Vanatoarea iepurelui la picior

Multi vanatori apreciaza ca cei mai buni caini de aret pentru iepuri sunt aceia care au cheta scurta. Mirosul cainelui are tendinta de a excita puternic majoritatea cainilor pana in punctul in care aceia care pot tine aretul minute bune la un sitar se pot transforma brusc in caini alergatori la contactul, sau chiar la vederea unui iepure care demareaza in tromba. Daca este si cazul cainelui dvs este timpul sa luati masuri sa-l calmati si sa-l certati intrucat acest prost obicei se poate transforma in reflex si se poate extinde si asupra pasarilor. Desigur daca nu reusiti sa-l determinati sa nu mai aiba acest comportament la iepure, trebuie sa va adaptati si dvs noului stil de lucru fiind atent la comportamentul cainelui care prin modul cum se agita si actioneaza va atentioneaza ca are un iepure in raza de lucru. De obicei acesta tasneste atunci cand cainele este cu spatele. Fiti pregatit sa trageti cand va "arata coada" pana nu s-a luat cainele dupa el.
Pentru a avea sanse sa gasiti un iepure pe culcus trebuie ca terenul cautat sa aiba o buna populatie cu o densitate corecta intre 15-20 indivizi la 100 ha.
Din fericire iepurele este printre speciile care in ultima perioada a inregistrat o expansiune aproape peste tot.
> Daca cunoasteti bine teritoriul pe care vanati veti veti sti desigur unde se gasesc cele mai bune zone ce tin acest vanat. Totodata nu uitati ca valoarea acestora este variabila in functie de sezon si conditii atmosferice. In zilele cu vant trebuie cautate zone in vale adapostite sau in margini de padure. Dupa ploaie va iesi sa se usuce pe terenuri ce dreneaza bine apa. Daca este frig va sta pe versanti cu expunere mare la soare.
Varful activitati acestuia se situeaza in zori si la apusul soarelui; iepurele se deplaseaza atunci foarte mult si de obicei foloseste aceleasi carari. Trebuie sa reperati si sa identificati aceste carari datorita a numeroase urme de prezenta pe care animalul le lasa pe traseele lui nocturne: excremente usor de recunoscut ca si mici smocuri de par, in schimb amprentele picioarelor suntvizibile numai pe un sol care permite prin consistenta amprentarea - nisipos, argilos umed, noroios (in timpul iernii este mult mai usor).
Ganditi-va ca iepurele este fidel unui teritoriu ce rareori depaseste 10-15 ha chiar daca este fortat sa parcurga uneori distante mai amri in perioadele de imperechere sau cand este alergat de caini. Odata ce cunoasteti sectorul unde se cantoneaza este vorba sa-i gasiti culcusul. Aici se complica putin lucrurile. Culcusurile sunt foarte greu de observat chiar pentru un ochi experiment. Ceea ce cautati de fapt este o mica excavatie unde ierburile sunt usor culcate. Trebuie cautate locurile cele mai linistite si izolate caci iepurele este extrem de sensibil la deranjamente si zgomote. Datorita mimetismului cea mai mica denivelare de teren ii poate folosi pentru a se ascunde de privirile indiscrete. In mod particular micile taluzuri, brazde, paisuri, miristi, vii inierbate ii pot fi de folos; pe scurt tot ceea ce constituie o discontinuitate a peisajului si poate sa-i serveasca de reper vizual pentru a se pune din nou la adapost in caz de pericol. In acest sens in cazul unei paduri, in apropiere aveti sanse sa remarcati prezenta iepurelui in partile eexpuse vantului si umbrei.
Echipati-va corespunzator cu haine care nu fac zgomot si incaltari usoare. Odata in teren cautati folosindu-va de vant caci iepurele isi face culcusul stant cu nasul in directia vantului si este permanent in alerta. Deplasati-va lent, traseul punctandu-l cu zigzag-uri si opriri dese, moment cand cercetati atent terenul. Atentie, la unul din aceste momente poate demara iepurele nelinistit de imobilitatea dvs neasteptata si crezandu-se depistat. Deci fiti pregatit de tragere. Priviti atent de jur imprejur pana la linia de orizont. Nu incercati sa-l depistati dupa culoare caci aceasta se confunda perfect cu mediul. Batranii spuneau sa te uiti dupa ochiul lui care pe timp clar straluceste. Mai usor de depistat in timpul rece cand ii poti vedea aburul rasuflarii sau cel iesit din blana umeda pe de roua sub actiunea razelor soarelui.
Odata ce ati localizat animalul si nu este in bataia pustii fiti atent ca fuge foarte repede. Avansati spre el cu nonsalanta fara sa fortati ritmul si nu-l pierdeti din vedere dar nici nu-l priviti fix. Puteti incepe sa vorbiti caci linistea ii poate provoca fuga. Daca sunteti singur vorbiti mai tare cu dvs insiva sau chiar cu el (cum proceda un batran braconier). Trageti calm numai si numai dupa ce a demarat. Chiar daca sunteti singur, a-l impusca pe culcus este total nedemn si seamana mai degraba a crima. Va doresc mult vanat in cuiul catarii!

Traducere Paul Ionici (Julien Domingo)