in repararea plagilor de vase, numa 6 in tara si situate uneori la distante mari de serviciul medical in care a ajuns initial ranitul. Teoretic, orice doctor ar trebui sa stie ce sa faca cu un pacient sosit astfel(da practica ne omoara). Lipsa hranirii membrului respectiv peste 6 ore duce la amputatie, cu atat mai mult cu cat pacientul e mai TANAR si mai musculos.
Foarte important este ca toate aceste manevre pot fi facute si de accidentat singur in cazul in care nu are cine sa-l ajute. O compresa cam cat un mar inghesuita in axila, bratul strans pe ea, la piept si fixat asa cu o curea sau inghesuirea imediat a unei comprese si lasarea 'pe vine' sunt manevrele cele mai importante si care va pot salva viata. Ulterior, trecand peste momentul de soc initial, se pot aplica masuri mai energice si care sa va permita solicitarea sa deplasarea spre un ajutor. daca incercati sa sunati de pe mobil la 112 cu o plaga la plica inghinala cu interesarea arterei membrului inferior lasata libera veti auzi, poate, vocea robotului!!! SI ATAT! Apoi urmeaza vocea lui Sf. Petru!
Plagile impuscate la aceste niveluri se trateaza exact la fel. Lasati glontul in pace daca n-a iesit. Chestia cu cutitul inrosit in foc cu care scociorasti dupa glont e numa pentru filme. Si fiindca veni vorba de filme, o rana de glont in zona de predilectie a filmelor, adica in umar si 15 cm in jurul lui spre torace sau gat este INTOTDEAUNA invalidanta si, fara ajutor DE SPECIALITATE 95% mortala. Nu va lasati inselati de cinema, aici sunt unele din cele mai importante structuri, vasele sunt situate profund si se intind pe o distanta mare, accesul spre ele este blocat de oase si chiar unui specialist ii este greu sa realizeze o compresie eficienta.
Orice ar fi, nu va pierdeti cu firea! Chiar o rana mortala in scurt timp, tratata personal eficient va poate salva viata sau, macar, va lasa timp sa-i sunati de 'adio' pe cei dragi.
****************
POSTAT de ABUR 99
SER ANTITETANIC
purificat şi concentrat , purificat şi concentrat
seruri terapeutice
Prezentare: Serul antitetanic purificat şi concentrat prin metoda hidrolizei fermentative "Termoferm I" este un ser antitoxic ce se obţine din sângele cailor hiperimunizaţi cu anatoxină tetanică. Aspect: Lichid limpede, fără depozit. Se livrează în fiole a 1 500 U.A.I. În scop profilactic şi a 20 000 U.A.I. În scop terapeutic. Nu se vor întrebuinţa fiolele neimprimate, neetichetate, fiolele care conţin flocoane sau prezintă fisuri. În caz de reclamaţii, se va anunţa Institutul Cantacuzino, menţionându-se indicativele fiolei şi ambalajului. Prezervant: Fenol 1,8-3 g‰.
Indicaţii: în tratamentul şi profilaxia tetanosului.
Mod de administrare: în scop terapeutic: Se recomandă o doză unică (20.000-60.000 U.A.I. la adulţi şi 10.000-20.000 U.A.I. la copii), în raport cu precocitatea aplicării şi forma clinică; jumătate doză se administrează pe cale intramusculară şi jumătate pe cale subcutanată; în formele severe, se recomandă şi calea intravenoasă. Înainte de inocularea serului, trebuie făcută desensibilizarea conform instrucţiunilor de utilizare a serurilor terapeutice. Dacă este necesar, doza se poate repeta şi a doua zi. Concomitent cu serul, dar în altă regiune anatomică, se asociază vaccin tetanic adsorbit 0,5 ml; imunizarea activă se completează cu două inoculări a 0,5 ml vaccin adsorbit, la o săptămână interval; după 6 luni se execută un rapel. În scop profilactic: Se aplică în cazul plăgilor tetanigene, la cei nevaccinaţi antitetanic, la cei vaccinaţi incomplet, precum şi la cei cu antecedente vaccinale nesigure. După asanarea chirurgicală şi aseptizarea plăgilor, se va administra o doză unică de ser antitetanic 3.000-20.000 U.A.I.; se vor efectua vaccinare antitetanică de urgenţă cu V.T.A. (vaccin tetanic adsorbit) şi tratament cu antibiotice. Administrarea serului antitetanic se face pe cale subcutanată după desensibilizare, conform instrucţiunilor pentru utilizarea serurilor terapeutice.
Condiţii de păstrare: Serul antitetanic se va păstra la întuneric, la o temperatură de +2 - +10 grade Celsius Termen de valabilitate: 3 ani şi este menţionat pe fiolă şi cutie.
_accidentatul trebuie transportat cat mai urgent la un serviciu specializat
sâmbătă, 5 septembrie 2009
La vanatoare - de George Toparceanu
I. Decorul
Sus, pe dealuri, Toamna pune
Miristi galbene-n lumina,
Araturi ca de carbune
Si mohoare de rugina.
Randuri-randuri, spre campie
Se perinda nori de plumb
Peste larga simetrie
De coline cu porumb.
Iar cand soarele strabate,
Luminand peisajul vast
De dreptunghiuri colorate
Intr-un limpede contrast,
Salta-n valuri jucause
Si fosneste lung sub soare,
Cu matasa la panuse,
Mamaliga viitoare…
II. Un iepure
Scurt, mohorul a fosnit…
Si spre neagra aratura
Intr-o clipa s-a ivit
Un magar-miniatura!
Din capita sare pleava,
Sar gunoaie dintr-un snop.
Pusca scoate fum pe teava
Si porneste ca un dop…
A cazut… ba nu! Din goana,
Mic, elastic si urgent,
Lang-o tufa de simziana
A facut un compliment.
Spre porumb acum s-abate…
Un scaiete zapacit
Il intreaba: - Ce e, frate?
- Sunt teribil de grabit!…
Alungat ca de furtuna,
Cu picioare de lacusta,
Se destinde si s-aduna
Peste-o miriste ingusta.
Ca o minge se pravale,
Se coboara si se suie
Prin hartoapele din vale:
Uite-l - nu e, uite-l - nu e!…
Linistea coboara iarasi
Peste tarinile moarte…
- L-ai scapat! zice-un tovaras.
- Mi-a sarit cam de departe…
III. Masa
Din vazduh abia s-aude
Tipat jalnic de prigorii…
Cu ciubote mari si ude
Stau la masa vanatorii.
Toti cu pusca langa geanta,
Guralivi si oraseni,
Pun o pata discordanta
Pe capita de strujeni.
Si e frig, si toti ingheata…
Si din cand in cand nu strica,
Incepand de dimineata,
Cate-un strop de sacarica…
- Intr-o toamna, zice unul,
La un capat de razor
M-am oprit sa scot tutunul…
Cand, de jos, de la picior,
Fara veste vad ca-mi sare
Un soldan cat un vitel,
Si starneste-n goana mare
Alti vreo sapte dupa el!
Trag cu ploaie in gramada,
Fara sa tintesc deloc…
Cine s-astepta sa-mi cada
Patru iepuri dintr-un foc?…
- Astea sunt inventii pure…
Mie mi s-a intamplat,
La o goana-ntr-o padure,
Un mister adevarat.
Nici nu m-asezasem bine,
Stam cu pusca subsuoara…
Cand deodata langa mine
Se opreste-o caprioara.
Sta si-asculta, imobila…
Eu atunci - ma stiti cum sunt -
M-a cuprins un fel de mila:
Am oftat… si-am tras in vant.
Cand vazu ca “umplutura”
Trece fara s-o atinga,
Ea si-a-ntins la pusca gura
Si-a-nceput… asa s-o linga…
- I-auzi colo, ce curaj, ma!
Asta si-a-ntrecut perechea!
… Buruienile din preajma
Trag si ele cu urechea.
Un maces de doua schioape
Zice-n taina unui spin:
- Dumneata esti mai aproape,
Ia-l de maneca putin!
IV. La intoarcere
Vantul curge spre campie
Transparent si uniform.
Toate ierburile-nvie,
Toate tarinile dorm.
Ici si colo se ridica
Cate-un nour alb de praf…
Strajuind soseaua mica
Stalpii rari de telegraf
(Tot mai singuri, ceafa-n ceafa,
Suluri vinete de fum
Lungi ca gaturi de girafa),
Insirati pe langa drum,
Spre orasul plin de turle
Stau privind c-un aer tamp…
Si deodata-ncep sa urle
Ca-i apuca noaptea-n camp.
Caini de vanatoare - Prepelicar Breton (Epagneul Breton)
1. Descriere generala
Rasa: franceza
Origine: Franta
Culoare: alb-brun, alb-portocaliu,alb-negru
Talie: 48-50 cm (mascul), 47-49 cm (femela)
Greutate: 15 kg (mascul), 13 kg (femela)
Longevitate: 11-13 ani
2. Caracteristici corp
Este un caine elegant, de rasa franceza, cu infatisare inteligenta si mereu vioaie. Are un corp scurt si indesat, capul usor rotunjit, craniul de marime medie, cu stop slab si bot usor conic, nasul maron sau roz, dupa culoarea blanii. Ochii asezati adanc in orbite si accentuati in arcade de culoarea chihlimbarului inchis, sunt vii si expresivi. Urechile sunt atasate sus deasupra liniei ochilor, triunghiulare si scurte cu par ondulat, atarna pe langa cap. Trupul este viguros, pieptul proeminent, coboara spre coate, spatele drept, scurt si compact. Coada situata sus, lipseste sau e foarte scurta si este purtata drept sau cazuta jos iar la varf are un smoc de par. Picioarele sunt drepte, cu franjuri, musculoase si osoase. Mantaua este fina si deasa pe corp, usor ondulata pe intregul corp, iar urechile si membrele anterioare sunt acoperite cu mai putina blana. Culoarea Bretonului e mai stricta in America de Nord decat in Marea Britanie, unde a fost recunoscut abia in 1976.
3. Comportament, caracteristici
Receptiv si adaptabil, Bretonul este un caine campion iubitor. Este hotarat, activ, tenace, cu miros foarte dezvoltat, devotat, se multumeste cu putin si este usor de dresat. Este unul din cei mai prietenosi si ascultatori caini.
4. Istoric
Acest caine de vanatoare au devenit foarte apreciat in ultimii ani. Varianta de ring nu este deosebita de cea de vanatoare, cum este in cazul altor rase, iar indivizii rasei Breton sunt dublu campioni, exceland atat in ring, cat si in concursurile cu probe de agilitate. Rasa a aparut in nordul Frantei, in zona de vest a regiunii Bretagne, raspandindu-se in toata Franta sub denumirea de Prepelicar francez. Era crescuta ca spaniel, initial, fiind folosita in gonitul si aportul vanatului. A evoluat intr-un caine multilateral in urma aportului genetic al raselor de setteri si pointeri, fiind usor de dresat. De aceea s-a renuntat la denumirea rasei folosind si termenul “spaniel”. Rasa a fost introdusa in America de Nord in 1931, fiind acreditata in ring trei ani mia tarziu.
5. Utilitate
Bretonul este dovedit ca fiind un excelent pontator si aportor folosit la vanatoarea de iepuri, potarnichi si sitari. Vaneaza foarte bine in padure si desis dar este si un excelent insotitor si un bun paznic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)